Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 17 (din convorbirea Pr. Antim de la Bistrița cu Pr. Hariton Athonitul)

6

„Cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească !” așa spun Sfinții Părinți.
Așa au făcut și Pr. Antim, Pr.Hariton, Pr. Flavian, mânați de acest îndemn au ajuns la Muntele Athos să caute răspuns la întrebările ce îi macină de când sa ținut asa zisul Marele Sinod de la Creta.
La toate Sinoadele ecumenice, după cum se știe, lucrurile au fost clare și precise. Ce s-a întâmplat în Creta în iunie 2016 a produs confuzie printr-o lucrare duplicitară. Ei au atacat dogma privitoare la Biserica – Una Sobornicească și Apostoleasca – indiferent de forma care au dat-o, zic: ORTODOXIA accepta denumirea istorică a altor „biserici” și confesiuni eterodoxe. Pr. Antim și așa cum o spun mai multi ierarhi: Hierotheos Vlahos, Serafim de Pireu, Ieremia de Gortina, Athanasie de Limassol, zice că indiferent de contextul care a fost, nu trebuia numite „biserici”, pentru că Biserica, așa cum o spun Sfinții Părinți în Crez, este UNA, celelalte sunt erezii.

O altă mare greșeală este că s-a mai hotărât, referitor la acest for omenesc CMB, care mai este numit și for fundamental, că „bisericile ” care au intrat în el trebuie să facă tot posibilul pentru a ajunge la „unitate”. Dar noi știm că Biserica, Ortodoxia nu a pierdut niciodată unitatea cu Capul ei care este Hristos. Întotdeauna a fost unită indiferent de numărul credincioșilor, că sunt mai mulți sau mai puțini. Biserica Ortodoxă Română nici nu are ce căuta în acest for CMB, pentru că ea, Biserica Ortodoxă, este o instituție divino-umană, Dumnezeiască! Ea nu trebuie să se supună unei organizații pământești, cu atât mai mult să caute unitatea pierdută !
Din Biserica Română, din păcate, toată ierarhia care a participat la acest Sinod a semnat !
Pr. Antim a cerut Mitropolitului Teofan să se facă demersuri să iasă Biserica Română din CMB, așa cum au făcut și Georgia, Bulgaria… răspunsul a fost evaziv – să avem răbdare, să iasă Grecia mai întâi și pe urmă „poate” o să ieșim și noi. Nu are să se întâmple asta! Pentru că în spatele lor sunt forțe oculte și îi
manipulează.

Părintele a mai cerut Mitropolitului să se dezică de hotărârile sinodului din Creta, altfel nu are să-l mai pomenească la Sf. Liturghie. Răspunsul? Pr. Antim a fost trimis să vadă ce spun athoniții și Ierarhii care nu au semnat. Dacă ei vor întrerupe pomenirea Patriarhului Constantinopolului atunci se va dezice și el de ceea ce a semnat la Creta. Ce este foarte grav este remarca Mitropolitului că: Hotărârile de la Sinodul din Creta le va prelua pliroma Bisericii (creștinii) si le va asimila în 6-8 ani ! (nota mea- prin toți porii respiră viclenia ! Pr Iustin Pârvu spunea despre acest personaj că mai rău se va face, dar mai bun niciodată. Iar de Ioachim Băcăoanul că a ateizat tot Bacăul !)
Situația în România este critică. O parte din pliroma Bisericii, monahi, stareți …este adormită. De prin anul 2000 este în fiecare an o săptămână de rugăciune ecumenică, unde ortodoxul se roagă împreună cu catolicul, protestantul, reformatul… etc. Cred că suntem singura țară ortodoxă cu astfel de lucrare eretică. Când a murit Papa Ioan al ll lea,la Sf. Liturghie, Mitropolitul Iașului i-a făcut veșnică pomenire. La radio-TV Trinitas se transmite slujba Sf. Liturghii în fiecare zi. La terminarea slujbei se citește sinaxarul ortodox (prăznuirea sfinților din acea zi), apoi se citește și sinaxarul catolicilor. Ce reacție să mai aibă creștinul ortodox? Ei cred că și catolicul are sfinți și este biserică ! În facultățile de teologie se preda curs de ecumenism, însăși preoțimea este adormită !
Dar sunt și creștini (tulburați de situație), care vor sincer să se mântuiască și întreabă – unde ne vom mai spovedi, împărtăși, unde ne vom căsători copiii, boteza copiii, înmormânta morții ???
Fraților, să fim precum Maria Egipteanca! Nu a avut icoane, nici anaforă, nici biserică, nici preot, nici spovedanie vreme de 47 de ani. Pocăința și lacrimile ne unesc cu Hristos !
Și pentru că există teama de a nu fi acuzați că au „rupt” Biserica din momentul întreruperii pomenirii ierarhului pentru erezie, Monahul athonit Hariton le răspunde părinților: să nu vă intereseze ce vă spun ei. Să ascultăm ce spune Biserica, prin Sf. Părinți ! Biserica în istoria ei de 2000 de ani nu s-a înspăimântat de nimic mai mult decât a nu cădea în eres. Nu s-a înfricoșat de prigoană, de idolatrii, de turci cât s-a ferit de eretici și de erezii. Prigonitorii scot mucenici. Când în Biserică sunt eretici și nu-i acuză nimeni și îi lasă, se face un rău foarte mare. Așa cum spune proverbul – toate cetățile cad din interior !
Toate au legătură cu new-age, cu noua epocă antihristică. Ecumenismul este o ramură a New-Age-ului și vor să unească toate religiile. S-a întemeiat în 1938 cu scopul și ținta de a se uni toți creștinii și apoi celelalte religii. De pe timpul lui Ieremia al lll-lea s-a făcut o enciclică (scrisoare) către toate Bisericile autocefale din România, Bulgaria, Rusia…. ca toate „bisericile” să înceapă legăturile către unire. În 1920 Patriarhia Constantinopolului a făcut din nou o enciclică de genul acesta, unde a numit deja „biserici” pe romano-catolici, protestanți, anglicani, reformați… În 1923 a apărut schimbarea de calendar. Acesta a fost primul pas către desfășurarea ecumenismului. Nu se consideră ca dogmă calendarul, dar a creat o ruptură – împărțirea Bisericilor autocefale (la început din 14 biserici doar 6 au acceptat).

Alți pași care au fost în program să-i facă a fost începerea rugăciunilor în comun, căsătoriile mixte etc. De 100 de ani se străduiesc să facă unirea asta cu romano-catolicii. Sinodul acesta are mare „greutate” pentru noi, pentru că este considerat legal și că au recunoscut că ” biserici” pe eterodocși. Ca să ne încurce, textul spune prima dată că se referă la numirea istorică, ca și cum ar spune că Papa a fost Episcopul Romei. O știm asta ! Până în sec al X-lea, până la schismă, a fost. Când cineva este eretic nu mai este nici episcop, nici Biserică, nu are sfințenie, nici preoție.
Spun că nu au comuniune cu noi, nici catolicii, nici protestanții și sunt eterodocși, adică au alte dogme, dar îi recunosc că „biserică”. Păi dacă mă recunoști ca „biserică”, implicit recunoști tainele, preoția, dogmele. Acesta nu-i Duhul lui Hristos ! Numai duh drăcesc poate să fie. Dacă-i Biserică, nu-i eterodox. Dacă nu-i eterodox, este Biserică. Nu poate să fie și una și alta.

Sinodul acesta a recunoscut că toți aceștia din apus sunt „biserică”. Aceasta înseamnă că toți cei ce primesc aceste hotărâri ale sinodului nu cred în simbolul credinței ortodoxe. Cine nu crede ca este o singură Biserică, nu crede ca este un singur Hristos! Așadar cine crede în aceste hotărâri ale sinodului devine eretic.

Noi ce trebuie să facem !? Să ne întrebăm sufletele – primim sau nu primim ? Fiindcă în Biserică suntem un trup – preoți, călugări, mireni – trebuie să urmărim ordinea bisericească, firească. Așadar noi ca și monahi, preoți trebuie să cerem SOCOTEALĂ episcopilor și celor care au semnat și celor care nu au semnat. Să-i întrebăm ce a fost acest Sinod, ortodox sau neortodox ! Noi ca aghioriți asta am făcut, a mai spus părintele Hariton.

Am făcut o scrisoare către Sfânta Chinotită și așteptăm să facă sinaxă toți stareții și reprezentanții mănăstirilor și să ne spună dacă Sinodul asta din Creta a fost drept sau nu. Așteptăm o perioadă de timp, dacă vedem că nu iau nici o hotărâre, tăcerea lor înseamnă că au primit hotărârile sinodului din Creta.

În epistola aceasta suntem părinți de la chilii și egumeni,exprimăm toți Sfântul Munte. Și dacă suntem nimic ca organizare, suntem totuși membrii Bisericii. Avem datoria și dreptul să cerem pastorilor noștri să ne spună dacă mai cred sau nu. Când facem epistola să nu punem nimic de la noi, conform cu Sfinții Părinți să scriem. Cum spune Evanghelia, dacă ai ceva cu fratele tău, să mergi să discuți între patru ochi, nu sa strigi: am ceva cu tine! Dacă nu te aude, mai ia pe cineva cu tine, ca să fie martor. Dacă nici așa, spune-l în sobor.
În credință și un copil are cuvânt de răspundere și toți membrii Bisericii. Sunt canoane care ne spun ce sa facem cu un episcop care a primit erezia. Așadar noi nu facem nimic de la noi. Facem ascultare de Sfinții Părinți ai Bisericii. Este canonul 61 al Sfântului Fotie cel Mare, care spune foarte clar: când un episcop propovăduiește public eresul, atunci preotul înainte de judecata sinodului poate întrerupe pomenirea la Sf. Liturghie. Când pomenești pe Patriarhul eretic, Sf. Liturghie nu mai este valabilă.
Cel ce va tăia pomenirea Ierarhului eretic este vrednic de laudă în biserică și nu face schismă, dimpotrivă protejează de schismă Biserica .
În epoca noastră eresul este foarte grosolan și noi de un secol tot așteptăm ….poate nu-i, poate-i greșeală, hai sp mai așteptăm, e corect sau nu-i corect…..
Sf. Părinți nu au făcut așa. Când există eres, trebuie „tăiat” ! Când intră un eres în Biserică, nu trebuie să spună Patriarhul sau Episcopul stați, așteptați să analizăm, să hotărâm noi, să vedem dacă este bine sau nu e bine. Pentru acestea Dumnezeu și Sfântul Duh, prin Sfinții Părinți au prevăzut canoanele Bisericii să fie scrise, ștampilate, ca să nu spunem: ce facem acum când vine un eres ! Și când un episcop spune că eu sunt Biserica, atunci acela este un papistaș, un eretic.

Sf. Părinți niciodată n-au spus: eu sunt Biserica, ci Hristos e Biserica ! Episcopul este icoana lui Hristos, nu Hristos! Este icoana lui Hristos când aplică simbolul de credință. Dacă nu vrem să ne judece Dumnezeu, noi trebuie să spunem: Gata, s-a terminat !
Trebuie să urmăm și să aplicăm canoanele Sf. Părinți. Să nu ne mâhnim, să nu ne înfricoșăm. Ereticii au bisericile ca și clădiri, dar nu îl au pe Sfântul Duh. Noi îl avem pe Hristos! Să nu ne uităm că ne dau afară, că nu avem unde să ne ducem . Hristos ne va călăuzi ! Să nu ne temem, să nu ne fie frică de nimeni. Hristos este cu noi ! Cum au spus Sf. Apostoli, trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni. Facem ascultare de Hristos !
Credință și dragoste ! Pentru Dumnezeu și Biserică, nimic altceva ! Pentru Slava lui Dumnezeu ! Asta ne dă putere să mărturisim și nu ne înfricoșează nimic !!

Drum de întoarcere nu mai există, nu ne rămâne decât mucenicia, dacă ne binecuvântează bunul Dumnezeu !

a consemnat sora Parascheva

2 Responses to Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 17 (din convorbirea Pr. Antim de la Bistrița cu Pr. Hariton Athonitul)

  1. Theodor Leontescu says:

    Exceptional articol!

    Exceptional pentru ca, printre altele, spune:

    „În 1923 a apărut schimbarea de calendar. Acesta a fost primul pas către desfășurarea ecumenismului. Nu se consideră ca dogmă calendarul, dar a creat o ruptură – împărțirea Bisericilor autocefale (la început din 14 biserici doar 6 au acceptat).”

    Cu alte cuvinte, schimbarea de calendar a creat cadrul necesar pentru aparitia ecumenismului. Schimbarea de calendar din 1924 a insemnat renuntarea la calendarul ortodox corect din punct de vedere teologic si astronomic al Sfintilor Parinti de la Niceea si adoptarea pentru sarbatorile ortodoxe cu data fixa a calendarului papistasesc gregorian care este eretic din punct de vedere teologic si gresit din punct de vedere astronomic. Acest lucru a insemnat de fapt sadirea radacinii din care a iesit buruiana ecumenismului, caci a rezultat un ecumenism avant la letre prin praznuirea ortodoxa a Sintelor Pasti si a sarbatorilor cu data variabila amestecata cu praznuirea eretica la date dictate de papistasi a sarbatorilor cu data fixa.
    Credinciosii ortodocsi romani din BOR a anilor ’20 ai secolului trecut au avut doar puterea ca sa nu accepte calendarul gregorian eretic pentru sarbatorile cu data variabila, in schimb nu au avut discernamantul necesar ca sa refuze vehement calendarul gregorian pentru sarbatorile cu data fixa. Fara sa cerceteze, au acceptat calendarul gregorian pentru sarbatorile cu data fixa dar acesta este un calendar eretic deoarece este astrologic in contradictie cu miscarea reala a luminatorilor de pe cer. Intrucat Domnul este cel care a pus luminatorii in taria cerului ca sa ne indice calendarul pe care El Insusi l-a prevazut pentru mantuirea noastra, aceasta faradelege petrecuta in 1924 si ramasa in vigoare astazi nu a putut decat sa ne departeze de ajutorul lui. Cum sa ne mai ajute Domnul cand noi ii batjocorim sarbatorile (in loc sa-I serbam nasterea, Ii serbam Inaintemergatorul) si I le desfiintam (Kiriopasha)? De atunci, din 1924, Romania dodoloata, frumoasa si mandra ca o cadra, a ajuns ca o prostituata la cheremul hotilor care ne conduc, iar poporul trage din greu, sarac si umilit, pentru greseala asta. Stilistii schismatici isi bat joc de noi cum vor caci au dreptate in privinta calendarului, in schimb erezia lor consta in faptul ca au pus ei stapanire pe Judecata Domnului si ne trimit in iad dinainte prin judecata lor fara sa-si puna problema ca noi avem unitate de Potir cu Bisericile autocefale care au pastrat in cultul liturgic calendarul iulian cel bun, iar ei nu au aceasta unitate,
    Parinte Ciprian si Preoteasa Alina (da preoteasa cu P mare caci tare vrednica v-ati aratat!),
    Ati pus extraodinar de bine Desteapta-te Romane la sfarsitul acelui interviu fulminant in care Parintele Zizis ne explica atat de limpede faradelegea petrecuta in Creta!
    Acu a sosit momentul ca noi romanii sa ne putem destepta cu adevarat, iar voi sunteti varful de lance al acestei desteptari si vreau sa ma pot baza pe voi. Ce inseamna aceasta desteptare pentru noi? In primul rand taierea radacinii buruienii din care a rasarit ecumenismul. Iar asta se va putea face numai prin revenirea BOR la calendarul corect al Sfintilor Parinti de la Niceea. Nu poti lupta eficient cu ecumenismul cand ecumenismul ranjeste din calendar! Atat Parintele Zizis cat si Parintele Serafim spuneau in interviurile lor ca trebuie rezolvata cu prioritate aceasta problema. Eu am studiat aceasta problema si cu ajutorul Sfantului Efrem (de asta data Sirul) rezolvat-o atat teologic cat si stiintific astronomic. Calendarul corect astronomic este calendarul iulian al Sfintilor Parinti de la Niceea. Daca vom lupta sa rezolvam acum aceasta problema, vom scapa si de ecumenism foarte usor, caci daca-i distrugi radacina pana si buruiana moare.
    Raspundeti-mi aici pe site daca ma pot baza pe ajutorul vostru si, daca am binecuvantare din partea voastra, am sa dau un telefon Parintelui pe numarul aflat pe contact sau sa-i trimit un mail de prezentare si de intentii pe adresa personala.
    Indiferent daca acceptati sau refuzati, sa stiti ca prin ceea ce ati realizat imi sunteti amandoi deosebit de dragi,
    Theodor Leontescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *