Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

„Precum simt, așa scriu… Nici mai mult, nici mai puțin. Acesta este adevărul…”

Gheron Sava Lavriotul (Insula Creta, 4 aprilie 2020)

„Părinte Ciprian, blagosloviți!

Aș vrea cu ocazia acestor zile de post și din pricina tuturor acestor încercări prin care trecem și vom mai trece să fac o mărturisire de suflet, să exprim ceea ce, în calitate de părinți aghioriți, noi avem în inima noastră față de voi toți, de care din pricina împrejurărilor nu putem să ne aflăm și fizic aproape de voi.

Slavă, de nenumărate ori slavă trebuie să înălțăm în fiecare zi, ceas și clipă Domnului nostru Iisus Hristos, pentru dragostea Lui pentru noi toți, pentru bunăvoința Lui, pentru marea Lui milă, pentru Jertfa Lui pe Cruce, pentru Învierea Lui (această mare sărbătoare, pe care acum ereticii ecumeniști o mută), pentru mântuirea pe care ne-o oferă în dar, cu toate că suntem nevrednici de ea, orice luptă duhovnicească am duce.

Toată suflarea să laude pe Domnul. Ce vom putea da Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Și viața să ne-o dăm, nimic nu vom reuși să Îi dăm în schimb pentru mila Lui. Și ce zic viața noastră? Și mii de vieți, nenumărate vieți de am avea (deși în realitate avem una singură aici pe pământ – n.trad.), nu am putea să răsplătim cu ceva Preadulcelui nostru Iisus, Iubitul nostru Mire ceresc, pentru cele ce ni le dă în fiecare zi.

Însă aș vrea în mod personal să Îi mulțumesc și încă pentru ceva, care este un lucru mare și important. În urmă cu aproape 4 ani, în octombrie 2016, am venit pentru prima oară în România și în 8 zile am avut șapte conferințe-omilii. A fost începutul unei lupte care a continuat fără întrerupere până azi. Atunci ne-am cunoscut prima dată. De atunci ne-am cunoscut cu atâția preoți și monahi, cu atâtea monahii și s-a creat o legătură de iubire creștină nespus de mare. Desigur, de multe ori au existat greutăți, interpretări greșite și controverse, însă cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi, după atâtea situații grele prin care am trecut, suntem uniți în iubirea lui Hristos și în lupta pentru credința noastră ortodoxă, împotriva panereziei demonice a ecumenismului, a antihristului, a masoneriei și în general a ereziilor care luptă împotriva Bisericii noastre.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu din adâncul sufletului meu că te-am cunoscut pe tine, părinte Ciprian, și pe familia ta, că i-am cunoscut pe atâția preoți, pe iubitul meu frate și părinte Antonie, pe care l-am și tuns în schima monahală și pe cuvioasa monahie Ecaterina și pe iubita ei obște, pe părintele Elefterie Tărcuță, pe părintele Antim cu obștea lui, pe părintele Ieronim cu obștea, pe părintele Spiridon și pe părintele Xenofont, pe părintele Andrei și pe părintele Vasile, pe părintele Ioan, care a slujit în Italia, pe părinții Ghervasie și Lavrentie, pe monahiile Daria, Leontia, Eupraxia, Maximiliana și pe obștea lor și pe atâtea alte maici mărturisitoare și pe toți ceilalți părinți pe care îi nedreptățesc acum fără să vreau, că nu le mai amintesc aici numele. dar pentru care mă rog ÎN FIECARE ZI, pentru voi toți.

I-am cunoscut de asemenea și pe atâția mireni, a căror evlavie depășește de multe ori așteptările noastre și ne face să ne lăudăm în Domnul, cum spunea Sfântul Apostol Pavel, că există astfel de creștini. Și cu adevărat Îl slăvesc pe Dumnezeu că v-am cunoscut pe voi toți, care sunteți robi vrednici și adevărați ai lui Hristos și mă bucur că existați. Ne dați bucurie și putere și numai prin faptul că existați.

Iar noi, părinții aghioriți, la rândul nostru vă promitem că atâta vreme cât Domnul ne dă putere și cât ne vor permite puterile, întotdeauna cu ajutorul lui Hristos, ne vom ruga întotdeauna Domnului și Preasfintei Lui Mame să vă apere de tot răul și în Ziua Judecății să vă aflați de-a dreapta Lui, împărățind împreună cu El în veci. Și până atunci să ne aflăm alături de voi în continuare în lupta împotriva panereziei ecumenismului.

Îi mulțumim lui Hristos că ne avem unul pe altul și că împreună înaintăm în lupta aceasta pentru mântuirea sufletului nostru, împotriva noii ordini mondiale a antihristului și a masoneriei și Îi mulțumim că luăm putere între noi, unul de la celălalt. Acesta este un lucru minunat, pe care de multe ori nu îl înțelegem și nu îl apreciem.

Și către toți frații români pe care nu i-am menționat cu numele, dar ei toți se știu cine sunt, aș vrea să spun și acest ultim lucru: Îi mulțumesc lui Hristos și vouă că existați și că suntem membrii ai Bisericii lui Hristos.

Μare este numele Sfintei Treimi!”

„Ortodoxia nu este doar o instituție lumească condusă de patriarhi, de episcopi și de preoți, care au o slujire în Biserica ce se numește în mod oficial Ortodoxă. Ortodoxia este „Trupul tainic al lui Hristos,”, al cărei Cap este Hristos Însuși. „Porțile iadului” nu vor birui Biserica, însă așa cum se vede din istoria bisericească, ele au biruit și desigur pot să biruiască pe cei ce se consideră pe sine ca stâlpi ai Bisericii.

Este adevărat că Biserica nu poate să se îndepărteze cu totul de lume, pentru că oamenii care vin la ea trăiesc încă pe pământ și prin urmare elementul „pământesc”, în legătura și în organizarea lui exterioară, este inevitabil. Totuși, cu cât există mai puțin element „pământesc” în Biserică, cu atât mai mult ea slujește scopurilor ei veșnice. În orice caz, acest element „pământesc” nu trebuie să ascundă sau să supună elementul „curat” duhovnicesc – adică aspectul mântuirii sufletului, calea lui spre viața veșnică, de dragul căruia Biserica a fost întemeiată și există.” (Arhiepiscopul Averchie de Jordanville, din diaspora rusească)

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Ieri s-a întrunit Sinodul permanent al Bisericii Greciei și a hotărât ca slujba Învierii Domnului să fie cântată în mod panegiric cu ocazia odovaniei praznicului Învierii, adică cu o zi înainte de Înălțarea Domnului, adică în 26 mai 2020, într-o zi de MARȚI.

Papa Francisc deja a hotărât în urmă cu câteva zile că papistașii vor serba Paștile în anul 2020 în… septembrie.

Probabil că Patriarhia Română va rămâne – ca întotdeauna – în același duh al iubirii și frățietății antihristice ecumeniste și românii vor fi chemați la slujba Învierii… de Crăciun. Până atunci moare și virusul, mai mor și bătrânii, se întorc și frații noștri înapoi la muncă în Occident, așa că… viața merge înainte.

Tot Sinodul Greciei a interzis ca vreun preot sau monah să mai vorbească despre pandemie și despre regulile impuse Bisericii de către stat, singurul „autorizat” a vorbi, a comenta și a da declarații a fost mitropolitul Ierothei Vlahos (culmea libertății religioase, în formă actualizată de inchiziție „ortodoxă”). Acesta a spus că oricum și Mântuitorul înviat S-a arătat ucenicilor după Înviere, aceștia fiind ascunși, încuiați de frica iudeilor, așa că să nu își facă griji credincioșii greci, ci să stea încuiați în case, că vine Hristos la ei, de Paști (în aprilie sau … în mai).

Un singur adevăr este în toată tărășenia aceasta de mai sus: că de frica masonilor (iudeilor) sioniști a ajuns Biserica să se încuie pe dinăuntru și să își lase păstorii năimiți turma în ghearele lupilor fricii, deznădejdii, ereziei, singurătății etc.

Nu mai adaug decât că pe părintele Sava Lavriotul l-au sunat ieri și azi – mi-a spus personal la telefon – mulți greci să îi spună: ce bine de voi, că v-ați îngrădit de ecumeniști. Noi am rămas, iată, și fără Sfintele Paști!

Surse:

https://apotihizousaekklisiaenerimo.blogspot.com/2020/04/blog-post_42.html

https://www.romfea.gr/diafora/36231-naupaktou-proexei-auti-ti-stigmi-i-ugeia-ton-anthropon-binteo

pr. Ciprian Staicu

Notă: marele dogmatist grec, părintele Ioannis Romanidis, spunea acum câțiva zeci de ani: „deja am ajuns acolo încât diavolii nu îi mai chinuie pe creștini, ci lucrarea lor au preluat-o… episcopii.”

Cu rugăciunile Sfinților: Marcu Eugenicul, Grigorie Palama, Fotie cel Mare și Andrei Criteanul, îmi fac datoria de preot ortodox prigonit de ereticii ecumeniști să dau un răspuns personajului arhicunoscut din video-ul de mai sus.

Când eram la facultate, părintele profesor de Misiologie (arhidiacon Petre David) – materie la care pe vremea aceea (anul 2000) se predau toate argumentele ortodoxe necesare pentru a combate orice fel de eretici, între timp s-a metamorfozat în Misiune și ecumenism, având drept coloană vertebrală neortodoxă iubirea față de ecumenism – spunea că trebuie să cunoaștem bine ce învață ereticii, să avem „materialul clientului”, ca să putem să îi combatem eficient. În acest caz, iată un material video… la cald.

1. Părinte Calistrat, eu sunt – din mila Domnului – primul preot ortodox român care am fost judecat de către ereticii ecumeniști, de care m-am îngrădit după adunarea din Creta (iunie, 2016). Nu am luat în seamă hotărârea lor, nu pentru că nu mai aveau har, ci pentru că sunt eretici. Am în minte cuvintele Sfântului Marcu Eugenicul, care a spus – îngrădit fiind de toți ceilalți arhierei din vremea lui, care trădaseră Ortodoxia la Sinodul de la Ferrara-Florența (de care amintiți tangențial în predica dvs de mai sus): „cu cât mă îndepărtez mai mult de ei (adică de episcopii apostați sau de filo-uniații vremii lui), cu atât mă simt mai aproape de Dumnezeu.” Aceasta o spunea un Sfânt, pe care Biserica, Sfânta Ortodoxie, îl pomenește în fiecare an în data de 19 ianuarie. Pe sfinția voastră deocamdată vă pomenesc câteva zeci de mii de ascultători ecumeniști, pe care îi catehizați cu un ton plin de siguranță, acceptând cu smerenie idolatrizarea dvs de către ei. Nu cred că acesta este un argument pentru a ajunge în ceata Sfinților, dar veți trăi și veți vedea… cu toții ne vom întâlni cu Hristos la Judecată.

2. Asemenea ieromonahului Macarie Banu, și părintele Calistrat folosește amplu mișcarea brațelor în predică, tot felul de mișcări, liniare, circulare, concentrice etc. Psihologic vorbind, atunci când un orator dă mult din mâini are de fapt un complex de inferioritate – desigur mascat sub o atitudine de superioritate – sau, mai grav, argumentele pe care le îndrugă sunt false și au nevoie de valuri, pentru a năuci auditoriul, a-i paraliza funcția critică a rațiunii și a înghiți gălușca teologică oferită.

3. Părintele Calistrat spune despre antiecumeniști că sunt: dezaxați, lepre, oameni fără căpătâi, inși ieșiți din Biserică, înfierbântați la minte etc. Vă mulțumim, am luat la cunoștință. Acum să vedem care sunt argumentele care îi stau împotrivă:

a) vorbește în video-ul de mai sus în mod repetat de bun simț. A jigni persoane pe care nu le cunoști în niciun caz nu face parte din spectrul bunului simț, ci mai degrabă se înscrie în paradigma tradițională românească: cine zice, ăla e;

b) Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol nu a fost o invenție a cuiva mai puțin important decât părintele Calistrat, ci a fost dat de Sinodul condus de Sfântul Fotie cel Mare, care – apropo de „romano-catolici” – spunea că aceștia NU SUNT BISERICĂ (cum îi consideră părintele Calistrat);

c) Îngrădirea de erezie a fost practicată de toți Sfinții, fără excepție. Părintele Calistrat a citit probabil numai cuprinsul manualului de Istorie bisericească. Dacă ar fi cercetat ce scrie în el – fără alte trimiteri bibliografice – ar fi văzut că TOATE Sinoadele Ecumenice au fost făcute de oameni care s-au îngrădit de erezie. Ceea ce înseamnă că: ori acceptăm ce spune părintele Calistrat – că cei îngrădiți ar fi în afara Bisericii – și atunci înseamnă că toți Sfinții Părinți ai TUTUROR Sinoadelor Ecumenice au fost în afara Bisericii (ceea ce frizează absurdul, dar nu și în anumite bărbi care adesea țin în mâna dreaptă crucea cu capul în jos) sau înseamnă că părintele Calistrat nu are acoperire sau semnal – cum se zice azi – în teologia patristică;

d) exemple cu o româncă din Italia, cu o bătrânică ce știe acatiste sau cu ecumeniști de seamă, precum ÎPS Antonie Plămădeală au darul de a vrăji pe cei care stau cu gura căscată și dacă intră musca și dacă nu, dar pentru un ortodox rămân valabile alte repere: Sfântul Justin Popovici, Sfântul Marcu Eugenicul, Sfântul Grigorie Palama etc etc, potrivit cărora nu din ură le spunem ereticilor că sunt în înșelare – apropo, niciodată în istorie un ortodox nu a luat la bătaie pe un eterodox – ci din adevărată dragoste, pentru că propovăduirea sau teologia lor este o minciună, fără fundamente biblice sau patristice, deci nu au cum să ajungă la mântuirea în Hristos, pentru simplul fapt că merg exact în direcția diametral opusă ei.

Nu mai continui, că poate părintele Calistrat nu a auzit de lucrarea Biserica și ecumenismul, scrisă de Sfântul Justin Popovici. I-o recomand. O găsește gratuit și pe net. Acest Sfânt Justin a fost cel mai mare dogmatist al secolului al XX-lea, recunoscut de toți ortodocșii. Nu a fost vestit pe internet – nu a apucat vremuri așa strălucite – dar a murit îngrădit de panerezia ecumenistă și este declarat SFÂNT al Bisericii.

Urez părintelui Calistrat spor la citit această carte și îi lansez invitația ca oricând, oriunde, să ne aflăm față în față, la o discuție publică, pe care să o filmăm și să o poată viziona oricine – chiar și în direct (singura condiție este ca fiecare să venim de acasă înarmați cu bun simț și să avem bunăvoința de a respecta pe celălalt când vorbește, iar Adevărul ne va face liberi). Știu că i-ar surâde ideea, îi place să se audă și nu are de ce să se teamă de un personaj net inferior lui, dar care îl provoacă, pentru că părintele Calistrat manipulează în mod eretic învățătura de credință, înșelând pe mulți. Din păcate, ortodocșii – nu ecumeniștii – când îl aud, își astupă urechile. Dar mare este Dumnezeu!

pr. Ciprian Staicu

Nu este păcăleală, că niciodată nu ne-am ocupat cu așa ceva.

Azi, 1 aprilie 2020, a avut loc ședința Sinodului permanent al Bisericii Ortodoxe Grecești. Ședința a fost de fapt o tele-conferință, de frica răspândirii noului virus.

Comentarii:

a) orice lucrare ortodoxă începe cu rugăciunea Împărate ceresc. În cadrul ei sunt și cuvintele „vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea…”;

b) este prima dată în istoria lumii când un Sinod al unei Biserici Ortodoxe autocefale se „întrunește” așa. Oare, dacă Doamne ferește, se lua curentul, ce făceau?

c) dacă Duhul Sfânt nu îi „poate” feri de întinarea prin coronavirus, iertați, dacă ei cred că Duhul Sfânt nu poate face aceasta, care este concluzia? Nu aceea că sunt atei?

d) iată, când apele se liniștiseră, la aproape 4 ani după marea apostazie din Creta, că pe neașteptate, ca un fur, cum spune Hristos, a dat iama în turma ecumeniștilor ditamai viruselul invizibil al unei amărâte de gripe. Și a dat pe față apostazia lor totală.

Nu mai consum energie pentru alte comentarii, doar mă rog Sfântului Andrei Criteanul să îi lumineze și să le dea pocăință.

Este de așteptat ca această tele-conferință septică – să nu zic lipsită de roade ortodoxe – să aprobe hotărârea statului grec ca și de Paști grecii să stea în case, departe de biserică. Iar românii îi vor urma… căci umblă vorba spusă de un pseudo-ierarh român că nu avem nevoie neapărat să mergem la biserică, doar și Sfânta Maria Egipteanca (1 aprilie) s-a sfințit în pustie, nu în biserică.

Răspuns ortodox: desfrânata Maria s-a închinat Crucii, a pus început de pocăință și a rămas întru pocăință 47 de ani, ajungând Cuvioasa Maria. Ierarhii Sinodului B.O.R. să pună și ei început de pocăință pentru apostazia din Creta (iunie, 2016) și le va da Hristos și cale de sfințire. Altminteri, doar … deratizare, dezinfectare, testare și izolare (însușirile raiului ecumenist).

Sursa – https://www.romfea.gr/ekklisia-ellados/36224-meso-tilediaskepsis-sunedriazei-i-iera-sunodos-foto

pr. Ciprian Staicu