Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Interviu cu un urmaș vrednic al părintelui Paisie Aghioritul

5 aprilie 2011

 

Gheronda Gavriil, monah la o chilie de lângă Kareia, în apropierea chiliei părintelui Paisie Aghioritul, este în vârstă de aproape 80 de ani, este un om foarte misionar, un om care ia atitudine împotriva marilor pericole ce s-au abătut în ultima vreme asupra Ortodoxiei şi a creştinilor.

Părintele a fost întrebat în primul rând despre pericolul pe care îl constituie ecumenismul în ziua de astăzi şi despre actele cu cip pe care mai marii lumii vor să introducă.

Preacuvioase părinte vă rugăm să ne spuneţi care este importanţa care trebuie să o aibă mărturisirea credinţei în viaţa unui credincios?

Credinciosul trebuie să-şi mărturisească credinţa în fiecare ceas al vieţii lui şi în primul rând să mărturisească cu faptele sale. Faptele sale să arate credinţa pe care o are. Dar pentru a face faptele credinţei este nevoie să ne spovedim des, să ne împărtăşim cu Sfintele Taine, să luptăm cu patimile noastre, să ne rugăm foarte mult, să face acatiste către sfinţi şi paraclise, să citim din Sfânta Scriptură, să cunoaştem scrierile Sfinţilor Părinţi şi să urmăm învăţătura acestora.

Cel care vrea să mărturisească credinţa trebuie să aibă putere înlăuntrul său. Această putere vine doar dacă el trăieşte luând exemplul sfinţilor. Şi în momentul în care are întrebări referitoare la dreapta credinţă şi la cum trebuie să mărturisească el atunci e bine să cerceteze, şi în aceste cazuri dar şi în alte situaţii ale vieţii sale, să cerceteze părinţi duhovniceşti, părinţi îmbunătăţiţi cărora să le ceară sfatul şi să primească sfatul acestora ca şi cum ar veni şi ele vin, de fapt, din gura lui Dumnezeu sau din gura sfinţilor înşişi.

Părinte care credeţi că sunt pericolele ce se abat astăzi cu putere împotriva Ortodoxiei?

Cel mai mare pericol? Ecumenismul! E o erezie foarte mare. Este o erezie care încearcă să distrugă Biserica lui Hristos şi cel care sprijină această erezie este papa, papalitatea fiind cea mai mare erezie din toate veacurile şi din prezent.

Ce spuneţi despre noua vizită pe care actualul papă vrea să o facă în România?

Să nu-l primiţi! Papa e u mare eretic. Să nu-l primiţi ca şi cum ar fi biserică pentru că papa nu este biserică, papa nu face parte din Biserică, este în afara Bisericii. Singurul mod în care noi ortodocşii îl putem primi pe papa doar dacă acesta vine cu pocăinţă şi acesta vrea să se lepede de ereziile pe care papalitatea le propovăduieşte.

Ce părere aveţi despre o strădanie a unor clerici ortodocşi din România, o petiţie pe care aceştia au făcut-o pentru a nu fi invitat papa să vină în România?

Această iniţiativă o sprijin din toată inima, mă voi ruga pentru reuşita ei. Întotdeauna în ţările ortodoxe în care papa merge, venirea lui este ca un blestem ce se abate asupra acelei ţări pentru că papa nu doreşte să facă altceva din ţările ortodoxe decât să distrugă dreapta credinţă pe ca o au locuitorii din aceste ţări.

Până unde merge ascultarea pe care noi clericii trebuie să o facem faţă de episcopii noştri sau ascultarea pe care trebuie să o facă mirenii faţă de clerici: episcopi, preoţi şi diaconi?

Trebuie să ascultăm doar atâta vreme cât cel de care facem ascultare este în adevăr, povăţuieşte adevărul. În momentul în care o persoană propovăduieşte o erezie şi nu ne lasă să mărturisim dreapta credinţă şi să mărturisim adevărul şi se împotriveşte adevărului, conform spuselor Sfântului Athanasie cel Mare, care rămân valabile pentru orice epocă a Bisericii, noi trebuie să-i considerăm pe astfel de păstori, de orice treaptă bisericească ar fi, să-i considerăm ca fiind nu nişte păstori ci nişte lupi care nu vor altceva să facă decât să distrugă turma lui Hristos. Ascultarea se face doar în Adevăr, iar ascultarea care se face în afara adevărului nu este altceva decât un mare păcat, o blasfemie, o lepădare de Hristos şi de credinţa noastră şi de aceea trebuie să ne ferim de o astfel de lepădare şi să nu face ascultare de oameni care nu vorbesc în numele lui Hristos cu adevărat şi nu trăiesc în duhul lui Hristos, Duhul Adevărului.

 

Părintele Gavriil, chiar de la început ne-a urat multă sănătate, mântuire veşnică, tot binele pentru noi şi pentru familiile voastre şi pentru toţi cei dragi ai noştri, a zis că respectă foarte mult poporul român, că iubeşte mult poporul român, vede că avem o evlavie deosebită faţă de sfinţi şi o dragoste foarte mare de Dumnezeu.

 

În chilia sfinţiei sale Părintele Gavriil avea o poză cu Părintele Iustin Pârvu pe care l-a amintit singur în discuţie.

Ce să facem pentru că la ora actuală ni se spune din multe părţi să nu îl cercetăm pe Părintele Iustin? Să nu ascultăm de învăţăturile pe care le dă şi nu suntem lăsaţi de multe ori de mai marii noştri să ne apropiem de Părintele Iustin.

Trebuie să ascultăm de oameni ca Părintele Iustin pentru că prin ei ne vorbeşte Hristos. Părintele Iustin este un adevărat mărturisitor al lui Hristos în România şi de aceea nu trebuie să ţinem cont de oricine ar fi care vrea să ne oprească să ascultăm de astfel de părinţi duhovniceşti. Dimpotrivă să nu ascultăm de aceşti oameni care se opun adevărului ci să urmăm calea pe care o urmează atât Părintele Iustin Pârvu cât şi oameni care se află în acelaşi duh de mărturisire.

Ce ne puteţi spune despre actele de identitate electronice, de actele cu cip?

Să nu primiţi aceste acte pentru că conform şi Părintelui Paisie Aghioritul în momentul în care se vor primi în masă actele cu cip la scurt timp după aceasta vor urma şi pecetluirea cu semnul fiarei. Conform Sfântului Ignatie al Antiohiei, care a trăit în secolul al II-lea, vorbind despre pecetluirea omenirii cu pecetea lui Antihrist, nici toate rugăciunile din lume, toate posturile din lume, toate faptele de milostenie ar putea să le facă cineva nu vor putea să-l scape de la osânda veşnică şi de la focul cel veşnic pe cel care a acceptat să primească pecetea lui Antihrist. Nimic nu ne va mai putea salva, dacă vom primi această pecete.

Sunt oameni care vin pe aici şi ne întreabă: ce să facem dacă ne împotrivim primirii acestor acte că vom rămâne fără locuri de muncă şi n-am mai avea din ce trăi? Noi le răspundem să nu le fie frică, să se retragă pe cât posibil de oraşe la ţară, în locuri muntoase, să nu-şi facă grijă sub nicio formă că vor suferi de foame, că nu vor mai avea ce să mănânce. Dumnezeu va face mari minuni cu cei care Îl mărturisesc, cei care nu vor să primească pecetea lui Antihrist. Dumnezeu poate face orice frunză dintr-un copac să fie comestibile şi hrănitoare. Sfânta Matroana cea oarbă din Moscova, din secolul al XX-lea, spunea că va veni vremea, şi nu este departe, în moment de foamete, credincioşii vor putea să ia pământ, să facă nişte pâinici din pământ, iar preotul va sluji slujba litiei asupra acestor pâini făcute din pământ şi după ce le va binecuvânta acestea vor putea fi mâncate şi vor avea gust de pâine şi vor fi hrănitoare. Deci să nu ne îngrijim că Dumnezeu nu ne va purta de grijă dacă noi îl mărturisim şi nu acceptăm să ne lepădăm de El.

Frica mare a omului contemporan şi a românului este aceea că va muri de foame şi datorită sărăciei în care el trăieşte sau în care unii trăiesc, li se pare că de multe ori cea mai importantă este supravieţuirea trupească.

Ceea ce este cu adevărat important este să ne mărturisim credinţa şi să rămânem în dreapta credinţă. Să nu ne face nicio grijă referitoare la hrana noastră în vremuri de restrişte, în vremuri de prigoană, pentru că Dumnezeu ne va ocroti şi ne va hrăni, şi nu vom avea de suferit dacă noi Îl vom mărturisi pe El.

Ce părere aveţi despre ispita pe care unii o au, chiar şi în România la ora actuală, ca în momentul în care există probleme în biserică, în momentul în care există anumite căderi în biserică, în momentul în care sunt oameni chiar în poziţii înalte de ierarhi, care nu iau nicio atitudine împotriva blasfemiilor şi a atacurilor ce au loc împotriva dreptei credinţe, există această ispită din partea unora ca să iasă din biserică, să producă schismă şi să lupte împotriva păcatelor unor membrii ai bisericii, rupându-se de adevărata Biserică?

În nici un caz să nu facem aceasta, să nu ascultăm de glasul acestei ispite, ci să luptăm pentru Biserică, pentru apărarea credinţei noastre rămânând în Biserică. Să nu creăm vreo mişcare schismatică pentru că ne va fi foarte greu după aceea să ne întoarcem la Hristos. De fapt făcând această mişcare ne-am lepăda de Hristos. Deci noi trebuie să mărturisim întotdeauna Adevărul, să luăm atitudine că nu suntem de acord cu lucrurile ce se petrec împotriva dreptei credinţe, însă să rămânem în Biserică, să rămânem fii ai Bisericii şi să ne retragem din comuniunea pe care noi avem cu oamenii care ar fi puşi de către Hristos să-L mărturisească, mai ales clerici, şi să ne rugăm pentru întoarcerea lor dar să rămânem în Biserică fără să o părăsim.

În momentul în care un episcop în mod vădit mărturiseşte o învăţătură de credinţă eretică sau slujeşte împreună cu ereticii, clericii văzând că acest episcop stăruie în aceasta şi se leapădă de dreapta credinţă să înceteze pomenirea sa la Sfânta Liturghie, aşa cum au făcut unii părinţi şi mănăstiri din Muntele Athos cu ani în urmă. Chiar şi Părintele Paisie Aghioritul, timp de peste doi ani şi jumătate, a întrerupt pomenirea patriarhului ecumenic la sfintele slujbe, prin aceasta nevrând altceva decât să îndemne la pocăinţă pe cei care, în poziţii cheie, poziţii înalte, poziţii de responsabilitate fiind, în a apăra şi a mărturisii dreapta credinţă oamenii aceştia făceau exact contrariul.

De aceea atitudinea noastră, că suntem clerici sau mireni, trebuie să fie hotărâtă pentru Hristos şi împotriva minciunii şi a diavolului. Un singur lucru este important pentru noi: de a ne mântui, şi să ne păstrăm dreapta credinţă până la sfârşitul vieţii noastre şi să ne putem înfăţişa înainte lui Hristos cu conştiinţa curată că cu ajutorul Lui şi cu harului lui Dumnezeu am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a nu ne lepăda de credinţa noastră ci a o mărturisi spre mântuirea veşnică.

 

a consemnat
pr. Ciprian Staicu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *