Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Propagandă ecumenistă și răspuns ortodox

Am fost informați că anumiți părinți de la mănăstiri mari din Moldova recomandă citirea cărții părintelui Epifanie Teodoropoulos – ”Cele două extreme: ecumenismul și stilismul.” Se practică chiar adăugarea în comenzile de carte ale credincioșilor trimise prin poștă de la aceste mănăstiri a câte unui exemplar al acestei cărți. Scopul? Potrivit părerii lor, antiecumeniștii români ar fi pe poziția stiliștilor greci care s-au desprins din Biserica Ortodoxă Greacă, iar cartea sus-menționată le-ar cam da – în viziunea lor – argumentele necesare pentru a afirma că, da, sinodul din Creta a fost rău, dar este greșită oprirea pomenirii ierarhilor români semnatari. Vă prezentăm mai jos – pentru cei care nu au vremea necesară pentru a citi această carte – o recenzie a ei, făcută de un ieromonah român, care demontează argumentelor monahilor pro-ecumeniști români. Dumnezeu să ne ajute să mărturisim Adevărul nu cu jumătăți de măsură, ci întreg și frumos, așa cum este el. (redacția)

În variantă electronică puteți citi cartea integral în format pdf aici:

epifanie_teodoropulos_cele_doua_extreme_ecumenismul_si_stilismul

theodoropulos_arhim-cele_doua_extreme_ecumenismul_si_stilismul

RECENZIE

O viziune ortodoxă asupra cărţii:

“Cele două extreme: ecumenismul şi stilismul”

 

Cartea pr. Epifanie Theodoropulos intitulată “Cele două extreme: ecumenismul şi stilismul” a apărut la Editura Evanghelismos Bucureşti, 2006 şi are două părţi: Ecumenismul şi Stilismul.

În prima parte, sunt prezentate gravele compromisuri făcute cu ereticii de către o mulţime de ierarhi ortodocşi. Despre patriarhul Atenagora autorul afirmă că “s-a alipit definitiv la erezie”, iar catolicii cu care făcuse mari compromisuri sunt numiţi de pr. Epifanie Theodoropulos, de mai multe ori, eretici. Despre ecumenism acesta zice că este “mai rău decât orice erezie”. Aceste idei sunt ortodoxe. Pe tot parcursul cărţii, însă, întâlnim și afirmaţii contradictorii.

În partea a doua se vorbeşte mai ales despre stiliştii greci. Potrivit pr. Epifanie Theodoropulos “stiliştii sunt responsabili nu pentru că au păstrat calendarul vechi, ci pentru că au proclamat Biserica Greciei drept schismatică şi au rupt legătura canonică cu ea. Dacă ar fi ţinut calendarul vechi şi nu ar fi rupt împărtăşirea cu Biserica Greciei, ar fi fost într-o desăvârşită rânduială canonică”. Pr. Epifanie arată cum ar fi trebuit să procedeze: “Încetarea pomenirii patriarhului (n.n. Atenagora) la care aţi ajuns, este limita cea din urmă îngăduită de Sfintele Canoane. Nu mergeţi mai departe (adică să primiţi a pomeni pe alţi episcopi), deoarece în felul acesta veţi ajunge la schismă. De vreme ce acum v-aţi oprit aici şi continuaţi «să vă împărtăşiţi cu Biserica mama oficială şi cu toate Bisericile Ortodoxe», (…) înseamnă că, deocamdată, staţi pe pământul tare al Bisericii“.

Autorul este pe de o parte de acord cu nepomenirea la slujbe a unui ierarh ortodox care “învaţă lucruri eretice”, dar pe de altă parte îi îndreptăţeşte abil pe cei care vor să-l pomenească, motivând printre altele, că nu vor să facă schismă.

Dar pr. Epifanie Theodoropulos se referă de mai multe ori, la canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861), arătând clar că nu e vorba de schismă. “ Dacă un cleric, spune canonul, se va rupe de un astfel de episcop «înainte de hotărârea sinodală», nu face nicio greşeală pentru care să fie supus pedepsei, ci mai degrabă este vrednic de laudă”. Iată şi o altă modalitate prin care îi îndreptăţeşte pe cei care vor să continue pomenirea unui astfel de episcop: “Mâine patriarhul (n.n. Atenagora) va pleca din lumea aceasta şi –cine ştie ?- poate va urma după el un om înţelept. Atunci …se va termina cu isteria unionistă şi aiurelile filopapale.” Nicăieri la Sfinţii Părinţi nu găsim astfel de motive pentru a întârzia îngrădirea de erezie sperând că lucrurile se vor îndrepta de la sine! Acesta nu este un argument care să se sprijine pe canoane, ci pe o judecată lumească. Deşi pledează pentru o poziţie duplicitară faţă de patriarhul Atenagora, totuşi, autorul arată că opoziţia fermă poate să împiedice participarea la compromisuri mai mari. (“Am încă motive să cred că dacă până astăzi patriarhul (n.n. Atenagora) nu a îndrăznit să facă şi alte compromisuri mai mari, aşa cum dorea, această se datorează faptului că Arhiepiscopul Atenei nu numai că nu l-a încurajat, ci a pus şi «frână»).

Dacă pe vremea pr. Epifanie Theodoropulos atitudinea fermă a fost atât de necesară pentru “a frâna” compromisurile ierarhilor ortodocși cu ereticii, cu atât mai mult aceasta este necesară astăzi. Situaţia actuală în care s-a decis oprirea pomenirii ierarhilor care sunt de acord cu sinodul din Creta din 16- 27 iunie 2016 este deplin întemeiată pe  Canonul 15 I-II Constantinopol (861), cu care conglăsuiește și Canonul 31 Apostolic.

Canonul 15 spune că avem dreptul să nu mai pomenim la slujbe pe ierarhii care propovăduiesc în public “oarecare eres” şi că nu putem fi învinuiţi ca făcând schismă, deoarece noi, prin oprirea pomenirii, doar ne-am îngrădit de erezie, rămânând în Biserică și silindu-ne ”a izbăvi Biserica de schisme și de împărțiri”.

Ecumenismul este “panerezia ereziilor” și sinodul din Creta, din iunie 2016, l-a legiferat. Astăzi, cei care ies din Biserică sunt tocmai cei care sunt de acord cu documentele acestui sinod, deoarece ele sunt în contradicţie cu învăţătura scripturistico-patristică şi cu Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, cele mai înalte foruri de judecată în Ortodoxie .

Concluzionând, pr. Epifanie i-a îndreptăţit pe cei din timpul său care nu voiau să întrerupă pomenirea patriarhului Athenagora la slujbe, deși aceştia nu au facut astfel tot ceea ce canoanele Sfinţilor Părinţi îi îndreptăţeau să facă. El a ţinut mai mult la slava lumii şi nu a crezut că “cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu” (Iacov 4,4). Cei care recomandă astăzi această carte, nu cred nici ei, de fapt, în aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Iacov şi nu sunt urmaşi ai Sfinţilor Părinţi, ci ai celor care spun jumătăţi de adevăr!

Singura morală pe care un ortodox o poate extrage în urma citirii acestei cărţi este următoarea: repere reale pentru cei care vor să rămână în Adevăr sunt numai Sfinţii Părinţi şi Sfintele Canoane pe care trebuie să îi (le) citim cu sârguinţă, astfel încât nimeni să nu ne poată înşela cu jumătăţi de adevăr, îmbrăcate în haină aparent ortodoxă.

                                                                                                        Ieromonah Teodor Popovici

16 Responses to Propagandă ecumenistă și răspuns ortodox

  1. Corect. Trebuie sa ne luam numai dupa adevar, dupa Sf. Parinti si canoane, sa nu mai ridicam pe nimeni in slavi. Spui adevarul, te credem, nu spui adevarul, nu te credem oricine ai fi ca functie, te ajutam daca nu stii si esti bineintentionat!

  2. admin2 says:

    Hai să citim mai mult și să bălăcărim mai puțin !
    Cu respect, pr. Ciprian.

  3. Lugojan says:

    Se cauta defaimarea celor care au interurupt pomenirea ierarhilor, si compararea lor cu stilistii, de asta sunt raspandite astfel de carti in manastiri. Atrage atentia si pr. Theodor Zisis in interviul acordat parintelui Ciprian, asupra posibilitatii unei astfel de denigrari. Manipularea se face stiindu-se ca credinciosii,poate chiar si dintre monahi, nu au suficiente cunostinte teologice si de istorie bisericeasca pentru a discerne amanunte. Se observa ca in documentele semnate in Creta si in tot ce fac ierarhii ecumenisti pentru a le sustine, ni se prezinta un “amestec“ de ortodoxie si erezie, din care se extrage ba o componenta, ba alta, pentru a sustine “ortodoxia” ereziei (ex. :”biserici eterodoxe”, etc.).
    Cei care trebuie sa faca cunoscut ,simplu, pe limba si pe intelesul omului de rand problemele din Biserica sunt in primul rand ierarhii, preotii, teologii. Cand acestia tradeaza…si mai si neaga,cautand sa-si argumenteze atitudinea si denigrand pe cei care cunosc si sunt hotarati sa ramana in Adevar, putem doar sa multumim lui Dumnezeu ca sunt si cei cativa care au isi asuma riscurile sa marturiseasca si sa ne lumineze mintea. Altfel,” in mintea stramba,si lucrul drept se stramba”(pr.Arsenie Boca)… Domne ajuta, sa ramanem in limpezimea mintii si in Lumina !

    • admin2 says:

      Unul dintre principiile ecumeniștilor este: hai, luați și voi nițică otravă, doar nu am pus multă. Nu o s-o aruncăm, nu?
      Răspunsul nostru este: NU ! Și fără mulțumesc, că de atâta bun simț ortodox ne-au furat ăștia preșul de sub noi.
      Numai Hristos ne poate feri de căderea ”cu sunet mare” – o fi acest ”sunet” chiar prigoana ecumeniștilor contra celor mici, puțini, dar credincioși? Că de ”sunete” (amenințări, urlete, teroare etc) cred că e plin iadul. Să ne ferească Dumnezeu de ”ortodoxia” ereziei.
      Pr. Ciprian

  4. Teodor Stela(crestinul orthodox) says:

    Sarut mana ,Parinte Ciprian
    Nu va exista nicio ” Orthodoxie” a ereziei fie ca s cozi de topor din Pravoslavnica Rusie, fie ca s cozi de topor din Romanie Gradina MAICII DOMNULUI sau in orice pamant Orthodox unde se vor arata cozile de topor tot la iad vor merge cu arhierei cu tot.
    Important este asa cum se spune mai ostaseste ” sa nu lasam garda jos” in Apararea ORTHODOXIEI.
    CA aceste cozi de topor sunt vicleni precum satana uciga l ar CRUCEA se vede clar si pe fata.
    Insa Sfantul Mare MUCENIC MINA ESTE APARATORUL ORTHODOXIEI SI aspru mustrator se va arata asupra paganilor, asupra Celor Care au talharit ORTHODOXIA in Creta asemeni asupra celor fara de minte care margaritare de mare pret au aruncat in falcile porcilor …
    Vai si amar acestor Impozanti cu mitre de Ana si Caiafa ai Rusiei Pravoslavnice .ca nu vor putea a sta in picioare cand SABIA CU DOUA TAISURI se va invarti asupra lor.
    CU DUMNEZEU INAINTE
    AMIN.

    • admin2 says:

      Dacă tot veni vorba de ”gardă”, atunci să ne amintim principiul mușchetăresc: ”toți pentru unul și unul pentru toți!”
      Să fim uniți în UNUL, Care este Hristos !

  5. admin2 says:

    Mai ușor cu invectivele, nu ajută la mântuire !

  6. Teodor Stela(crestinul orthodox) says:

    ” Atunci vazand PREA BUNUL DUMNEZEU pierzania neamului omenesc va scurta zilele pentru cei putini care se vor mantui ; ca se va sili antihrist cu slugile sale sa insele de va fi cu putinta si pe cei alesi .

    ATUNCI FARA DE VESTE VA VENI SABIA CU DOUA TAISURI SI VA OMORA PE INSELATORUL SI PE CEI CE SLUJESC LUI.

    din Profetia SFANTULUI NIL ATHONITUL despre vremurile de urma
    Amin.

  7. Getul says:

    Daca si Parintele Epifanie Teodoropulos a ţinut mai mult la slava lumii …. nu mai e nimic de comentat . Poate Parintele Ieromonah Teodor Popovici nu a citit mai mult despre Parintele Epifanie sa vada despre ce slava a lumii era vorba. I se poate aduce alta acuza parintelui Epifanie, dar asta cu slava lumii…nu tine.

  8. calin says:

    Am inteles ca o carte foarte buna de raspuns la cea a pr Teodoropulos exista, dar ca toti cunoscatorii de limba greaca din BOR care au vazut-o, s-au ferit de ea ca de foc, desi n-ar fi vorba in ea decat de argumente ce tin de Adevarul de Credinta… Poate ca acum, dupa apostazia fatisa din Creta, se va gasi totusi cineva sincer sa o traduca.

    Aceasta trebuie sa ne intereseze: sa incercam sa avem un studiu sincer si obiectiv pentru a afla Adevarul de Credinta si realitatile din istoria Bisericii, nu unul interesat, pentru a gasi apoi tot felul de scuze mai mult sau mai putin trase de par pentru acoperirea unei organizatii ecleziastice sau a alteia. Bineinteles daca vrem sa ne mantuim.

    Cartea este scrisa de pr Theodorit (Mavros) Aghioritul, un parinte aghiorit, teolog si om duhovnicesc, expulzat din Athos tocmai pentru pozitia lui de neatacat cu privire la scrierile si pozitia pr Teodoropoulos…

    O puteti descarca de aici: http://traditiaortodoxa.files.wordpress.com/2014/09/ceb4ceb9ceb1cebbcebfceb3cebfceb9-cf84ceb7cf83-ceb5cf81ceb7cebccebfcf85-cf80ceb5cf81ceb9-cebfceb9cebacebfcf85cebcceb5cebdceb9cf83cebc.pdf

    • admin2 says:

      Mulțumesc. Ma voi uita pe ea.
      Pr. Ciprian

      • Dorin says:

        Părinte, v-aţi uitat peste ea aşa cum aţi scris? Ce spuneţi despre cartea Pr. Theodorit Aghioritul? Că demult vreau ca cartea vicleanului Epifanie să fie combătută, dar odată ce nu ştiu greaca, nu cunosc ce a scris pr. Theodorit Aghioritul.

        • admin2 says:

          Trimiteți pe mail, la ciprioan@yahoo.com
          Când pot, încerc să mă uit, dar înțelegeți că am multe pe cap.
          Iertați.
          Doamne ajută.
          Pr. Ciprian

          • Dorin says:

            Vă înţeleg prea bine. Poate sînt şi eu într-o situaţie asemănătoare.

            Dumnezeu să vă întărească!

            Odată ce răsfoiţi cartea aţi putea scoate anumite argumente contra cărţii lui Theodoropoulos pe care să le publicaţi, dacă nu aveţi de gînd să traduceţi cartea.
            Cartea lui Theodoropoulos e schizofrenică, ambiguă şi vicleană, iar pentru creştinii neîntăriţi duhovniceşte în lecturile Sfinţilor Părinţi e o adevărată capcană, de asta face multe ravagii în minţile multora.
            Theodoropoulos prin poziţiile pe care le adoptă, încurcă intenţionat planurile de abordare şi cere îngăduinţă şi iconomie în materie de credinţă, iar acrivie şi scumpătate în materie de ascultare, nefăcînd deosebire între ascultarea de adevăratul păstor şi ascultarea faţă de lupii răpitori.
            Poziţia sa e un ecumenism ascuns, adică e cripto-ecumenistă, dacă pe faţă se pronunţă contra ecumenismului, dar pe din dos te loveşte cu altele care favorizează ecumenismul, iar terenul pregătit pentru poziţia lui e de fapt un real serghianism.
            De asta cartea lui are nevoie de o replică şi în română, nu doar în greacă, odată ce lupii în piei de oaie de alde Ştefan Nuţescu s-au îngrijit s-o traducă, dar nimeni nu s-a grăbit şi să-i răspundă argumentat cărţii lui Theodoropoulos în română avînd ca bază scrierile Sfinţilor Părinţi.

  9. Karpis says:

    Părinte Ciprian,
    Se pare că ai rătăcit calea… Păcat… păcat de studiile pe care le-ai făcut atâția ani în Grecia! În halul acesta ai ajuns? Să-l judeci pe părintele Epifanie? Pe cel care la vremea lui era corifelul telogilor din Grecia și fără de care nu se făcea niciun sinod? Tocmai despre pr. Epifanie ați ajuns să spuneți că a iubit mai mult slava lumii, el care de nenumărate ori a refuzat treapta arhieriei?
    Sincer, te compătimesc pentru starea în care ai ajuns. Și se pare că nu te vei opri degrab, fiindcă atunci când o iei pe topogan la vale, nu este ușor să te întorci înapoi. Mai ales când toți te ovaționează ca pe un mare „apărător”, „apologet”, super-ortodox…

    • admin2 says:

      Nu sunt decât o biață oaie, care se roagă să nu o mănânce lupii. Iar fostul meu duhovnic, părintele Iulian de la Prodromu, mi-a spus: ”cu toată puterea să ne împotrivim adunării eretice din Creta.”
      Nu sunt mare, nici bun, dar nici ecumenist nu vreau să fiu.
      Sărbători cu pace vă doresc tuturor.
      Pr. Ciprian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *