” -Ce-i viața Mamă Tână?
– Clipe, draga Mamii, clipe și fiecare clipă e dar de la Dumnezeu. Poți să dărui, dar să nu irosești că-i păcat.
– Doar clipe? Ce-i clipa?
– O bătaie de aripă. O clipire din ochi. O suflare de prunc.
– Clipe? Doar Clipe? Asta-i viața?
– Asta-i draga Mumii, asta-i și-i minune fiecare clipă de aia nu-i bine s-o risipești. Fiecare clipă e importantă, daca pasărea n-ar face bătaia aia de aripă ar cădea, dacă ochiul n-ar clipi s-ar usca, dacă pruncul n-ar avea suflarea aia de-o clipă s-ar stinge, fiecare trebuie trăită, draga mumii, fiecare că de aia ni le-o dat Ceriul. Fiecare clipă prăpădită îi o țâră de viață dusă, pierdută.
– Cum dărui Clipe?
– Muma dăruie clipe pruncului, copilul dăruie clipe bătrânilor, da’ și jocului, toți dăruim clipe celor pentru care facem ceva, da’ și nouă trăind cum se cade, și pomilor grijindu-i și animalelor și câmpului și… tot ce faci cum se cade înseamnă că dăruiești clipe și pentru fiecare clipă dăruită îți mulțumește un înger.
– Cum risipești Clipe?
– Tot ce faci din ce nu se cade înseamnă clipe prăpădite, pierdute și pentru fiecare plânge un înger.
– Câte Clipe avem fiecare?
– Asta numai Dumnezeu Drăguțul știe, da’-i bine să le trăim cum se cade pe fiecare.”
Și am primit un zâmbet și din nou Clipe în dar. Din cele care se apropiau de 90 de ani, ultimii cu durere. Clipe dragi și un zâmbet cald. Am simțit cum zâmbește și îngerul dumneaei … și al meu poate?
Zâmbiți în fiecare zi, trăiți frumos și dăruiți clipe. Veți simți cum zâmbește un înger.
Mama Tână nu știa să enunțe „Carpe diem!”, știa mai mult: să trăiască fiecare clipă „cum se cade”.
Maria Grancea
