Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Două lămuriri referitoare la ”caterisirea” mea în stil masonic

Am primit de la cineva un mail în care spunea că în mod providențial în comunicatul de presă al Episcopiei Covasnei și Harghitei, cuvântul care desemnează condamnarea a fost pus în ghilimele – ”CATERISIREA”. iar explicația expeditorului mesajului era: devreme ce ei (ecumeniștii) nu recunosc Sfintele Canoane ale Sfinților Părinți, nu aveau cum să facă o caterisire reală, ci una… în ghilimele, fără valoare.

Al doilea mail a venit acum două minute, nu necesită comentarii (este o corectură care evidențiază adevărul sau realitatea).

Vă mulțumesc tuturor pentru rugăciuni, vă îndemn la luptă demnă, frumoasă, dar fără oprire contra fiarei ecumeniste, la rugăciune pentru pocăința apostaților și, ca preot al lui Hristos, fiu al Bisericii Lui și aflat în comuniune euharistică cu toți cei care sunt următori ai Sfinților Părinți, vă pomenesc cu smerenie și cu recunoștință în fața sfântului altar și vă binecuvântez!

Pr. Ciprian Staicu

Ieromonah Onisim Banu – Glasul și lacrimile mamelor din Ghimeș (județul Bacău), din județele Harghita și Covasna se înalță către Dumnezeu

Motto: Pilda peștilor mari și mici: Într-un iaz erau mulți pești mari, dar și mici. Într-o zi au venit pescarii cu barca și au aruncat năvoadele. Peștii mici i-au întrebat pe cei mari: ”Ce se întâmplă”? Aceștia au răspuns: ”Nu este nici un pericol.” Apoi peștii mari și mici au fost prinși în năvod. Cei mici erau alarmați, însă peștii mari i-au asigurat că nu este nici un pericol. Apoi pescarii au ridicat năvodul în barcă și au plecat cu toți peștii prinși. Peștii mici au întrebat pe cei mari încotro sunt duși. Răspunsul: ”Nu vă faceți griji, nu este nici un pericol.” Peștii au ajuns la piață, au fost cumpărați de oameni și au ajuns în casele lor. Nici atunci nu a fost ”nici un pericol”. Iată că peștii au ajuns în tigaie, pe foc. Peștii mici i-au întrebat pe cei mari: ”Acum ce se întâmplă?” Răspunsul lor a fost: ”Acum nu mai avem ce face, asta este situația!”

Inchiziția catolică continuă, un semnal de alarmă pentru arhiereii ”ortodocși”

Referitor la Internatul catolic al Liceului Pedagogic din Odorheiul Secuiesc (județul Harghita), care este patronat de maicile ”catolice”, doresc să adaug la cele relatate în scrisoarea de întrerupere a pomenirii ierarhului Andrei următoarele detalii, reprezentând durerile mamelor fetelor ortodoxe cazate acolo, dureri destăinuite mie personal la mănăstirea Făgețel, în ultimii ani, de aceste mame îndurerate.
Cu toate că, în limitele canonice, i-am ajutat după puteri pe toți eterodocșii care au solicitat ajutorul mănăstirii noastre, rugându-mă pentru ei, sfătuindu-i și încurajându-i la vreme de necaz și de ispită, se pare că, pe de altă parte, conducătorii lor spirituali (preoți, maici, călugări) continuă prigonirea ortodocșilor și trecerea lor forțată, prin orice mijloace, la erezia catolicismului (papistașă).
1. Generații de fete și de băieți au fost avertizate, în chip amenințător, odată cu primirea lor la internatul Liceului menționat mai sus, că din acel moment trebuie să se considere pe ei înșiși catolici și să participe în mod obligatoriu la programul ”liturgic” papistaș săvârșit în capela aflată în incinta internatului.
2. Fetele ortodoxe sunt cazate în felul următor, ținând cont de faptul că fiecare cameră dispune de două locuri: o fată ortodoxă este pusă alături de o fată papistașă. Scopul acestei repartizări este îndoctrinarea eretică forțată a fetelor ortodoxe, precum și prigonirea lor directă, prin confiscarea cărților și a icoanelor ortodoxe pe care ele le au de acasă și înlocuirea lor cu ”material didactic” eretic.
3. Nu numai cele două fete cazate în fiecare cameră dispun de câte o cheie proprie, ci intimitatea fetelor ortodoxe este încălcată grav de către conducerea internatului, care dispune de o a treia cheie, iar în cazul în care o fată ortodoxă nu vrea să participe la slujbele ereticilor, ascunzându-se în camera ei, este scoasă de acolo cu forța și obligată să participe la aceste ”slujbe.”
4. De asemenea, în cazul refuzului fetelor ortodoxe de a se supune inchiziției papistașe menționată mai sus, este aplicat un șir înjositor de ”pedepse”, cum ar fi: sunt obligate să spele toaletele vreme de mai multe zile, li se oferă mâncare alterată sau care a fost congelată multă vreme, depășind termenul de garanție etc.
5. Unele dintre fete mi-au mărturisit că li s-a întâmplat următorul lucru: fiind obligate să participe la ”slujbele” ereticilor, ele și-au luat pe ascuns câte o carte școlară (pentru că le-am recomandat să nu își ia cărți de rugăciune ortodoxă cu ele, ca să nu cadă în greșeala de a se ruga, chiar fără voie, împreună cu ereticii), pentru a-și petrece timpul făcându-și acolo temele, însă au fost ”descoperite”, iar cărțile confiscate cu furie și cu amenințarea că li se vor lua toate cărțile pe care vor îndrăzni să le mai aducă vreodată în ”biserica” catolică.
6. Conform mărturiei lor, dacă fetele ortodoxe maltratate aruncau la gunoi mâncarea alterată primită ca ”hrană”, erau forțate să ia mâncarea din gunoi și totuși să o consume. Seamănă cu un Fenomen Pitești, însă cel care răspunde de sufletele acestor fete, adică ierarhul Andrei, oare va lua vreo măsură pentru apărarea turmei sale, devreme ce oricum vizitează destul de des internatul cu pricina, având relații cordiale cu conducerea și oferind din partea Episcopiei hrană bună pentru cei cazați acolo? De asemenea, dulapurile fetelor ortodoxe erau controlate, pentru a nu avea hrană de acasă, astfel încât reeducarea prin ”hrană” să nu aibă efectul scontat.
7. Fetele care nu se conformează ”reeducării” papistașe sunt amenințate cu excluderea din cămin, conducerea acestuia știind că majoritatea dintre ele provin din familii cu situații materiale modeste. Sau li se propune să părăsească de bunăvoie internatul, dacă nu le convine ”programul” de care au parte.
8. Fetele care se conformează ”reeducării” și se convertesc la catolicism au parte de multă ”cinste”, oferindu-li-se burse papistașe în străinătate, pentru a-și continua studiile.
În concluzie, în durerea mea de duhovnic al unora dintre aceste fete ortodoxe și al familiilor lor am recurs la această modalitate de a anunța poporul ortodox, pentru că niciodată (de când sunt duhovnic, adică de 14 ani), la Consiliile duhovnicilor din Episcopia Covasnei și Harghitei nu am fost chemat deloc și nu am avut posibilitatea de a-mi spune frământările mele, inclusiv cele relatate mai sus, de a căror existență am aflat în ultimii trei ani.
În lumina celor relatate și în scrisoarea de întrerupere a pomenirii, aș vrea să spun că decât să ne prigonească pe noi, cei care vrem să păstrăm, cu smerenie, cu statornicie și cu rugăciune, puritatea Ortodoxiei, mai bine s-ar ocupa intens Preasfințitul Andrei al Covasnei și Harghitei de rezolvarea urgentă a celor de mai sus, însă condiția clară pentru a face acest lucru este lepădarea lui de concepția filo-papistașă și ecumenistă eretică pe care o are, căci iată că ”iubirea” față de eretici are drept rezultat pierderea propriei turme.

Așadar, avem nevoie de un ierarh cu cuget ortodox, curat, patristic, care să ne fie far călăuzitor spre mântuire. Altminteri, înseamnă că a ajuns lupul păstor la oi, iar datoria noastră este să apărăm, după puteri, pe cei încredințați nouă de către Mântuitorul Hristos, Capul Bisericii, de Care vrem să facem ascultare până la ultima suflare a vieții noastre.

Mănăstirea Făgețel

15 ianuarie 2017

Ieromonah Onisim Banu

Știrea minciuno-caterisirii pr. Ciprian Staicu a ajuns și în mass-media online greacă

DSC09274

Stirea caterisirii pe site Katanixis

Părintele Matei Vulcăneascu din Pireu (Grecia) mi-a trimis un mail, purtând titlul de mai sus, cu următorul link (https://katanixis.blogspot.ro/2017/01/blog-post_93.html), al cărui conținut îl voi traduce mai jos:

Știre specială: În Biserica Ortodoxă Română s-a impus prima caterisire de cleric

(desigur, se referă din cauza pseudo-sinodului din Creta)

”Ieri (10 ianuarie 2017), a avut loc în România Consistoriul bisericesc (eparhial) împotriva preotului Ciprian Staicu, care a întrerupt pomenirea episcopului Andrei al Covasnei și Harghitei.

Pentru că Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a declarat oficial că acceptă ”Sinodul” din Creta și îi va prigoni pe clericii, pe monahii și pe mirenii care nu îl acceptă, episcopul Andrei a început să pună în aplicare articolul 22 (din documentul nr. 6) al pseudo-sinodului, în eparhia lui.

Primul preot prigonit (de fapt, caterisit, că prigoniți au fost mulți alții înaintea mea – n.trad.) este părintele Ciprian Staicu, doctor în teologie, care a fost hirotonit de ÎPS Pantelimon, Mitropolit de Veria ca preot (în anul 2004 – n.trad.) și este un cleric foarte respectat de mulți mireni. Este primul cleric ortodox care a căzut victimă ecumeniștilor.

Singura acuzație care i-a fost adusă dinainte oficial a fost că nu face ascultare de ”sinodul panortodox” și, desigur, de autoritățile bisericești române.

Monahul Sava Lavriotul a venit în România pentru a depune mărturie în apărarea preotului prigonit. Puteți să urmăriți (pe acest site) descrierea mascaradei de proces bisericesc, precum și o relatare a faptelor de către Gheron Sava Lavriotul.”

traducere din limba greacă:

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

P.S. – Îi mulțumesc frățește părintelui Matei pentru înștiințare.

În Adevăr nimeni nu e singur. În erezie nimeni nu e fericit

DSC06057

Preasfinția Voastră,

Subsemnatul, ieromonah ONISIM BANU, viețuitor al Mănăstirii Făgețel, județul Harghita, din Episcopia Covasnei și Harghitei, Vă anunț că începând din data de 10 ianuarie 2017 am întrerupt pomenirea Preasfinției Voastre la toate sfintele slujbe. În ultimele șase luni, după desfășurarea pseudo-sinodului din Creta, am stăruit în analizarea celor hotărâte acolo și am constatat cu mâhnire și cu durere sufletească că sunteți de acord cu ele, le aplicați în activitatea pastorală din Eparhia pe care o cârmuiți, deși ele au un vădit caracter eretic, iar consecința aplicării lor în Episcopia Covasnei și Harghitei este răspândirea ereziei papistășești și înșelarea celor pe care ar trebui să îi călăuziți ”la tot adevărul.”
Conștiința mea de ortodox a trecut prin multe frământări până în acest moment, iar hotărârea întreruperii pomenirii ierarhului meu vădit ecumenist nu am luat-o în mod pripit, ci bazându-mă pe argumente de ordin practic, adică pe fapte concrete ale Preasfinției Voastre, săvârșite într-o lungă perioadă de timp (adică din anul 1997 încoace, incluzând perioada în care Preasfinția Voastră ați fost starețul Mănăstirii Făgețel, precum și după ce ați fost ales ca ierarh eparhiot al Covasnei și Harghitei).
Toate aceste fapte ale Preasfinției Voastre, prin care ați aplicat, de-a lungul ultimilor 19 ani, teoriile eretice filo-papistașe și ecumeniste în viața Mănăstirii Făgețel și apoi a întregii Eparhii a Covasnei și Harghitei, m-au condus la singura și cea mai eficace și mântuitoare soluție, atât pentru Preasfinția Voastră, cât și pentru mine, de a întrerupe pomenirea la sfintele slujbe.
Menționez că această soluție-atitudine este recomandată și aplicată de ieroschimonahul Iulian Prodromitul însuși, ca unul care V-a fost chiar și Preasfinției Voastre un apropiat și bun povățuitor duhovnicesc mai ales în perioada de studii post-universitare pe care le-ați făcut în Grecia. În data de 10 ianuarie 2017, în ziua de prăznuire a Cuviosului Antipa de la Calapodești, unul dintre ocrotitorii Schitului Prodromu, am simțit un îndemn lăuntric mai puternic decât orice teamă de vreo sancțiune lumească și astfel am hotărât ca din acea zi să întrerup pomenirea.
Câteva dintre motivele cunoscute de mine personal pentru care trebuia să întrerup pomenirea Preasfinției Voastre la sfintele slujbe, cu nădejdea că Vă veți îndrepta și veți călăuzi spre mântuire turma încredințată de Hristos, sunt următoarele:
1. Înainte de anul 2000, pe când eu eram doar frate începător de mănăstire, ați primit, un ”preot” catolic în sfântul altar, la Mănăstirea Făgețel, neluând în seamă faptul că respectivul nu avea Sfântul Botez ortodox, nici harul preoției; i-ați îngăduit să se apropie de Sfânta Masă (am fost martor ocular, de la strană, la cele întâmplate).
2. În aceeași perioadă, dar și după anul 2000, ați primit, în calitate de stareț al Mănăstirii Făgețel, doar prin Mirungere pe ereticii papistași la Ortodoxie, nerespectând astfel învățătura Sfinților Părinți și canoanele Bisericii, în fapt recunoscând validitatea botezului eretic papistaș și blasfemiind dogma Sfintei Treimi prin faptul că ați fost de un cuget cu aceștia (am fost de față la cele petrecute, mâhnindu-mă profund, iar acum nu mai pot sta deoparte și trebuie să iau atitudine, pentru că observ continuarea neîntreruptă a acestei lucrări diabolice, pe care o săvârșiți, în dauna Dreptei Credințe).
3. La începutul activității arhierești ca întâi-stătător al Episcopiei Covasnei și Harghitei ați afirmat în mod public, într-un interviu transmis la un post de radio, că nu sunteți numai episcopul ortodocșilor din cele două județe, ci și al greco-catolicilor. Această afirmație este suficientă pentru ca Dvs. să fiți pasibil de caterisire imediată, iar în ceea ce mă privește pe mine, cele auzite au contribuit decisiv la luarea hotărârii de întrerupere a pomenirii. Cele afirmate de Dvs. la radio, le-am auzit personal înregistrate, fiind chemat de unul dintre viețuitorii mănăstirii, care auzise mai întâi cele afirmate. Cele auzite atunci mi-au fost confirmate cu câteva zile în urmă ca veridice și de actualul stareț al Mănăstirii Făgețel.
4. Ați numit, în cursul anului 2016, ca stareț al Mănăstirii Toplița pe arhimandritul Emilian Telcean asupra căruia, conform mărturiilor unor viețuitori din această mănăstire, planează suspiciunea clară că nici măcar nu a fost vreodată botezat ortodox, fiind trecut de la greco-catolici la Ortodoxie doar prin Mirungere, ceea ce este total anticanonic, chiar dacă, în spiritul eretic ecumenist contemporan, se practică tot mai mult. Consider că un om care nu este botezat ortodox nu are cum să fie nici preot, cu atât mai mult stareț al celei mai mari mănăstiri ortodoxe din jurisdicția Episcopiei Covasnei și Harghitei. Mai mult, conform membrilor obștii monahale toplițene, pe vremea păstoririi ÎPS Ioan Selejan, arhimandritul Emilian a primit în biserica Mănăstirii Toplița (pe vremea când încă nu era numit stareț, dar coordona activitatea mănăstirii), pe un cardinal papistaș, i s-a cântat acestuia imnul arhieresc Pe stăpânul… și i s-au deschis ușile împărătești, iar acest eretic a intrat în sfântul altar prin ele. Consider că cele petrecute atunci au fost o blasfemie, căreia mă opun cu tot sufletul meu. Chiar dacă cele relatate mai sus nu s-au petrecut în timpul arhipăstoririi Preasfinției Voastre, nu ați ținut cont de ele și l-ați numit stareț pe un om care a încălcat grav învățătura Bisericii și rânduielile ei canonico-liturgice.
5. De asemenea, în perioada în care am avut ascultarea de duhovnic al Mănăstirii Doamnei de la Moglănești-Toplița, sus-numitul arhimandrit Emilian a trecut doar prin Mirungere la ortodoxie un copil eterodox, adus la Mănăstirea Toplița de maicile mănăstirii Doamnei în ascuns, fără știrea mea, ca duhovnic al lor.
6. Am aflat de curând și de circulara emisă acum câțiva ani de Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe Române, prin care se recomandă primirea la Ortodoxie a eterodocșilor doar prin Mirungere, în fapt recunoscându-se astfel validitatea botezului eretic. Deoarece sunteți membru al Sinodului, este clar că Vă asumați total această hotărâre sinodală, iar din practică se vede că o aplicați în mod constant.
7. Am fost martor la încercarea unui preot din subordinea Preasfinției Voastre de a săvârși Botezul ortodox nu prin întreita afundare, ci prin turnare; în situația respectivă m-am văzut nevoit să iau atitudine și să botez eu însumi pruncul așa cum prevede învățătura Bisericii lui Hristos, adică prin întreită afundare.
8. Există un număr de eleve din Eparhia noastră care urmează cursurile Liceului Pedagogic din Odorheiul Secuiesc și sunt cazate la internatul acestuia, aflat în proprietatea maicilor catolice din zonă. Fetele respective sunt obligate să treacă la catolicism, sunt private de cărțile de rugăciune ortodoxe și de sfintele icoane, sunt supuse la diverse umilințe și obligate să participe la slujbele papistășești, spunându-li-se că, devreme ce au ajuns la acel Liceu, ele sunt deja catolice, nu mai sunt ortodoxe. Sunt forțate să ajute preotul papistaș la serviciul religios. Toată această situație este acceptată de Preasfinția Voastră, care susțineți material acel internat catolic și nu luați nici o măsură pentru apărarea propriei turme, a unor copile nevinovate care vor să își facă studiile, dar sunt puse în fața apostaziei.
9. În afară de multe alte posibile cauze vrednice de întrerupere a pomenirii, pe care nu le mai menționez în această scrisoare, am aflat cu stupoare că, după un proces lipsit de orice coerență dogmatică, patristică și canonică intentat părintelui Ciprian-Ioan Staicu, de fapt pentru lupta lui împotriva ecumenismului și a hotărârilor eretice ale pseudo-sinodului din Creta (iunie, 2016), ați hotărât să îl caterisiți, membrii Consistoriului nefiind în stare să aducă vreun răspuns la argumentele prezentate de părintele Ciprian la proces. Consider că în aceste condiții cugetul neortodox care Vă caracterizează, împreună cu colaboratorii Dvs, V-a făcut să vă pecetluiți căderea, prigonind pe cei care luptă împotriva minciunii și a ereziei. Prin urmare, mie mi se întărește convingerea că întreruperea pomenirii a fost o hotărâre după voia lui Dumnezeu și întru frica Lui.
Sunt convins că în perioada următoare vor fi și alți preoți din Eparhia noastră care vor întrerupe pomenirea, pentru că abaterile de la învățătura Bisericii Ortodoxe pe care le săvârșiți sau le încurajați au depășit orice limită, iar conștiința noastră nu se poate face părtașă la așa ceva, căci ne-am pierde mântuirea.
Întreruperea pomenirii are ca temei Canonul al XV-lea al Sinodului I-II Trulan, deci nu fac vreo schismă în Biserică, nu voi pomeni vreun alt ierarh, ci mă voi ruga lui Dumnezeu să Vă dea pocăință, să vă lepădați de erezia ecumenistă, de toate abaterile menționate mai sus, înainte ca judecata lui Dumnezeu să Vă oprească.

Miercurea-Ciuc, 13 ianuarie 2017

Ieromonah Onisim Banu

Preasfinției Sale,
Preasfințitului ANDREI, Episcopul Covasnei și Harghitei

Trei mărturii video cu Gheron Sava Lavriotul (11 ianuarie 2017)

Frați români, citiți și vă bucurați, căci omul lui Hristos – monahul Sava Lavriotul – ne spune cu multă dragoste, din învățătura Sfinților Părinți și din experiența vremurilor pe care le trăim, ceea ce avem nevoie pentru a ne mântui, în Adevărul Bisericii Celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică.


A consemnat: pr. Ciprian-Ioan Staicu,

a filmat: Cristian Nicolae Bucuroiu

și s-au rugat toți cei prezenți la fața locului

Mascarada de proces de care am avut parte la Miercurea-Ciuc (10 ianuarie 2017)

DSC09265Hristos a înviat!
Vă întâmpin pe toți cu acest salut pascal, pentru că el exprimă exact starea mea sufletească. Îmi cer iertare pentru întârziere, dar am ajuns acasă de la București numai azi-noapte la ora 12. Voi încerca să fiu cât mai succint, ca nimeni să nu piardă prea multă vreme citind o relatare foarte lungă.

Înainte de orice, vreau să mulțumesc din toată inima mea de păcătos și nevrednic celor care s-au rugat pentru mine. Din câte știu, au fost cel puțin 1.000 de ortodocși, din țară și din diaspora, români și de alte neamuri. S-a format o conștiință ortodoxă lucrătoare, care este exact ceea ce ne trebuie nouă de acum înainte, căci lupta cu erezia va fi lungă și grea, dar încununată de biruință, pentru că lui Hristos slujim, nimănui altcuiva.

În fața Consistoriului Eparhial m-am temut de un singur lucru: de mine însumi, de patimile și de neputințele mele. Însă, cu toate că ”judecătorii”, cunoscându-mă de multă vreme, au încercat constant să mă întărâte, să găsească un argument în favoarea acuzațiilor lor, eu am intrat la judecată cu pace în suflet și am ieșit cu o nespusă fericire, lucru datorat exclusiv lui Hristos și rugăciunilor celor mulți și smeriți.

Așadar, în dimineața zilei de 10 ianuarie 2017, după ce am slujit, alături de Gheron Sava Lavriotul, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, am plecat, alături de câțiva fii duhovnicești, la Miercurea-Ciuc, pentru ”judecata” de la ora 10 (care în final nu s-a deosebit prea mult de… știrile de la ora 17 de la ProTv).
Afară era -30 grade C. Am ajuns cu bine, la ora 10 fără un minut și am filmat o scurtă introducere, în afara spațiului Episcopiei, care este prezentată mai jos.

Am intrat în curte; ne aștepta un preot consilier (nu voi da nume, pentru că îi compătimesc sincer pe toți cei care au fost obligați, într-un fel sau altul, să participe la mascarada ce a urmat). Ne-a spus că doar eu pot intra, iar părintele Sava și ceilalți ortodocși să meargă la catedrala episcopală (aflată la vreo 500 m depărtare de Episcopie). Pe fața consilierului se citea tema, rușinea, întărâtarea etc. Domnul să îl miluiască și pe el!
Am intrat, cu Hristos, la ”judecată.” Mă aștepta completul (3 preoți), acuzatorul, grefierul și doi membri supleanți, în total 7 preoți, toți din Episcopia Covasnei și Harghitei. După rostirea rugăciunii ”Împărate ceresc”, s-a dat citire acuzațiilor. Le-am spus din start că s-a săvârșit ilegalitatea ca prin citația pentru proces nr. 1687 din 12 decembrie 2016 (pe care eu am primit doar în data de 29 decembrie 2016), nu s-au specificat care sunt acuzațiile, le aud acum clar pentru prima oară și am fost privat de pregătirea dreptului la apărare. Puteam să mă ridic atunci și să plec, însă, din respect pentru frații preoți, am zis să mai stau (și am stat în total peste două ore și jumătate).
Apoi mi s-a dat cuvântul. Am prezentat o întâmpinare foarte bine documentată, la alcătuirea căreia m-au ajutat doi judecători și un avocat. O atașez în format word și pdf mai jos.

Intampinare

Intampinare

În esență, prin ea resping acest simulacru de proces, arătând ilegalitățile comise prin modul lui de convocare și organizare, referindu-mă și la articole din Codul Penal. Ei (de fapt ierarhul Andrei) au crezut că, devreme ce statul nu intervine în procesele bisericești, acestea se pot organiza și pe șest. Problemele majore erau: antepronunțarea ierarhului, lipsa acuzațiilor trimise dinainte, refuzul de avea apărare etc. Citiți, dacă aveți răbdare, mai jos.
Cu toate că Regulamentul Instanțelor de Judecată ale B.O.R. stipulează clar că este interzisă întreruperea acuzatului în timp ce își prezintă pledoaria (întâmpinarea), am fost în repetate rânduri întrerupt. Le-am primit pe toate cu răbdare, rugându-l pe președintele Consistoriului (al cărui nume îl voi menționa: pr. Măciucă Ioan-Ovidiu din Covasna) să își facă datoria și să fie disciplină și ordine în timpul procesului. Concluzia mea finală despre sfinția sa a fost că nu a reușit să își facă datoria, manifestând 90% din timp muțenie, nicidecum atitudine de președinte al Consistoriului.

Cel mai interesant a fost că membrii Consistoriului în mai multe rânduri s-au certat între ei, nu s-au lăsat să vorbească, unul s-a ridicat chiar în picioare ca să poată spune ceva; era culmea: în loc să ”se ia” de mine, ei se certau între ei, iar eu, în locul președintelui, încercam să îi împac și să îi rog să se lase reciproc să vorbească. Unul dintre ei a început să plângă, altul se întreba cu voce tare după două ore când poate să meargă acasă.

Preasfințite Andrei, eu știu că Episcopia noastră, a Covasnei și Harghitei, nu are neapărat numai niște oameni bine pregătiți, dar chiar în halul acesta să constituiți un Consistoriu, numai ca să îmi oferiți mie toate argumentele ca la o instanță superioară să se anuleze ”munca” subalternilor dvs, care nu au avut habar că se află totuși la un proces, nu în piață? Mai lipsea niște pop-corn și un film cu Luis de Funnes și măcar nu pierdeam nici unul dintre noi aproape trei ceasuri din viață ca să satisfacem orgoliul celui care a spus: ”Atâta vreme cât eu sunt episcop în Covasna și Harghita, părintele Ciprian Staicu nu va mai fi preot.”
Cu greu am reușit să trec la următorul punct al apărării, rugând Consistoriul să îl lase pe părintele Sava, care a venit de la 2.000 de km depărtare, care a trimis scrisoare de intenție în termen legal, ca să îmi fie apărător sau avocat sau expert consilier. Nici vorbă! Dacă nu locuiește în Covasna și Harghita și nu este preot, nu se poate. Unde scrie asta în Regulament? Nicăieri, dar nu-i bai, așa am hotărât noi!

Mapa articole anti Creta

Am depus la dosar mapa aceasta, cu 179 de pagini, a cărei variantă pdf o aveți atașată mai sus, cuprinzând peste 60 de documente care arată gravitatea problemei pseudo-sinodului din Creta, din cauza căruia eu am întrerupt pomenirea ierarhului eretic ecumenist. În final am scris următorul lucru – inspirație de moment (îl aveți atașat și ca poză):

20170110_000413
”Cinstiți părinți,
M-am prezentat înaintea acestui Consistoriu Eparhial pentru a vă prezenta argumentele necesare în vederea întreruperii pomenirii și de către sfințiile voastre a ierarhului ecumenist Andrei al Covasnei și Harghitei.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!” (datat și semnat)
Bieții de ei, au rămas mască! Iertați expresia.
Am încercat să relatez câteva din titlurile din respectiva mapă, cu această ocazie spunând și câte ceva despre ce s-a întâmplat în Creta. Am fost întrerupt și mi s-a spus că nu îi interesează, eu am fost chemat acolo pentru altceva. Vă spun eu pentru ce: să mă bată la cap, să mă scoată din sărite (ei știu că sunt cam vulcanic) și să găsească ASTFEL dovezi pentru acuzarea mea. Dar pacea lui Hristos a fost – cu rugăciunile voastre ale tuturor – sublimă, unică. Niciodată nu am mai simțit așa ceva. Mă gândisem să îmi pun în față o foaie pe care să scriu ”taci”, adică nu te tulbura. Minunea a fost că nici măcar nu am simțit tendința de a mă tulbura. Toate acestea pentru că Hristos era acolo, cu mine și Îi mulțumesc din toată ființa mea.

La un moment dat un ”judecător” a folosit expresia ”noi și voi” (”noi” era Consistoriul, iar ”voi” eram eu). Și am luat cuvântul: iată că recunoașteți că, deși sunt singur în fața voastră, mai este Cineva cu mine: este Hristos cu Care m-am împărtășit azi-dimineață la Sfânta Liturghie, căci oprirea mea de la slujire decretată cu o lună în urmă a fost ilegală, anticanonică, iar ”nerespectarea” ei era datoria mea sfânta față de Hristos.
Apoi un ”judecător” a început să vorbească despre copiii lui, despre preotese, despre prefect, iar la interpelarea mea la adresa președintelui Consistoriului de ce discutăm lucruri care nu sunt la subiect, nu mi s-a răspuns.
M-au acuzat că am încălcat Sfintele Canoane. Le-am spus să îmi dea un exemplu. N-au putut. Un părinte a spus că are trecut pe foaie un canon. Am insistat să aducă cineva un Pidalion, că doar o fi având o Episcopie ortodoxă și așa ceva, nu? Răspunsul: pauză. Când nu aveau răspuns, schimbau subiectul. Doamne, dă-le minte!

Am fost acuzat că sunt trădător de țară, de neam, că nu am ascultat de duhovnicul meu, nici de preoteasă. Le-am spus celor prezenți că duhovnicul meu – ieromonahul Iulian Prodromitul – a întrerupt pomenirea ereticului patriarh ecumenic Bartolomeu, alături de toată obștea Schitului Prodromu, precum și faptul că mi-a dat Dumnezeu o soție numai datorită căreia, în anumite momente personale de slăbiciune, totuși nu am dat înapoi. Eu ce să fac dacă în alte familii de preoți ”cântă găina”? Soția mea este trup și suflet alături de mine, iar lupta pe care o ducem este cot la cot. Le doresc tuturor preoților căsătoriți asemenea soții, pentru a se putea mântui!

DSC09270
Să nu uit: Regulamentul de judecată pe care eu l-am avut la îndemână se pare că nu era ultima ediție, apărută cred în 2015, dar totuși a fost valabil mulți ani, fiind emis tot de Sinodul B.O.R. Așa că articolele atacate de mine în întâmpinare nu aveau exact același număr ca în varianta cea nouă, de care eu nu aveam cunoștință, luând de pe internet tot Regulamentul în format pdf, singurul disponibil. Ceea ce nu înseamnă că argumentele legale și canonice nu mai sunt valabile, după cum a insistat acuzarea. Nici măcar nu au vrut să caute pe loc corespondența numărului articolului invocat, ci au aruncat ”la gunoi” toată apărarea mea.

Am insistat, în repetate rânduri, să fie primit, măcar cinci minute, părintele Sava. Refuzul a fost total. Consecința: părintele Sava este hotărât să meargă până la capăt, în spiritul legii, pentru ca cei care au încălcat clar articole CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), articole din Constituția României și din Codul de procedură penală să își primească răsplata conform legii. Dar asupra acestui fapt vom reveni în curând.

M-au întrebat dacă recunosc Sinodul BOR, Regulamentul lui de organizare, autoritatea bisericească etc. Am răspuns că recunosc orice ÎN MĂSURA în care acestea sunt continuatoare și se supun învățăturii Bisericii lui Hristos, dogmelor Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane. Am subliniat acest aspect: ”în măsura în care.”
Grefierul nota doar când vorbeau acuzatorii, cuvintele și argumentele mele nu. L-am întrebat de ce și mi-a spus că nu poate scrie atât de mult de mână, că îl doare mâna. No comment!
În final, după ce în mod repetat am încercat să îi fac să se împace, să se lase reciproc să vorbească (atmosfera din ”sala de judecată” m-a făcut să cred că li se promisese vreun ”premiu” pentru cine va fi mai activ sau poate au primit amenințări că au de pierdut dacă nu sunt foarte incisivi contra mea), urându-le sănătate și bucurie, m-am ridicat să plec. M-au pus să semnez procesul verbal al ședinței. Am întrebat dacă am dreptul la o copie și mi s-a spus că voi primi doar decizia. Am subliniat faptul că, în tăcere, am observat ”modul” de redactare a celor discutate de către grefier și NU am semnat nimic. Împăcat, fericit și fără nici o supărare contra cuiva, i-am lăsat să delibereze, subliniind că am pretenția să îmi fie trimisă hotărârea NU pe mail, ci prin poștă, cu aviz de primire.

DSC09264
Am ieșit, m-am întâlnit cu frații mei înghețați de frig (părintele Sava venise în România în haine subțirele), apoi am filmat lângă Episcopie cele de mai jos (cu un … regizor bun, dar și prieten adevărat).

Părintele Sava a insistat să fie primit, dar consilierul ”responsabil cu ordinea” ne-a condus frumos iar afară din Episcopie.

Ne-am întors la Sf. Gheorghe, dezghețându-ne pe drum. Am luat două mărturii ”la cald”, apoi am plecat cu părintele Sava la București.

Mărturia 1:

Mărturia 2:

Ieri, 11 ianuarie 2017, l-am condus pe părintele Sava la aeroportul Otopeni și a plecat în Grecia. Urma ca ieri seară s-a aibă conferință antiecumenistă la Katerini, tur de forță pentru un om plin de iubire, care are Duhul lui Hristos în el. Deși îi spusesem dinainte că poate ar fi bine să nu vină la proces, mi-a răspuns că este datoria lui să fie alături de fratele lui aflat la nevoie și că ajutorul nu trebuie redus la vorbe, ci manifestat în fapte.
La proces i-am anunțat pe ”judecători” că din ziua de 10 ianuarie 2017 mai este un preot din Episcopia noastră care a întrerupt pomenirea. Au rămas șocați. Să le dea Dumnezeu înțelepciune și pocăință!
Eu rămân în Episcopia Covasnei și Harghitei, nu îl recunosc pe pseudo-episcopul eretic Andrei și mă rog lui Dumnezeu ca acest trădător al Bisericii să fie judecat și să avem parte de un păstor adevărat (să îi dea Dumnezeu pocăință, iar dacă se opune până la capăt adevărului Bisericii, își va lua plata sa).

Actualul posesor al titlului de întâi-stătător al Episcopiei noastre a declarat public, la radio, cu peste un an de zile în urmă că el nu este doar episcopul românilor ortodocși din Covasna și Harghita, ci și … al greco-catolicilor. Această afirmație ar trebui să fie deajuns pentru caterisirea lui imediată de către Sfântul Sinod, ca unul care are un duh papistășesc, ecumenist, deci eretic și ”călăuzește” turma, din iadul în care el se află, spre același iad.
Lupta merge înainte, este nevoie ca starea aceasta de rugăciune să devină permanentă, căci nu noi salvăm ceva, ci Hristos biruiește tot răul. Noi trebuie doar să ne ferim a-L trăda.
Părintele Sava, ca reprezentant al părinților athoniți antiecumeniști venit la ”procesul” meu, vă transmite tuturor că Athosul este alături de români și că toți preoții care se vor ridica împotriva panereziei ecumeniste vor avea parte de sprijinul real al nevoitorilor din Grădina Maicii Domnului. Cu astfel de prieteni, cui îi mai pasă de dușmani?

Tuturor, dă-ne, Doamne, pocăință și să Te iubim curat, ortodox, până la moarte!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Cu multă prețuire în Hristos și cu metanie adâncă,
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu