Au apărut și s-au intensificat niște zvonuri că opoziţia faţă de sinodul din Creta ar fi dirijată de „agenturi străine” care au rolul de a destabiliza Biserica, că cei ce se împotrivesc sinodului ar fi în slujba unor „interese anarhiste” etc. Personal nu mă simt în această „haina” sau „mască” şi sunt convins că nici alţii care şi-au exprimat opinia despre acest controversat sinod. Culmea ironiei e că nici unul dintre cei care fac astfel de afirmaţii nu au reuşit să aducă nici cea mai mică dovadă prin care să-şi justifice aberaţiile.
Acest gen de afirmaţii seamănă foarte mult cu diversiunile agenţilor PCR care pe cei ce se împotriveau politicii de partid îi numeau „duşmani ai poporului”, „spioni” sau „informatori străini”. Aşa au fost catalogaţi martirii din inchisorile comuniste de către securişti şi nu trebuie să ne mire. La fel nu trebuie să ne mire nici faptul că euro-ortodocşii, care azi susţin ecumenismul, recurg la metodele clasice deja ştiute. De ce? Tocmai pentru că alte „argumente” nu pot avea.
În ce priveşte aşa-zisele „agenturi ruseşti” care ar încerca destabilizarea României prin Biserică, aş putea spune cu toată convingerea că nici o astfel de „agentură” nu i-a obligat pe reprezentanţii delegaţiei României să semneze în Creta, iar dacă aceste semnături nu ar fi existat, nu mai era nevoie de vreo opoziţie. Să înţelegem că după logica euro-ortodocşilor ecumenişti de genul lui Iulian Capsali (sau ale altor minţi luminate asemănătoare), că „agenţii străini” au aşteptat să semneze ai noştri în Creta ca mai apoi să îşi pună planul în aplicare. Auziţi, fraţilor, câtă strategie la „extremiştii” ăştia! Auziţi voi de „agenturi străine”, de „forţe oculte” care se opun ereziei ecumeniste, de para şi mega organizaţii ale „schismaticilor” de la noi etc. Toate acestea dau impresia unor conspiraţii pe care euro-ecumeniştii noştri le „desconspiră”, fără a avea nici măcar cel mai mic argument credibil.
Realitatea e că cei care se împotrivesc sinodului tâlhăresc din Creta o fac din convingere lăuntrică şi nu din interese conspirative, aşa cum încearcă unii să ne inducă. Părintele Elefterie de la Roman e un om cu o înaltă trăire duhovnicească, nu are maşină de lux şi nici vilă cu etaj, nici nu candidează pentru vreun rang sau funcţie de stat sau în structura bisericească. E un simplu preot pe al cărui chip se citeşte blândeţe şi smerenie, motiv pentru care este foarte iubit de credincioşi în zona unde vieţuieşte. Părintele Antim de la Bistriţa e în aceeaşi situaţie. Nici sfinţia sa nu are limuzină sau haine de firmă. Duce o viaţă simplă şi se dăruieşte slujirii lui Hristos căruia i-a dedicat viaţa. Astfel de exemple ar putea continua. Dacă studiem bine modul de viaţă a celor care au luat atitudine împotriva ereziei decretate în Creta observăm că aceştia sunt oameni cu o viaţă duhovnicească, oameni care se sacrifică pentru Hristos chiar cu preţul unor repercusiuni la care se aşteaptă în orice moment. În mare parte aceste repercusiuni au început. Sunt conştienţi că odată intraţi în această luptă vor sfârşi denigraţi, marginalizaţi şi excomunicaţi. Dar ei au chipurile senine, pentru că au conştiinţa împăcată cu ceea ce fac, sunt conştienţi de calea pe care şi-au asumat-o. Ce alt argument mai doriţi domnilor euro-ortodocşi? Trăirea lăuntrică a unor oameni care nu se limitează la cele pământeşti este caracteristică unor „spioni” sau „agenţi” ai unor conspiraţii de orice fel (fie ele ruseşti sau americane)? Cu siguranţă NU.
Pe toţi acei pe care voi îi consideraţi „agenţi” sau conspiratori, noi îi considerăm a fi eroi. Ei au avut tăria de caracter să nu se gândească la pierderea confortului sau la faptul că vor fi discreditaţi, pentru că nu caută nici un trai bun şi nici slava lumii. Ei îl caută doar pe Hristos, şi de aceea şi-au pus în gând să se lipsească de toate pentru a-L urma.
Ieromonah Eftimie Mitra
Preot Ciprian-Ioan Staicu
