Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Mărturie a sfințeniei și ajutorului Părintelui Ilie Lăcătușu

De multe ori am spus celor din jurul meu despre sfințenia și ajutorul Părintelui Ilie Lăcătulu, dar niciodată nu am scris lucrurile acestea, spre rușinea mea; astăzi, însă, m-am hotărât să dau și mărturie scrisă despre minunile și ajutorul primit de mine, nevrednica și păcătoasa, de la iubitul Sfânt Ilie Lăcătușu.

Când eram studentă în București, din mila Domnului și a Sfinților Săi, am avut fericita ocazie să mă aflu în preajma moaștelor Părintelui Ilie Lăcătușu, la foarte scurt timp după ce trupul lui a fost mutat la înmormântarea preotesei; dar nu numai atât, am mai avut și marea onoare să fiu prietenă cu fiica cea mică a Părintelui, doamna Sabina-Maria, o femeie deosebită care a avut un impact puternic în viața mea.

Imediat după ce a fost înmormântarea doamnei preotese și s-a constatat neputrezirea trupului Părintelui, când nepotul acestuia a chemat preotul din nou la raclă, din mila proniei divine am ajuns și eu acolo împreună cu ei. Cunoștințele mele despre moaște, canoane și celelalte lucruri legate de acestea erau foarte limitate, ceea ce a făcut ca mirarea mea să fie cu atât mai mare, dar și Părintele să lucreze și să ajungă cât mai adânc în sufletul meu cel păcătos.

Îmi amintesc și acum că ningea, era frig și, fiind și seară, eu mă aflam pentru prima dată în asemenea condiții într-un cimitir, chiar dacă eram împreună cu preotul și cu membrii familiei Părintelui, recunosc că aveam o strângere de inimă, nu știu de era frică sau curiozitate, dar era totuși un simțământ special amestecat și cu o ușoară emoție, la gândul că voi întâlni un Sfânt despre care, spre rușinea mea, nu știam mai nimic, decât că a fost preot și era tatăl doamnei Sabina.

Seară fiind, umbrele noastre se profilau peste morminte și fel și fel de gânduri ciudate îmi veneau în minte, nu reușeam să le alung și mi se părea totul în jur destul de straniu … până în momentul când nepotul Părintelui a deschis ușa cavoului și un puternic miros, atât de suav, lin și plăcut ne-a izbit pe toți în față … nu am cuvinte să descriu ce ușurare, liniște și armonie am simțit în acel moment și cum doar în fracțiunea aceea de secundă totul din jur părea minunat, fulgii de zăpadă cădeau parcă mai liniștit pe morminte, totul se schimbase brusc, percepțiile mai ales, de parcă nici nu mai eram în cimitir, ci într-un parc acoperit de zapadă care parcă strălucea, așa era de albă și totul în jur mi se părea frumos și normal.

Vă spun cu toată sinceritatea că, după ce am simțit mirosul emanat de sfințenia Părintelui, primul meu gând a fost că poate acesta este de la florile de la înmormântare, dar apoi am realizat că acest lucru nu era posibil fiindcă preoteasa era înmormântată sub locul unde este Părintele și florile de la coroane nu erau acolo, fuseseră lăsate afară și erau acoperite de zăpadă.

Am așteptat liniștită până mi-a venit și mie rândul să mă închin și, uimită, am îngenuncheat lângă sicriul Părintelui și nu mi-am mai putut dezlipi ochii de la mâinile Sfinției Sale. Nu am reușit să-mi adun gândurile să mă rog, eram parcă în transă, atât eram de uimită, însă mă simțeam minunat, liniștită și nu voiam să mai plec de acolo … Apoi glasul fiicei Părintelui parcă m-a trezit când mi-a spus : ”Uite, tata vrea să te ajute, roagă-te, a deschis ochii și se uită la tine!” În prima secundă nu am realizat că dânsa vorbea cu mine, apoi, când mi-am mutat privirea la fața Părintelui, am văzut că avea ochii larg deschiși, nu întredeschiși, ci erau clar deschiși, spre marea mea uimire!!!  Pe deasupra, cavoul era încărcat de un miros plăcut de mir, miros pe care nu îl voi uita niciodată și pe care apoi de fiecare dată l-am simțit la toate celelalte vizite ale mele acolo !

Nu numai atât, după ce am spus o scurtă rugăciune, m-am ridicat și am sărutat mâna Părintelui și, pentru că afară era frig și-mi așteptasem rândul la închinat afară, aveam mâinile și fața reci dar, imediat ce am atins cu buzele mâna Părintelui, am simțit-o caldă și moale, ba chiar din necredință mi-am și pus una din mâini peste mâinile Părintelui și, la fel, le-am simțit calde și moi … astfel un alt Toma neîncrezător se convingea de cele văzute prin pipăit. Pe lângă aceasta, un puternic miros de mir și o ușoară dulceață îmi rămăsese în vârful buzelor, simțeam la fel cum simțisem de multe ori după ce sărutasem alte moaște ale Sfinților Dimitrie Basarabov, Ierarhul Nicolae și mulți alții, de a căror sfințenie nimeni nu se mai îndoiește astăzi!

Pe lângă toate aceste percepții fizice și sufletești ale mele, s-au adăugat apoi povestirile fiicei și nepotului Părintelui referitoare la viața și la pătimirile Părintelui, lucruri care făceau multă lumină în mintea mea și astfel mi se clarificau multe date despre istorie, mișcarea legionară, preoți și suferințele lor în temnițele comuniste, multe din ele pe care eu le știam greșit sau deloc. Bineînțeles că apoi am continuat să vin regulat la racla Părintelui, devenise un apropiat al meu și simțeam nevoia să vin să fiu în preajma Sfinției Sale.

Părintele m-a ajutat de multe ori, în lucruri mari și mici, dacă mă pot exprima așa, dar o să vă spun cum m-a ajutat Părintele într-o situație care părea cu neputință de rezolvat.

După ce m-am căsătorit (cu rugăciuni la racla Părintelui, ajutor și milă din partea Sfinției Sale), eu și soțul voiam să ne cumpărăm o locuință în București, deoarece mulți ani noi stătuserăm prin cămine studențești, apoi prin diverse garsoniere și apartamente închiriate. Problema era faptul că prețurile la case creșteau vertiginos, iar noi abia aveam bani să ne luăm o garsonieră, si aceasta nu într-un cartier foarte bun. Eram destul de dezamăgită, deoarece îmi doream să am familie, copii și înțelegeam că o garsonieră avea insuficient spațiu pentru o familie cu mai mulți copii, așa cum îmi doream eu; în același timp, știam că orice provizorat devine ușor apoi definitiv și nu aș fi vrut să rămânem blocați într-o locuință ce nu oferea prea mult spațiu pentru o familie.

Am făcut multe rugăciuni și drumuri la Părintele Ilie, iar la un moment chiar începusem să deznădăjduiesc deoarece prețurile creșteau și noi nu reușeam să cumpărăm nici măcar o garsonieră … nu mai menționez presiunile familiei de ambele părți, ale agenților de vânzări, proprietarilor de apartamente etc.

Ajunsesem să fiu foarte stresată din cauza acestei situații și mi se părea că parcă nu mai are final această acțiune de cumpărare a unei locuințe … dar, cum mila Domnului și a Sfinților Săi este mare, într-o noapte, după ce mă rugasem Părintelui Ilie să mă ajute să se termine odată și să ies din această situație, l-am visat pe Părintele! Se făcea că eram la racla Sfinției Sale și mă rugam să ne luăm un apartament, chiar îi spuneam că o garsonieră ar fi prea mică pentru o familie și, atunci când mă rugam, în vis, l-am văzut pe Părintele cum s-a ridicat din raclă și m-a binecuvântat, așa cum binecuvântează preotul credincioșii în biserică. Imediat m-am trezit și am realizat că a fost doar un vis, dar fusese atât de puternic impactul lui că nu am reușit să mai adorm, așa că mi-am continuat noaptea rugându-mă Părintelui să mă ajute, să aibă milă de mine. Dimineața, am sunat-o pe fiica Părintelui și i-am povestit visul, iar aceasta mi-a spus că tatăl ei, Părintele Ilie, îi spusese și ei că mă va ajuta să-mi iau un apartament, să nu mă tem; dar eu nu înțelegeam cum s-ar putea întâmpla asta și nu prea credeam, spre rușinea mea.

Trebuie să mai mărturisesc că din momentul când am avut acest vis am fost mult mai liniștită și nu mă mai stresam pentru casă atât de mult. Continuam să mă duc la vizionări, însă nu reușeam să mă hotărăsc ce să cumpăr, timpul trecea și prețurile creșteau … într-una din zile, un agent m-a sunat și mi-a spus că a găsit ceva potrivit pentru situația mea, era un apartament cu trei camere, într-un cartier bun, pe care proprietarii voiau să-l vândă repede și mai lăsau din preț; cu toate acestea, eu nu aveam toți banii pentru cumpărarea unui apartament, așa că am refuzat oferta agentului. Întristată, m-am dus la racla Părintelui și i-am spus problema mea, că îmi plăcea apartamentul, dar nu aveam banii necesari, și îl rugam pe Părintele să mă sfătuiască ce să fac.

Menționez că nu era zi de vizită, cavoul era închis și, cum stăteam eu și mă rugam la ușa Părintelui, ca într-un vis am văzut-o pe fiica Părintelui venind pe aleea cimitirului, transpirată și grăbită. Înțelegeam că s-a întâmplat ceva, dar nu știam ce, așa că m-am dus și am întâmpinat-o pe alee. Nu mică mi-a fost mirarea când aceasta mi-a spus că știa de mine că sunt acolo, mi-a spus că Părintele Ilie a înștiințat-o și i-a spus să vină să vorbească cu mine (menționez că fiica Părintelui Ilie nu știa exact unde locuiam eu cu chirie, nu mă vizitase niciodată acolo, deci erau foarte slabe șansele să ne vedem cumva, doar poate dacă m-aș fi dus eu la dânsa acasă, dar nu aveam nici un motiv să o fac atunci). Deci, fiica Părintelui Ilie venise special la cimitir să mă întâlnească și să vorbească cu mine.

Și ce credeți că mi-a spus? ”Tata mi-a zis să te ajut, știu că ai găsit apartament și nu ai banii necesari, uite, eu am niște bani, pentru că împreună cu familia mea intenționam să construim o biserică unde să-l mutăm pe tata, avem terenul, dar nu avem încă toate aprobările de la Patriarhie, așa ca te voi ajuta eu cu bani ca să-ți cumperi apartamentul dorit!”

Vă mărturisesc că și acum îmi dau lacrimile, ca și atunci, când mă gândesc câtă bunătate, milă și iubire a avut această familie cu mine și, chiar a doua zi, fără multe întrebări, fiica Părintelui a scos de la bancă diferența de bani de care eu aveam nevoie și astfel am cumpărat apartamentul cu trei camere la care nici nu speram! (menționez că la vremea aceea, dar chiar și acum, era o sumă destul de mare, de ordinul câtorva mii de dolari).

Dar bunătatea și iubirea lor nu s-a limitat la atât!

Când i-am spus doamnei Sabina că nu știu cum și când îi voi înapoia banii (soțul nu avea serviciu, iar eu avem un salariu mediu pe economie), aceasta mi-a răspuns că pot să îi înapoiez când pot eu (chiar și în câțiva ani) deoarece ei vor avea nevoie de acești bani la construirea bisericii.

Familia Părintelui Ilie m-a păsuit cu această datorie câțiva ani buni, ceea ce pare greu de crezut în vremurile nostre, când mulți sunt supuși iubirii de arginți și această patimă pe mulți îi poate duce ușor la pierzanie. Această familie mi-a dat dovadă, în tot acest timp, de multă iubire, compasiune și înțelegere, mi-au arătat în adevăratul sens ce înseamnă să-ți iubești și ajuți aproapele, necondiționat și din tot sufletul. Menționez că nu sunt rudă de sânge cu familia Părintelui, doar cunoștințe de la biserică și apropiată a fiicei mici a Părintelui. Din noblețe, niciodată nu m-au întrebat când am de gând să le returnez datoria, ba din contră, erau solidari cu problemele și greutățile mele! Noblețea Părintelui, despre care am auzit și am citit în multe mărturii ale celor ce l-au cunoscut, am găsit-o și la fiica și nepotul acestuia, subțirimea și finețea sufletului lor m-au mișcat adânc și au făcut inima mea să tresalte de emoție și bucurie și acum când mă gândesc la ei! Binecuvântează, Doamne, pe robii Tăi și sufletele lor!

 

Dar ajutorul Părintelui Ilie nu s-a limitat la atât!

La un moment dat, în viața mea au apărut niste schimbări și m-am mutat într-o altă țară, astfel că aveam nevoie să vând apartamentul cumpărat cu ajutorul și mila Părintelui și a familiei Sale. Din nefericire, erau mereu probleme cu actele, cu cumpărătorii care veneau să-l vadă, le plăcea dar când să semneze actele de cumpărare se răzgândeau! Și toate aceste probleme au durat câțiva ani buni, încât, la un moment dat, nimeni din familia mea nu mai credea că acel apartament mai poate fi vândut, iar eu nu mai aveam nevoie să locuiesc acolo și trebuia să-i dau și soțului partea lui din această proprietate, sub formă bănească. Situația era destul de neplacută și mi se părea fără ieșire și, când nu mai aveam prea mari speranțe să o rezolv, Părintele Ilie m-a ajutat din nou. Cum?

După ce m-am rugat Sfinției Sale, mi-a apărut din nou în vis și, la fel ca data trecută, s-a ridicat din raclă și m-a binecuvântat! Am știut imediat că totul se va rezolva, era doar o chestiune de timp, ceea ce s-a și întâmplat. Când ne așteptam mai puțin, o doamnă care avea și ea mare evlavie la Părintele Ilie și era însărcinată, își căuta un apartament bun pentru o viitoare familie și acesta i s-a părut foarte potrivit și l-a cumpărat imediat ce l-a văzut! Datorită ajutorului Părintelui am avut suficienți bani să-l despăgubesc pe soțul meu, să ajut pe cei nevoiași și să-mi rămână și mie suficienți pentru nevoile mele.

 

Mulțumesc din adâncul sufletului pentru toata mila și ajutorul Părintelui, familiei acestuia și tuturor celor ce s-au rugat pentru mine, mai ales când îi sunam de pe alte meleaguri rugându-i să mă pomenească la rugăciune!

Sper ca Părintele Ilie să-i răsplătească înmiit pentru binele făcut !

Menționez că Părintele Ilie m-a ajutat de multe ori, de fapt de fiecare dată când i-am cerut ajutorul, dar, din smerenie, mă opresc aici cu mărturisirile!

Miluiește, Părinte Ilie, pe nevrednica și păcătoasa ta roabă, Eva!