Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cuvânt despre omul cel nou în Hristos, izbăvit de lepra păcatului

Predica Părintelui Ciprian Ioan Staicu la Duminica vindecării celor 10 leproși – 14 ianuarie 2018

Atașez și un comentariu izvorât din conștiința care nu suportă minciuna, dar iubește Adevărul, de către Care a fost mai înainte iubită.

„Dacă toți ierarhii români au semnat sau au fost de acord cu ereziile din Creta, a fost impresionat vreun ortodox? Nu.
Dacă noile documente în același duh cretan, marca Ch. ianuarie 2018, vor fi semnate de mulți, va fi impresionat cineva? Nu.

I M P O R T A N T !

Adevărul este unul singur, iar în cazul de față are următoarele elemente componente (am mai făcut între timp niște adăugiri, propuse de frați ortodocși):

1. Canoanele Sfintei Biserici a lui Hristos sunt toate obligatorii, pentru toți ortodocși, clerici și mireni și respectarea lor este condiție sine-qua-non pentru mântuire.

2. Nu există nimic real, ca stare intermediară, între eretic și ortodox, adică nu există ortodox pe jumătate, pe sfert, o zecime etc, nici eretic pe jumătate, pe sfert, 1% etc. Ori ești ortodox, ori eretic. A fi ortodox cere multă strădanie, a fi eretic este ușor, sunt mii de ocazii de a o face.

3. Toți cei care nu s-au îngrădit față de Sinodul din Creta sunt eretici, conștient sau inconștient, însă datoria noastră nu este de a-i acuza, ci de a-i conștientiza de starea lor (majoritatea fiind aruncați fără știre de ereziarhi în ea) și să îi informăm, pentru ca, prin libera lor alegere, să se îngrădească de erezie sau nu, cu consecințele soteriologice firești ale hotărârii respective a fiecăruia. A spune că nu sunt eretici ci…părtași la erezie este echivalent cu a-i lăsa în starea în care sunt și a nu-i informa despre greșeala gravă în care aceștia se află. În mod similar ecumeniștii afirmă că toate credințele sunt de la Dumnezeu fiind căi către mântuire.

Avem drept țintă numai adevărul lui Hristos și al Ortodoxiei, respectăm pe deplin libertatea omului dăruită acestuia de către Dumnezeu. Dorim ca fiecare creștin să se hotărască de unul singur și astfel să intre în lupta cea bună a mărturisirii ortodoxe, ducând-o până la capăt, în cunoștință de cauză și cu responsabilitate.

4. Harul lucrează în BOR, pentru cei îngrădiți (și pregătiți, spovediți, împăcați cu aproapele etc) spre mântuire, pentru eretici spre osândă. Hristos este prezent real în Tainele săvârșite de ereticii ecumeniști, dar primirea Trupului și a Sângelui Lui le este spre osândă, ca și lui Iuda.

5. Termenul de „nepomenitor” este eretic. Nu există decât ortodocși sau eretici. Formula pomenirii (tuturor ierarhilor care drept învață cuvântul adevărului) la sfintele slujbe pe care o folosim este patristică, nu ne aparține.

6. Nu există nici o sinaxă națională românească cu caracter juridic sau de alt fel, ci doar o unitate de cuget a părinților ortodocși, atacată în mod schismatic de cei care nu înțeleg că îngrădirea de erezie nu necesită afirmarea unei identități proprii, ci această identitate este cea de fiu sau fiică a Bisericii Ortodoxe Române. Ne ajunge atât.

Arătăm învățătura Bisericii, care este reprezentată de textele Sfinților Părinți, de Sfintele Canoane ale Sinoadelor Ecumenice și ne dorim să fim următori ai Sfinților Părinți și nu ai oamenilor împătimiți, să fim următori ai Sfinților în fapte, nu numai prin cuvinte.

7. Schimbarea calendarului nou cu cel vechi nu trebuie făcută în pripă și „la pachet” cu inovații liturgice, dogmatice și eclesiologice, dovadă în acest sens fiind starea de erezie în care se află astăzi stiliștii apăruți acum 80 de ani. Câțiva dintre Sfinții contemporani au ales să aibă comuniune cu cei care se află, în mod canonic, pe calendarul nou (ex: Sfântul Paisie Aghioritul, fericitul Filothei Zervakos).

8. Împărtășirea la cutiuță sau în alt fel, fără preot, fără spovedanie, fără Dumnezeiasca Liturghie constituie hule adresate Împăratului Hristos și abateri canonice. Cei care s-au îngrădit de ereticii ecumeniști nu sunt infailibili și trebuie să se comporte în mod ortodox fără să încalce canoanele Bisericii, fără să facă iconomii care nu au un fundament teologic.

9. Îngrădirea de erezie este UNICA soluție în cazul abaterii unora de la credință. Orice altă „luptă” cu erezia este de fapt o amăgire, când se face din neștiință, sau o minciună sfruntată, când se face conștient. Întreruperea pomenirii se face de către preoți, iar întreruperea comuniunii de rugăciune se face de către mireni, care nu se mai roagă cu cei căzuți în erezie. Această îngrădire are caracter temporar, până când un sinod panortodox va lua în discuție erezia care a provocat întreruperea pomenirii și va condamna erezia respectivă.

10. Nu renunțăm la sinodalitate, la respectarea demnității arhierești, nu avem nevoie de soluții noi, românești, chipurile „echilibrate”, ci pur și simplu rămânem – după studiu pe izvoare patristice, rugăciune și împărtășire cu Sfintele Taine – pe singura linie permisă ortodocșilor: următori ai Sfinților Părinți.

Aceste cuvinte de mai sus nu sunt o contra-rezoluție, ci sunt o mărturisire de credință personală, spontană, lipsită de vreun interes lumesc. Cu ea mă duc în fața lui Hristos și nu am nevoie de susținători. nu voi strânge semnături, căci Biserica nu trece prin campanii electorale lumești. Niciodată. Mă simt unit în cuget, slujire și rugăciune cu toți cei care urmează Sfinților Părinți și mă îngrădesc de toți cei care inovează, în orice aspect al teologiei ortodoxe ar face-o.”

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

De la… lepră la Ortodoxie. Sau de la Ortodoxie… la lepră

De când Schitul Rădeni și-a redobândit firescul vieții monahale (prin plecarea celui care insista ca numai el să predice, nefiind nici măcar cleric) și părinții mărturisitori pot fără vreo îngrădire să predice cuvântul lui Dumnezeu, iată unul dintre rezultatele binecuvântate, patristice, ortodoxe, luminate de Dumnezeu:

 

 

Idei din această predică (transcrise de doamna Ana, căreia îi mulțumim):

Părintele Xenofont face referire la un articol apărut pe mai multe site-uri:
https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/01/08/chiril-al-ierusalimului-si-meletie-al-antiohiei-sfinti-sau-eretici/ și
http://ortodoxinfo.ro/2018/01/11/biserica-considerat-acrivia-ca-fiind-gresita-daca-cei-cauza-isi-dovedeau-public-credinta-ortodoxa/comment-page-1/#comment-26723,
în care o persoană feminină și-a dat și ea cu părerea (în spiritul celui mai actual neo-ecumenism, contrar cuvintelor Sfântului Pavel despre locul și rolul femeii în Biserică), a încurcat subiectul și a ieșit o hulă, evidențiată clar pe alt site:
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2018/01/14/pr-claudiu-buza-promoveaza-pe-site-ul-sau-un-articol-hulitor-preluat-ulterior-de-ortodoxinfo-cei-ce-sunt-ortodocsi-ar-trebui-sa-retraga-articolul-hulitor-despre-sfintii-chiril-si-meletie-si/
Referitor la acest subiect părintele Xenofont a spus astăzi:
– „în acel articol se dorește să se acrediteze ideea că Sfinții nu au fost așa cum îi vedem noi și cum i-a văzut Biserica Universală;
– unii au schimbat titlul acestui articol hulitor, dar conținutul a rămas același. Noul titlu a vrut să spună că acrivia ar fi ceva greșit sau pentru o perioadă scurtă de timp și că peste tot în istoria Bisericii a fost mai multa iconomie decât acrivie;
– acrivia a fost regula de bază după care s-a condus Biserica, pogorământul s-a făcut atunci când a fost necesar să se facă și când se vedea că scopul pentru care s-a făcut acest pogorământ s-a împlinit;
– nota 83 din tâlcuirea la canonul 43 (în Pidalion) a Sfântului Nicodim Aghioritul: „Iconomia are măsuri și hotare și nu este veșnică și nehotărâtă. Pentru aceasta și Sfântul Teofilact al Bulgariei zice: „cel ce face ceva după iconomie nu chiar ca un lucru bun face acesta, ci ca un lucru trebuincios la o vreme”;
– ”destul am iconomisit – zice Sfântul Grigorie Teologul, în cuvântul de laudă la adresa Sfântului Athanasie cel Mare – nici socoteala cea străină primind-o, nici pe a noastră stricând-o, care cu adevărat ar fi rea iconomie. Așa zic și eu că rea iconomie este aceasta când nici pe latini putem a-i întoarce și noi călcăm scumpătatea Sfintelor Canoane și primim botezul minciuno-ereticilor, că a iconomisi se cuvine unde nu se face calcare de lege – zice Sfântul Ioan Gură de Aur”;
– acum se merge pe iconomie, pe dragoste fără adevăr și auzim de la ierarhi că Sfânta Scriptură ar fi în contradicție cu Canoanele Sfinților Părinți, cu învățătura lor, care trebuie scoasă cumva din mintea noastră;
– se vrea împingerea Sfinților Părinți cât mai departe și învățătura lor nu se mai studiază în școlile de teologie, pentru că Sfinții Părinți demascau înțelegerea greșită a Sfintei Scripturi după mintea fiecăruia;
– dacă nu ne raportăm la Sfinții Părinți, nu avem siguranță că gândim bine;
– întotdeauna cel care aduce învățături mincinoase amestecă adevărul cu minciuna și întotdeauna există contraziceri, ca în acest articol (menționat la început), ceea ce trebuie să ne dea serios de gândit. Nu trebuie să luăm de bună judecata altora dacă vedem că ceea ce spune nu este întemeiat pe Sfinții Părinți;
– Vicențiu de Lerini: „Este o mare ispită dacă cel pe care tu îl socotești profet, tâlcuitor al proorocilor, învățător și propovăduitor al adevărului și pe care îl urmezi cu cel mai mare respect și cu multă dragoste, începe dintr-o dată să introducă pe ascuns rătăciri periculoase pe care nu le vei putea descoperi cu ușurință, înșelat fiind de prejudecata învățăturii anterioare și de ascultarea ta oarbă”;
– tot ce contrazice Sfinții Părinți nu este de la Dumnezeu;
– să nu mergem pe ideea că dacă cineva se poziționează bine vis-a-vis de erezia ecumenistă, dar vedem că în alte probleme grave pentru Biserică nu gândește corect, să credem că treaba e bună. Nu e bună;
– auzim adesea că trebuie să facem front comun împotriva ereziei ecumeniste și că dacă cineva are o înșelare, nu prea contează. Merg împreună cu acela împotriva ereziei, dar nu pot să nu îi vad înșelarea. Discernământul acestuia care este într-o înșelare este afectat, tocit!”
La adresa de mai jos găsiți și predica de azi a promotorului articolului hulitor despre care se menționează în predica părintelui Xenofont.
https://youtu.be/6SA9OA48MHw?t=3
Dacă ascultați ultimele șapte minute – și eu am făcut-o – veți auzi preamărirea „proiectului de rezoluție” și acuzarea lacrimogenă a celor care fac dezbinare.
Concluzie: dacă până azi doar eu făceam „dezbinare”, slavă Domnului că acum suntem doi. Oficial. Eu mai știu mulți, dar se va vedea la sinaxă cine și cum gândește. Până atunci cred că util ar fi ca cei care vorbesc despre Sfinții Părinți să facă precum părintele Xenofont, vorbind la subiect, cu referință exactă, care poate fi verificată de către oricine, nu să folosească expresia „Sfinții Părinți” sau „panortodox” fără a citi nici operele lor, nici ceea ce se întâmplă în Ortodoxia popoarelor vecine, în același timp promovând hule la adresa Sfinților Părinți (cum face părintele Claudiu Buză). Oricum, la sinaxă vom veni pregătiți cu operele Sfinților Părinți. Pe masă. Ca să nu mai bată vântul și unii se creadă că… a suflat Duhul Sfânt (vezi Ioan 3, 8)
Un intelectual care a ascultat pe net predica de azi a părintelui Claudiu Buză mi-a acordat permisiunea de a pune aici impresia care i-a lăsat-o: „bate câmpii. Cu grație. Tonul aproape ca te duce în somnul cel de moarte. Așa vorbește de obicei?”
No comment (nici despre ton, nici despre esența mesajului, că deja de multă vreme e… picaj; din păcate).
pr. Ciprian Staicu

Sensul patristic al întreruperii pomenirii episcopului propovăduitor de erezie – câteva observații actuale

Astăzi am primit pe mail următoarea rugăminte:

„Sărut-mâna, părinte. Vă rog frumos dacă puteți și binevoiți să traduceți din această înregistrare de la minutul 28:02 pana la 29:34.”

După cum se vede, înregistrarea are și subtitrare în limba engleză, pentru cei care nu știu limba greacă.

Nu am ce să adaug din punct de vedere patristic la ceea ce spune Pr. Prof. Theodoros Zisis, pentru simplul fapt că cel mai bine se pricepe sfinția sa la acest subiect și este și un om care a împlinit cele cerute de Sfinții Părinți, fiind prigonit de eretici pentru aceasta.

Răspunsul meu la cele cerute pe mail a fost următorul:

„Foarte interesant. Pr. Theodor Zisis spune că verbul „a dărui” din formula – Întâi pomenește, Doamne, pe episcopul nostru… pe care dăruiește-l – este în varianta originală, în limba greacă, la modul condițional-optativ, nu la imperativ, cum sună în limba română (adică sensul este: dacă el învață cuvântul adevărului, atunci să îl dăruiești cu…), arătând că cerem de la Dumnezeu să îi dea episcopului sănătate, lungime de zile etc cu condiția ca acesta să învețe drept cuvântul adevărului. Mai întâi el trebuie să respecte învățătura de credință, ca noi să ne rugam pentru el.”

Câteva observații, care au fost subliniate și într-o mică sinaxă (întâlnire frățească, nimic oficial, să nu se teamă cei care flutură sabia „legitimității”) cu mirenii, care a avut loc la București, de curând:

a) Momentul acesta al rostirii formulei: Întâi pomenește, Doamne… este după ce s-a cântat Axionul (Cuvine-se cu adevărat sau cel al praznicului, după caz), la Sfânta Liturghie, adică după epicleză (prefacerea Cinstitelor Daruri în Trupul și Sângele Domnului, prin invocarea Tatălui, Care trimite pe Duhul Sfânt și are loc prefacerea, adică Duhul Sfânt ni-L face prezent, ca într-o nouă Cincizecime, pe Fiul).

b) Imediat după epicleză, preotul pomenește – nenominal – pe toți sfinții: patriarhi, prooroci, apostoli, mucenici, mărturisitori etc (adică face un rezumat al Proscomidiei, recapitulând pe cei care se află pe Sfântul Disc, în jurul lui Hristos). Apoi – subînțelegând verbul „a pomeni”, la modul imperativ, timpul prezent (desigur, nu ca o poruncă, ci ca o rugăciune – pomenește), spune: Mai ales pe Preasfânta, Curata…

c) În timp ce se cântă Axionul, preotul îi pomenește – recapitulativ – pe Sfinții prăznuiți în ziua respectivă, pe conducătorii țării, poporul, pe toți cei bolnavi, călători etc, pe vii și pe adormiți, adică face o recapitulare pe larg a Proscomidiei, arătând că nu este NIMENI în jurul lui Hristos pe Sfântul Disc (reprezentat prin miride – părticele de prescură, de anumite forme și mărimi – a se vedea rânduiala Proscomidiei) care SĂ NU FIE ORTODOX.

d) Iar pe primul dintre toți aceștia (fii ai Bisericii) se roagă preotul – în numele și cu acordul poporului – să fie pomenit înaintea lui Dumnezeu și să aibă parte de toate binecuvântările posibile. Cine este? Episcopul locului. Pentru că Liturghia se face în numele lui? Nu. Pentru că fără el nu ar veni harul la Sfânta Liturghie? Nu. Pentru că ne-a dat salariul și parohia? Nu. Pentru alte motive lumești? Nu. Dar pentru ce? Pentru că ESTE ORTODOX (drept învață cuvântul adevărului). Dacă nu este ortodox în cugetare, mărturisire și lucrare, NUMELE EPISCOPULUI NU ARE CE CĂUTA LÂNGĂ HRISTOS, căci este vrăjmaș al Lui, mărturisind erezii.

e) bietul preot – în situația de azi din B.O.R. – îl pomenește pe episcop, vrând-nevrând. Adică ce face? Trântește (iertați cuvântul) o minciună gogonată: că episcopul este ortodox și îl pune în fața tuturor, cerând binecuvântare de la Dumnezeu pentru el. Adică preotul minte cu bună-știință, din motivele lui. Apoi, peste vreo câteva minute, preotul se va împărtăși cu Sfintele Taine, adică cu Hristos-Adevărul, după ce a mințit că episcopul este ortodox, după ce L-a mințit în față (la modul cel mai pragmatic al cuvântului, căci ÎN FAȚA LUI ESTE HRISTOS EUHARISTIC, VIU ȘI ADEVĂRAT). Eu, personal, ca preot nu aș îndrăzni să fac așa ceva, temându-mă de moarte fulgerătoare.

f) vine acum echipa lui Chirilă să liniștească mințile preoților pomenitori de eretici să le spună că ei nu au nici o vină, sunt în regulă. Adică, Îl minți pe Hristos în față, te înhăitezi cu Veliar, cu tatăl minciunii (Ioan 8, 44) și spui că totul este ok?

g) consecința pomenirii ereticului este osândirea de către Dumnezeu împreună cu acesta. Și nu este o singură osândă:

1. Prima osândă: împărtășirea cu nevrednicie, ca un mincinos și hulitor al Adevărului;

2. A doua osândă: o conștiință care te mustră, te macină, zi și noapte, căci știi că ceea ce este cel mai sublim în univers – împărtășirea cu Hristos – ai transformat-o în roșcove.

3. A treia osândă: Întunecarea minții, dobândirea unei schizofrenii duhovnicești, tot mai accentuate.

4. A patra osândă: Nebunia (precedată, în cazul multora, de transformarea în torționari – unelte ale ereziarhului – pentru a-și amuți conștiința tot mai vinovată, prin împărtășirea iar și iar spunând minciuni, adică scuipând în fața lui Hristos, ca odinioară evreii: Proorocește, Hristoase, cine te-a lovit? – te-a mințit – în cazul acesta)

Soluția este unică: îngrădirea de erezie și încetarea oricărei comuniuni de rugăciune cu cei rămași în lațurile ereziei.

Cu respect pentru Adevăr,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Răspuns la „poliția gândirii” pe care vor să o impună semnatarii „rezoluției” iconomiștilor

Am primit pe mail următorul link: (http://ortodoxinfo.ro/2018/01/11/proiect-de-rezolutie-referitor-la-provocarile-actuale-la-adresa-luptei-antiecumeniste/)

Am citit documentul, am văzut care sunt semnatarii și apoi ne-am uitat la comentarii (de fel nu citim deloc site-ul de mai sus, pentru că este plin de manipulare, ortodoxie …?).

Comentariul nr. 3, de la ora 21:18, de azi, 11 ianuarie 2018, spune așa:

„urat document ! urmeaza probabil „caterisirea” celor ce nu sunt de acord cu el ;d-l mihai chirila [posibil autor al documentului] de atata lupta cu documentele cretane ,a inceput sa foloseasca fraze de acolo:” sub pretextul luptei antiecumeniste…”, „explicate si completate ulterior ” etc. Parintilor care ati intrerupt pomenirea ereticilor ,va rugam -limitati-va la slujirea sf Taine si nu instituiti politia gandirii !”

(nu i-am mai făcut corectura gramaticală, că nu e treaba noastră)

Răspuns la acest document-surpriză sau mai bine spus strigăt de groază:

1. Avem în posesie un studiu teologic alcătuit de unul din părinții din Sinaxă, care demonstrează cu 60 de argumente că „studiul” despre părtășia la erezie publicat de dl Chirilă acum câteva luni nu este ortodox. Acest studiu și nu altceva se cuvine să stea pe masă, să fie adus în discuție, ca să putem odată pentru totdeauna să rămânem cei care măcar ne străduim să gândim și să lucrăm ortodox. Având în vedere că singura școală de teologie absolvită de dl Chirilă este Facultatea de teologie Ortodoxă din Iași, cu o teză despre ecumenism, iar studiile de master le-a încheiat cu o teză care a dispărut ca prin farmec, NU recunoaștem calitatea de teolog ortodox a acestui om, care de când a intrat în această luptă antiecumenistă s-a axat pe metode și argumente inexistente în tradiția patristică, care au produs confuzie și dezbinare.

2. Pr. Grigorie Sanda trebuie cumva convins (numai Dumnezeu o poate face, oamenii nu au avut nici un succes) să nu mai hulească Sfintele Taine, lăsând Împărtășania în căni, îmbibată în vin, în casele credincioșilor, spre a se împărtăși spre osândă, fără preot, fără Liturghie, fără nimic din ceea ce ține de Ortodoxie.

3. Refuzăm alcătuirea oricărei rezoluții care are un singur motiv: groaza că vine părintele Sava și le dă planurile peste cap. Să nu își facă griji. Va fi peste așteptări de bine, în sensul adevărat și ortodox al cuvântului.

4. „Rezoluția” în sine este de fapt un document ecumenist, care pleacă de la principiul că între erezie și adevăr mai există și altceva numit „părtășie”. Nu există așa ceva în învățătura Sfinților Părinți, ci doar în mințile ereticilor.

5. Caracterul profund neortodox al modului de desfășurare a zilei a doua a Sinaxei de la Beiuș de anul trecut (cu găzduirea, în nici un caz „președenția” pr. Cosmin Tripon) a fost arătat pe larg pe acest site. A doua oară nu se va mai întâmpla același lucru, în orice caz nu pe seama părinților ortodocși.

6. Faptul că dl Chirilă își va lansa la Pireu, în parohia pr. Matei Vulcănescu, în data de 21 ianuarie 2018, cartea despre sinodul din Creta arată cine cu cine este prieten. Iar pr. Matei calomniază pe Gheron Sava la fel de mult cum alții îi calomniază constant pe părinții ortodocși, doar pentru că Dumnezeu le îngăduie acest lucru.

În concluzie, dezbinătorii sunt acești semnatari ai „rezoluției”, nu altcineva.

Cine are urechi de auzit, să audă!

Redacția

Update:

 

Lepadare de rezolutia politiei gandirii

Vaticanul hulitor de Hristos

Vaticanul, Papa Francesco și scena Nașterii Domnului, cu un model gay, în piața San Pietro din Roma:

UN SCANDAL MONDIAL; NICIODATĂ NU S-A VĂZUT AȘA CEVA !

 

Acesta este titlul unui articol apărut pe 31 decembrie 2017, într-unul din cotidianele de renume italiene. Intrigant, cutremurător, dar în același timp și curios.

Vaticanul a ajuns în atenția întregii lumii, pentru că face reclama la modele gay

Nu puteam aștepta mai mult fără o confirmare. Vremea de afară era în contrast cu sentimentele pe care mi le-a trezit această știre. Am convins-o pe mama mea să mergem la basilica San Pietro. Nu s-a împotrivit, căci oricum nu mai ieșisem de câteva zile la plimbare.

Și iată-ne în faimoasa piață San Pietro. Foarte multă lume, majoritatea turiști. În afara bradului imens, plin cu luminițe și cu globuri, aproape în mijloc este pusă scena Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Această scenă, la italieni, este reprezentată cu diverse statuete, frumos colorate, reprezentând fiecare câte un personaj : Iosif, logodnicul Mariei, Fecioara Maria, câțiva păstori, un înger etc.

Cred ca nici nu mai este nevoie să descriu modelul gay… este mult mai scos în evidență decât personajele specifice acestui eveniment. Privind acest montaj am avut sentimente de tristețe, de trădare…

Dacă mărim puțin imaginea în zona din dreapta, unde este acel bărbat dezbrăcat, se vede un tip de eșarfă între cei doi bărbați, între cel dezbrăcat și cel ce stă în picioare.

Dar ceea ce m-a lăsat fără cuvinte, cu o repulsie dincolo de cuvinte, este acel cadavru de pe brancardă, din fundal.

Cum este posibil ca cea mai minunată și sfântă scenă, a Nașterii Mântuitorului, să fie batjocorită, profanată în acest mod?

La ce nivel de anulare și de ștergere a conștiinței celor credincioși (câți or mai fi rămas, Bunul Dumnezeu știe) au ajuns papistașii?

Să spun: RUȘINE LOR este prea puțin. Nu am cuvinte.

BUNUL DUMNEZEU, CEL ÎN TREIME, SĂ LE RĂSPLĂTEASCĂ!

Interesant este că i-am întrebat pe papistași, cum acest papă, acest om pe care ei îl consideră locțiitorul lui Hristos pe pământ, a îngăduit așa ceva?

Și acum vă las pe dumneavoastră să interpretați…

Ei spun că însuși papa a dat dispoziție pentru acest tip de scenă, pentru a sensibiliza oamenii cu ceea ce a spus Mântuitorul:

”Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine.” (Matei 25, 34-36)

Auziți, oameni buni, cică să sensibilizeze oamenii și să facă milostenie: să îmbrace pe cei goi (reprezentați prin nudul din scenă!!!), să cerceteze pe cei bolnavi (mie mi se pare că cel de pe brancardă este deja plecat în cealaltă lume!)…

Și spun: Doamne, Bunule Doamne, cum de ne mai suporți? Cum de ne mai iubești?

Mă închin până la pământ în fața Sfințeniei Tale și strig, să audă tot pământul: „Doamne, Doamne, iartă-ne și ne miluiește și ne păzește de toate cursele vrăjmașului. Amin!”

În afară de grozăviile acestea, vreau să vă mai spun că am rămas uimită cum sistemul antihristic, de pecetluire, se dezvoltă de la o zi la alta, cu o viteză uimitoare. De jur împrejurul pieței San Pietro, între fiecare doi stâlpi, sunt deja instalate, gata pentru a fi activate, „porți” electronice, prin care vor putea trece numai cei pecetluiți. Aparatura electronică de lângă aceste porți este acoperită, învelită, gata pentru semnalul ”READY” (gata). M-au trecut fiorii…

Să ne păzească Bunul Dumnezeu și a Sa Măicuță de toate cursele vrăjmașilor și să ne păstreze pe calea ADEVĂRULUI SĂU, în veci. Amin!

DOAMNE AJUTĂ!

Vă mulțumesc pentru răbdare și vă rog să mă iertați.

Carmen din Roma

 

Comentariu: îi mulțumesc doamnei Carmen, fiica mea duhovnicească, pentru această mărturie din „gura balaurului”, transmițându-i ei, alături de întreaga ei familie, binecuvântare întru trăirea și mărturisirea Ortodoxiei, Unica Biserică a lui Hristos. (pr. Ciprian)

Un fost vrăjitor dezvăluie: de Bobotează toate legăturile vrăjitorești se risipesc!

Un fost vrăjitor (grec de origine), care s-a lepădat de satana și s-a întors la Ortodoxie:

„În ziua sărbătoririi Botezului Domnului și apoi timp de 40 de zile, din pricina marelui eveniment al botezului lui Iisus Hristos și al sfințirii apelor, toți vrăjitorii aveam dureri groaznice de cap și o stare de nebunie! Această stare ținea 40 de zile după Bobotează! Adică în ziua Botezului Domnului sunt dezlegate toate legăturile vrăjitorești, ca dovadă a darului lui Dumnezeu-Tatăl pentru fiul Lui, care Se botează, și ca dar pentru ortodocși. Și atunci toți vrăjitorii mărturiseam că într-adevăr numai Hristos și Biserica Lui au putere!”

Sursa – http://www.katanixis.gr/2018/01/blog-post_39.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu