Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Scrisoarea Nr. 20 – Nu recunosc Adunarea din Creta (Bulgarii nu dau nici anafură românilor ortodocși aflați în concediu în țara vecină, pentru că ierarhii români au semnat trădarea Ortodoxiei în Creta)

70750_anafura2
Mărturie despre o ”neîntâmplare” petrecută în urmă cu trei săptămâni într-o biserică ortodoxă din Bulgaria

Anul acesta, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, am întâmpinat-o într-o biserică din Nesebar, pe litoralul sudic al Bulgariei. Aşteptam cu bucurie să participăm la Sf. Liturghie, cu atât mai mult cu cât slujba urma să fie oficiată de un părinte care nu avea „nici o problemă” legată de pseudo-sinodul din Creta din vara acestui an, având în vedere că Biserica bulgară nu a participat la acest nefericit eveniment. Eram un grup format din trei români.
La sfârşitul Sf. Liturghii credincioşii s-au aşezat la rând pentru a săruta Sf. Cruce şi a primi anafura din mâna părintelui. Ne-am aşezat şi noi la rând. Când am ajuns în faţa părintelui, mi-a dat să sărut crucea şi m-a întrebat de unde sunt. Comunicarea avea loc în limba engleză. I-am răspuns că sunt din România. Am fost întrebat dacă îl am ca patriarh pe P.F. Daniel, şi am răspuns că da.

Așteptam ca părintele să-mi pună în mână anafura, cum văzusem că au primit cei de dinaintea mea. În urma răspunsului pe care l-am dat, părintele a refuzat să-mi dea anafură şi mi-a spus să merg în biserică, în aşa fel încât să poată veni să sărute crucea şi să primească anafură şi ceilalţi credincioşi care stăteau la rând.

M-am dat puţin la o parte, cât să poată trece ceilalţi credincioşi, dar nu am plecat de lângă părintele. Am intuit faptul că refuză să-mi dea anafură datorită faptului că B.O.R. a participat la Adunarea din Creta. I-am spus că nu sunt de acord cu cele hotărâte în Creta, ştiind faptul că Biserica Ortodoxă Bulgară nu participase la „sinaxa lărgită a întîistătătorilor din Creta”.

Părintele îmi cerea cu insistenţă să plec, refuzând în continuare să-mi dea anafură. Refuzam să plec, încercând să-i explic faptul că sunt de acord cu gestul pe care-l făcea (acela de a nu-mi da anafură, considerând că nu sunt vrednic să o primesc, datorită semnării documentelor apostate din Creta de către delegaţia B.O.R.), dar că eu personal nu fac parte din categoria celor care acceptă ereziile semnate în Creta.
Văzând că nu plec, părintele a început să se scuze, spunându-mi că nu știe foarte bine limba engleză. Nici eu nu sunt un bun cunoscător al acestei limbi. În felul acesta, îmi sugera, în mod politicos, că ar fi mai bine să plec. Mi-au venit în minte numele celor doi drept-mărturisitori din Biserica Greciei, care prin dialogul purtat cu înaltul cler al Bisericii Ortodoxe Bulgare, au determinat neparticiparea Bisericii Ortodoxe Bulgare la pseudo-sinodul din Creta: Pr. Prof. Theodoros Zisis și Prof. Dimitrios Tselenghidis. Am pomenit, de asemenea, numele ÎPS Hieroteos Vlachos. Deși am folosit numele acestor mărturisitori ai dreptei credințe, părintele rămânea ferm pe poziția sa.

Am plecat de lângă părintele cu gândul de a reveni după ce se vor fi închinat toți credincioșii. M-am dus la soția mea și la nașa acesteia (ele fiind celelalte două persoane din grupul nostru), care stăteau la rând și le-am relatat cele petrecute. Au fost surprinse de cele întâmplate, mă văzuseră că am stat mai mult de vorbă cu părintele, neînțelegând ce se petrece. Când au ajuns, la rândul lor, în fața părintelui, au avut parte de același ”tratament”.
După ce a sărutat Sf. Cruce și ultimul credincios aflat la rând, m-am dus cu soția mea la părintele. M-a întrebat cine este episcopul meu. Neavând să-i dau nici un nume al vreunui episcop din B.O.R. cu care să pot argumenta poziția mea de dezavuare a documentelor apostate semnate în Creta, i-am spus numele ÎPS Longhin, precizând că este din Moldova și că sunt de acord cu poziția publică manifestată de acest episcop mărturisitor al credinței noastre.

Părintele mi-a spus că ÎPS Longhin este din Ucraina. Eu am confirmat acest lucru. Părintele a pronunțat numele ÎPS Serafim de Pireu și a spus că acesta este un ”mare bărbat”. I-am spus cu bucurie părintelui că și noi avem aceeași părere despre ÎPS Serafim, sperând că dacă ”vorbim aceeași limbă”, dăm aceeași mărturie, se vor risipi suspiciunile cu privire la părtășia noastră cu cei ce au semnat hotărârile din Creta. Nu a fost așa. Ne-a spus că refuză să ne dea anafură pentru că acest lucru i-a fost spus de către mitropolitul său.
Ne-a întrebat când urmează să plecăm spre casă și i-am spus că duminică. Ne-a invitat la Sf. Liturghie și ne-a promis că îl va suna pe mitropolitul lui, urmând să ne spună mai multe despre situația creată, după Liturghia de duminică.

Am înțeles că suntem ”puși la colț” pentru o mărturie pe care noi nu am dat-o și nu o dăm, dar au dat-o ierarhii noștri prin semnăturile din Creta.

Am plecat cu bucurie în suflet. Da, cu bucurie, pentru că ”tratamentul” ce ne-a fost administrat venea să confirme atitudinea drept-mărturisitoare a preoților, monahilor, monahiilor și mirenilor de la noi, care cu dragoste de Dumnezeu și cu curaj au afirmat în mod public că nu se fac părtași ereziilor semnate de ierarhii noștri în Creta.

Duminică dimineața (11.09.2016) ne aflam din nou în aceeași biserică. Urma să participăm la Sfânta Liturghie și apoi să plecăm spre țară. Încă de la utrenie, când a ieșit să cădească, părintele ne-a văzut în biserică și ne-a dat de înțeles că ne-a văzut.

Înainte de a împărtăși credincioșii, părintele a ținut un scurt cuvânt de cateheză. Avea un ton foarte categoric. Afirmațiile sale erau confirmate de credincioși. A spus că doar ortodocșii se pot împărtăși și că nu se cuvine să primească anafură: catolicii, protestanții, ecumeniștii, ereticii și rascolnicii (membrii unei secte din Rusia).

Deși a vorbit în limba bulgară, noi, cei trei români care fusesem și la Liturghia din 8.09.2016 (de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului), am înțeles cele spuse de părinte în același fel (am vorbit după plecarea din biserică, și fiecare dintre noi a confirmat celorlalți doi acest lucru). Am înțeles, de asemenea, că acesta este cuvântul transmis părintelui de către mitropolitul său, în urma telefonului pe care ne promisese că îl va da mitropolitului.

Acum lucrurile erau cât se poate de clare! Ne așteptam ca la sfârșitul Liturghiei să ni se dea din nou să sărutăm crucea și să fim din nou ”puși la colț”, adică să nu ni se dea anafură. Părintele nu a împărtășit o fetiță de vreo 5-6- ani, după ce în prealabil avusese un dialog cu mama fetiței, iar pe o femeie îmbrăcată necuviincios a trimis-o să-și pună o ”fustă” (un material textil în jurul mijlocului, pentru că era în pantaloni scurți) și batic pe cap, după care a împărtășit-o.

Considerând că am primit răspunsul așteptat, am hotărât să merg să sărut crucea după ultimul credincios din biserică, intenționând să-i spun părintelui că pentru mine Biserica este doar Una, cea Ortodoxă, că restul sunt erezii și că mă încred în faptul că Domnul nostru Iisus Hristos-Dumnezeu vede în inimile noastre. În timp ce așteptam să treacă spre a săruta Sf. Cruce ceilalți credincioși, am observat că părintele a refuzat să-i dea anafură unui tânăr în vârstă de aproximativ 20 de ani. Am sesizat surprinderea tânărului și am mers în biserică să ”văd” dacă nu cumva este tot român ca și noi. Când am ajuns în apropierea tânărului, acesta vorbea în limba română cu mama lui, care participase și ea la Liturghie, spunându-i mirat că părintele a refuzat să-i dea anafură. Le-am spus motivul pentru care nu a primit anafură, motiv pe care părintele îl spusese în fața întregii biserici înainte de momentul împărtășirii. Între timp a venit lângă noi și tatăl tânărului, care a relatat și el soției și fiului că părintele a refuzat să-i dea anafură. I-am întrebat de unde sunt, și mi-au spus că sunt de la București. Le-am spus că atitudinea părintelui este urmare faptului că face ascultare de mitropolitul său și că avem parte de acest ”tratament” ca urmare a participării delegației B.O.R. la parodia de sinod din Creta. Nu știau nimic despre subiect. Mi-au spus că în biserica în care ei merg nu s-a vorbit nimic despre ”evenimentul împricinat”.

M-am așezat din nou la rând, pentru a merge și a săruta Sf. Cruce și a da mărturie cu privire la Credința cea Drept-Măritoare pe care o împărtășesc. Dar ce să vedeți? În timp ce eu stăteam la rând, nașa soției mele a ajuns în fața părintelui. Acesta a luat anafura în mână, i-a pus-o în mâna nașei soției mele și privind-o în ochi i-a spus ceva. Nașa soției mele răspundea plină de bucurie. Am rămas plin de uimire. Cu 15 minute mai înainte spusese cine nu este vrednic de a primi anafură, cu trei minute mai înainte nu dăduse anafură tânărului din București și tatălui său, și acum îi dădea anafură nașei soției mele.

La scurt timp am ajuns și eu în fața părintelui, împreună cu soția mea.A luat anafură în mână, ne-a privit în ochi, a pronunțat cu entuziasm numele părintelui Theodoros Zisis, al profesorului Dimitrie Tselenghidis și al mitropolitului Serafim de Pireu și după aceea ne-a pus anafura în mână. Am repetat și noi cu bucurie numele celor trei mărturisitori ai Bisericii. I-am mulțumit și am plecat din biserică.

Am apreciat faptul că după ce noi dăduserăm joi (8.09.2016) mărturia noastră, el și-a ținut cuvântul dat, și-a sunat mitropolitul, iar duminică ne-a tratat potrivit cu mărturia pe care noi o dădeam. Pentru noi a fost o mare bucurie să vedem că am fost ascultați, că nu ne-a tratat ca pe trei turiști rătăciți ajunși accidental în biserica în care slujea, că și-a ”deranjat” mitropolitul pentru trei ”eretici ecumeniști din România”, și că în final ne-a primit și binecuvântat ca pe trei drept-credincioși veniți în Biserica cea Una, la rugăciune.

Se pare că pentru Biserica Ortodoxă a Bulgariei contează mai mult a plăcea lui Hristos-Dumnezeu decât a plăcea oamenilor. Litoralul bulgăresc este ”deasupra” litoralului românesc. O leva valorează doi lei și douăzeci de bani. Biserica Ortodoxă Bulgară s-a retras din Consiliul Mondial al Bisericilor din anul 1998 iar B.O.R. se află încă în acest for al ereticilor. Mitropolitul bulgar Gavriil a afirmat: ”Ar fi urmat să mergem la un Sinod la care totul era dinainte stabilit!”, iar mitropoliții noștri s-au întors ”victorioși” de la acest pseudo-sinod și nu înțeleg de ce nu mai sunt pomeniți de către unii ”preoți răzvrătiți”.

Biserica Ortodoxă Bulgară nu a trimis reprezentanți la Comisia Mixtă Catolico-Ortodoxă de la Chieti (Italia, 15-22 septembrie 2016). Sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare a afirmat la 21 aprilie 2016: ”În afară de Sfânta Biserică Ortodoxă nu există alte Biserici, ci doar eretici, iar a numi orice altceva ”biserică” nu este, din punct de vedere spiritual, dogmatic și canonic, decât o mare greșeală… Sfânta Biserică Ortodoxă, care e Una și Unica, n-a pierdut niciodată unitatea în credință și părtășia Duhului Sfânt și va dura până la sfârșitul veacurilor. Domnul a spus că ”porțile iadului nu o vor birui.”

În Bulgaria există tot atâția monahi și monahii câte monahii există la noi numai la mănăstirea Văratec.

Am ținut să vă împărtășesc această ne-întâmplare cu nădejdea că poate este sau va fi de folos cuiva.

Bunul Dumnezeu să ne lumineze întunericul!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește neamul românesc și ajută-l să rămână întreg în dreapta credință!

Cu dragoste și recunoștință față de toți cei care cu bună-credință se opun hotărârilor neortodoxe adoptate în Creta,

Avocat Nicolae Stoian

11 Responses to Scrisoarea Nr. 20 – Nu recunosc Adunarea din Creta (Bulgarii nu dau nici anafură românilor ortodocși aflați în concediu în țara vecină, pentru că ierarhii români au semnat trădarea Ortodoxiei în Creta)

  1. Theodor Leontescu says:

    Asta-i chiar incurajator si semn clar ca nu vor mai reusi multa vreme sinodalii din BOR sa tina mizeria sub pres! Axios preotul bulgar! Sinodul BOR intors din Creta Anaxios!
    Poate macar prin astfel de gesturi facute de adevaratii ortodocsi se vor trezi si sinodalii nostrii si se vor pocai! Altminteri in curand se va trezi poporul si-i va inlocui cu vladici vrednici. Hristos ii va birui pentru ca noi nu mai vrem vladici eretici care s-au pus ei pe ei in frunte si impun poporului erezii iar cand luam atitudine trec la amenintari si represalii!
    Biserica este Una si Sfanta cum se spune la Crez, iar crestin nu se poate numi decat credinciosul Acestei Biserici! Dupa cum ereticii nu pot fi recunoscuti drept crestini nici Biserica nu poate fi recunoscuta ca eterodoxa adica eretica, nici macar ca denumire istorica!
    Atat vreme cat nu ne dezicem de vladicii eretici din Creta care spun ca recunosc denumirea istorica de Biserici neorotodoxe adica eretice – ce aberatie ticluita cu multa ticalosie, ca sa lase portita deschisa ca in urma „dialogului” sa poata intra in Biserica toate ereziile neortodocsilor cu scopul precis de a desfiinta si Biserica cea Una -, nu meritam sa primim anafura in Biserica ortodoxa cea Una si Sfanta! Ce au hotarat sinodalii nostri in Creta de capul lor si al neprietenului care-i mana contrazice partea finala a Crezul nostru ortodox.
    Cum poti sa mai spui ca crezi in Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica atunci cand admiti adica crezi si in denumirea istorica de Biserica non-ortodoxa si vrei sa dialoghezi cu ereticii? Biserica nu are ce dialoga cu ereticii. Prin dialog se intelege a renunta fiecare dintre parti la ceva pentru a se ajunge la o intelegere ca altfel e fie monolog in doi fie dialogul surzilor, or noi in Biserica cea Una nu trebuie sa renuntam la nimic din ce avem in ea si nici sa completam cu ceva din afara ei! A duce dialog cu ereticii este echivalent cu a te baga de buna voie in cusca fiarelor flamande, si mai rau decat atat, caci acelea nu pot ataca decat trupul pe cand acestea ne ataca sufletul.

  2. Parascheva says:

    Doamne Numele Tau este Iubire: nu ma respinge din cauza pacatelor mele. Numele Tau este Putere: intareste-ma sa nu cad in rautate. Numele Tau este Pace: imblanzeste sufletul meu cel tulburat. Numele Tau este Mila: nu inceta sa ma ierti.
    Sfantul Ioan de Kronstadt

    Doamne ai milă de poporul român !

  3. Emil Baciu says:

    Ma bucur nespus de mult, pentru cei care au trait intr-o biserica, astfel de clipe, alaturi de un preot al Bisericii. Simt ca ce s-a petrecut in Bulgaria este o adevarata minune. Dumnezeu sa-i tina in continuare pe bulgari tari in Dreapta Credinta! Din fericire la ei este toata tara asa, in timp ce la noi, cei cativa preoti marturisitori sunt maziliti, alungati, batjocoriti, umiliti de proprii nostri arhierei. Impotriva celor putini se cualizeaza (prea) mare parte a clericilor, care de dragul de a face pe plac episcopului, fie el si mincinos ii fac acestuia jocul. Din pacate la noi nu se mai tine cont de Sfintii Parinti, de Sfintele Canoane, de Sfintele Dogme, de Sfintele Sinoade Ecumenice, ci baza o reprezinta teologia ecumenista, sincretista, lumeasca, care promite tuturor mantuirea. Nu mai conteaza povetele pustnicilor, faptele mucenicilor, minunile sfintilor-mai ales cu privire la erezii-.

    Plange inima in noi, ca nu avem nici un episcop care sa iubeasca Biserica Domnului, caruia sa-i fie rusine de Maicuta Domnului, care sa se teama de Dumnezeu. Iar daca nu ar fi asa, si tace de frica, cu ce ne ajuta pe noi ?

    Iata cum ne trateaza pe buna dreptate adevaratii ortodocsi ! Ca pe niste eretici intinati cu spurcaciunile ecumenismului demonic si pentru tacerea si lasitatea noastra meritam sa fim alungati ca si leprosii.

  4. Elena Mirza says:

    fara cuvinte,doar lacrimi si inima franta de sufererinta pentru miile de martitiri din inchisorile comuniste,pentru suferinta poporului ortodox roman din veacurile veacurilor pentru pastrarea cu pretul vietii a traditiei si sfintelor biserici.O,Doamne,Limineaza pe mai marii bisericii noastre si le inmoaie inimile invartosate(nu stiu de ce!)Fratilor,sa nu slabanogim in rugaciune,macar cine mai poate avea curaj inaintea sfintilor ocrotitori.Dzeu sa ne ocroteasca si sa intarzie cat mai mult „fiara”din apocalipsa!

  5. Maria says:

    Cred ca si aceasta scrisoare ar trebui expediata ierarhilor nostri carora atitudinile marturisitoare impotriva ecumenismului li se par in continuare turbulente si dezechilibrate. Si membrii Bisericii Bulgare sufera de aceleasi extremisme irationale? Inseamna ca ai nostri sunt tributari inca unor… concepte comuniste. De altfel exista multe similitudini intre ecumenism si comunism si s-ar putea scoate un studiu pe acest subiect.

  6. Stefan Nitu says:

    Ne spunea Mantuitorul ca pomul bun se cunoaste dupa roade. Roadele arhiereilor nostrii sunt: mafia creata in biserica si inclinatia lor spre faima si lucruri lumesti, transformarea bisericilor in afaceri personale, nepasarea fata de plecarea din biserica a credinciosilor ce nu accepta sa le fie partasi, nerespectarea Ortodoxiei si folosirea ei dupa interesele personale, prigonirea adevaratilor credinciosi, fanatizarea si mintirea celor slabi in credinta. Toate acestea se intampla sub ochii nostrii, iar tacerea noastra si respectul nemeritat cu care i-am tratat i-a facut sa se creada dumnezei. Au cazut ei dar nu singuri; ne-au tras dupa ei datorita lipsei noastre de credinta sau superficialitatii in care ne mentinem si care a distrus aceasta tara din toate punctele de vedere, caci aceeasi apatie am manifestat-o peste tot, nu doar la nivelul credintei. Un preot este bun din constiinta (avand o buna relatie cu Dumnezeu si un Duh lucrator), sau pentru ca nu are de ales, facand parte dintr-o comunitate cu o traire duhovniceasca ce isi sustine preotul si se roaga pentru el, ce il indreapta cu iubire atunci cand acesta face greseli, ajutand astfel la salvarea tuturor. Atunci cand societatea este dezinteresata de propria mantuire invoca motive ( ca faptul ca nu avem voie sa judecam preotul) si il incurajaza pe acesta printr-un fals respect, cazand cu totii in pacat, caci daca pastorul cade ce sanse mai au bietele oi ratacite? Rolul Sfintelor Canoane este tocmai acela de a trasa limitele in care un ortodox isi poate calauzi pasii, iar diavolul niciodata nu s-a putut atinge de cei ce au trait in aceste limite, motiv pentru care a dus mereu o lupta apriga impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Pe masura ce acceptam pacatul, ne departam tot mai mult de Dumnezeu, iar asta se vede tot mai clar in societatea in care traim si in pierderea valorilor „omului modern”. Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru si suntem fiecare responsabili pentru felul de a gandi si pentru alegerea ce o facem, motiv pentru care nu vom putea invinovati pe nimeni de caderile noastre, nici macar sub pretextul ascultarii!

  7. Maria says:

    Preotul bulgar era confuz. A trebuit sa ceara chiar sfatul mitropolitului pentru a da anafora unor crestini. Dar a ascultat de mitropolitul lui! Foarte bine. Bine ca dupa 3 (trei) zile, dupa ce a aflat gandul mitropolitului, a binevoit sa dea anafora si celor care particiasera la Sfanta Liturghie in biserica! Si eu voi asculta pe linie ierarhica de preotul meu duhovnic (si episcopul, mitropolitul, patriarhul meu caci ei raspund pentru mine). Maria

  8. un fir de praf says:

    precedent sa intamplat in rusia cu un grup de romani care au fost huliti de rusi ca sunt tradatori ca ierarhi romani au tradat ortodoxia in creta

  9. maria says:

    orb pe orb povatuind , in groapa ajung!
    Maria , noi nu avem mitropolit neecumenist de care sa asultam!

  10. maria says:

    si inca ceva , preotul nu era confuz! stia foarte bine ce are de facut!

  11. Teodor Stela(crestinul orthodox) says:

    Si Preoții bulgari cat si Preoții rusi BINE FAC pentru ca să se trezească si romanii care dorm în neștire cu povara blestemata în spinare romanii Cei multi care sunt Botezați Orthodox Intr Una Sfântă SOBORNICEASCA si APOSTOLEASCA BISERICA Cea Zidita si Înălțată si pe acest pământ prin sânge de Apostol , Mucenici ,Voievozi , Domni, Martiri
    Ca astfel , PRIN MARTURISIREA ORTHODOXIEI Cea STRABUNA SA primim si mantuirea .
    amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *