Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Scrisoarea Nr. 21 – Nu recunosc Adunarea din Creta (Un alt fel de ”vals vienez”)

13_serafim_u

Înaltpreasfințitului Serafim Joantă, mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord

Înaltpreasfințite,

Ne adresăm în același timp, cu inima deschisă, în pace și dragoste dvs și către toți ierarhii și clericii din Biserica Ortodoxă Română.
Suntem oameni simpli, neteologi, mădulare ale Bisericii celei Una, oi, însă cuvântătoare, care simțim obligativitatea și dreptul exprimării cu privire la evenimentele produse în ultimul timp și care pun în pericol mântuirea sufletelor noastre, ca urmare a hotărârilor neortodoxe luate de preasfințiții episcopi în ultimii ani și care au culminat în iunie 2016.
Nu dorim a judeca sau critica pe nimeni, ci gândindu-ne la iminenta Judecată, ne facem datoria față de propriile suflete, semnalând și fraților care ar dori să ia la cunoștință de îngrijorările noastre profunde,- știind că „prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu”, conform Sfântului Grigorie Teologul, iar după Sfântul Teodor Studitul că: “Atunci când credința e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de credință, nimeni nu are dreptul să zică: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu dorește să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia își câștigă existența? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veți tăcea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut și dezinteresat?”

Iubim și am vrea să îmbrățișăm pe toți arhiereii, preoții și monahii, dorind a nu atrage ura cuiva asupra noastră, căci nici noi nu urâm pe nimeni, – ci doar erezia ecumenismului despre care părintele Dumitru Stăniloae spune că „este produsul masoneriei” și definită de arhim. Haralambie Vasilopoulos astfel: „Ecumenismul este asemenea unei vijelii înspăimântătoare care se pregătește să dărâme, după cum își închipuie, Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică a Lui Hristos. Este un uragan sălbatic al puterilor întunericului, care își concentrează toată nebunia distructivă împotriva Ortodoxiei, pentru a o nimici și a o face să dispară”.

Părinte mitropolit,

Datorită păcatelor noastre, în zilele cele mai de pe urmă satana a reușit să înșele și pe cei aleși. Ba chiar i-a adunat într-un sobor cretan și acolo i-a viclenit precum pe Adam și Eva, întorcându-i împotriva Domnului Hristos, a Măicuței Domnului și a Sfinților Părinți. Căci acest „sinod” a fost organizat, s-a desfășurat și a luat hotărâri în totală contradicție cu Sfintele Sinoade, încălcând Sfintele Dogme și Canoane stabilite în Duhul Sfânt, de-a lungul veacurilor, de dumnezeieștii Părinți ai Bisericii, așa că în Creta a sălășluit duhul celui răzvrătit.
Drept urmare, din motive de conștiință, respingem hotărârile luate la „sinodul „din Creta ca fiind neortodoxe și arătăm:

1. „Sinodul” a „beneficiat” de un regulament nelegitim, tiranic, care a dat drept de vot doar unui număr de 14 episcopi-patriarhi, ceilalți 1000 fiind ignorați, precum cardinalii de către papa, astfel că principiul Sinodalității prin care Domnul Iisus Hristos conduce Biserica Sa a fost anulat. Mai mult, Patriarhia Antiohiei arată: „Primul lucru pentru Bisericile care nu au fost în Creta este în mod esențial de a se poziționa în raport cu calificarea juridică a reuniunii: este un Sinod sau nu este? Și, ceea ce este clar, este că în raport cu ceea ce a fost spus la reuniunea din Creta, este că această reuniune a fost convocată cu acordul celor 14 Biserici, ceea ce nu este adevărat pentru ca Biserica Antiohiei nu a semnat (din motive dogmatice n.n.) această decizie. Deci, pentru Biserica din Antiohia, aceasta reuniune, aceasta întâlnire care a avut loc în Creta este importantă, dar nu este un Sinod din punct de vedere juridic, și deci nu poate implica un proces de primire a canoanelor sau a deciziilor care au fost luate, sau a documentelor care au fost adoptate”.

Tot din motive dogmatice, Bisericile Locale ale Rusiei, Bulgariei, Georgiei (și a Antiohiei) care reprezintă mult peste 50% din totalitatea credincioșilor ortodocși, nu au participat la evenimentul din Creta, acestea numindu-l „întâlnire” sau „reuniune”, însă mai potrivită este expresia folosită de directorul Academiei Ortodoxe din Creta, domnul Zorbas, care chiar înainte de a începe „sinodul” l-a numit „piesă de teatru”, ce s-a dovedit a fi și o capcană mortală în care din nefericire au căzut mulți episcopi, semnând textele eretice.

2. „Sinodul” considerându-se ultimul criteriu în probleme de credință, recunoaște ca „biserici”, ereziile: papistașă, protestante, monofizite. Acestea, conform arhim. Serafim Alexiev, au numai chip de Biserică, dar nu sunt Biserică, iar Sfântul Iustin Popovici ne învață că „..nu există nici o deosebire esențială între papism, protestantism, ecumenism și celelalte secte, a căror nume este legiune”. Este dreptul lor să-și spună cum vor, însă motivația vehiculată că la 1484, 1848 sau altă dată, părinții noștri ierarhi au folosit același termen este nejustificată și nesinceră (dovedim mai jos), întrucât ei numeau eretici pe cei căzuți din Biserică, iar Molitvelnicul vechi, la lepădările de la Botez arată cel mai bine acest lucru. Însă în prezent se procedează în totală contradicție cu Sfânta Tradiție, Sfânta Evanghelie și Sfinții Părinți, provocând durere și neliniște în sufletele noastre, văzând cu ochii și auzind cu urechile fapte desfășurate împotriva Ortodoxiei, dintre care amintim:
a) În urma Acordului de la Chambesy din 1993, monofiziții sunt recunoscuți – fără temei – ca fiind ortodocși, adică Biserică,- însă la nivel sinodal o face numai B.O.R.-, deși aceștia resping Sfintele Sinoade Ecumenice IV, V, VI și VII. De aceea, plin de mâhnire, Sfântul Paisie Aghioritul întreabă: „Oare atâția Sfinți Părinți care au fost luminați de Dumnezeu și au trăit în aceeași vreme cu ei (cu monofiziții) i-au înțeles greșit, și venim noi acum după atâtea veacuri, ca să-i corectăm pe Sfinții Părinți? Dar nici minunea Sfintei Eufimia nu o pun la socoteală ? Oare și ea a înțeles greșit cartea ereticilor ?” Știm ce s-a întâmplat în anul 45, când 630 de Sfinți Părinți s-au adunat la Calcedon, la al IV-lea Sfânt Sinod Ecumenic, în biserica Sfintei Mare Mucenițe Eufimia. Întrucât conducătorii monifiziți Dioscor, Maxim, Eutihie și alți arhierei stăruiau în erezie, precum că Domnul Iisus Hristos are o singură fire, la propunerea Patriarhului ortodox Anatolie al Constantinopolului, fiecare parte a scris o carte cu învățătura lor, apoi în prezența împăratului au deschis racla cu Sfintele Moaște ale Sfintei Eufimia și au pus scrisorile pe pieptul ei. Au sigilat și asigurat cu pază postind cu toții 3 zile, iar în a patra, în prezența împăratului și a tuturor participanților s-au desfăcut pecețile și s-a deschis racla. Tomos-ul monofizit era la picioarele sfintei, iar tomos-ul ortodox era în mâna sa dreaptă, pe care a întins-o spre împărat și patriarh dându-le scrisoarea, arătând astfel rătăcirea monofizită și punând capăt discuțiilor.

Înduioșător este faptul că în data de 27 februarie 1974, Sfânta Mare Muceniță Eufimia, însoțită de Sfântul Evanghelist Luca, a venit la coliba Sfântului Paisie Aghioritul și l-a lămurit în chestiuni de credință, cum însuși s-a exprimat. Trecuseră 1523 de ani de când Apărătoarea Dogmei Ortodoxe sau Stâlpul Ortodoxiei făcuse marea minune de la Calcedon, când aruncase sub tălpile sale tomos-ul eretic monofizit, însă nu a întârziat să vină în Sfântul Munte pentru a alunga frământările Sfântului Paisie, care de atunci i-a purtat o adâncă recunoștință și dragoste. Sfânta Mare Muceniță a lui Hristos a arătat și întărit prin minune, că monofiziții sunt eretici !
b) La pct. 14 din Acordul de la Balamand din 1993 este menționat: „Potrivit celor spuse mai înainte, Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică se recunosc reciproc ca Biserici-surori, responsabile împreună de menţinerea Bisericii lui Dumnezeu în credincioşie faţă de planul divin.” La pct.13 se declară că avem aceleași Taine, succesiune apostolică a episcopilor, unica Preoție care săvârșește unica jertfă a lui Hristos și că rebotezarea este exclusă, la fel ca și orice formă de prozelitism – pct.18.

„Spălarea creierelor” preoților, teologilor și tuturor celor cu activități pastorale este prevăzută la pct.30: „Educaţia lor trebuie să fie, în mod obiectiv, pozitivă cu privire la cealaltă Biserică.(!) Toţi trebuie să fie informaţi, mai întâi despre succesiunea apostolică a celeilalte Biserici şi de autenticitatea vieţii ei sacramentale.”
La nivel sinodal toate Bisericile Ortodoxe au respins documentul ca eretic, în afară de Patriarhia Română.
c) Astfel, a urmat firesc, vizita papei Ioan Paul al II-lea în România, unde a fost primit și îmbrățișat de ierarhii noștri, ca arhiereu al lui Hristos, ca episcop al Bisericii și nu ca ereziarh- președinte al unui stat politic, fiind primii după 1000 de ani, care am deschis ușa să intre lupii în staulul oilor.
d) În 2002, Preafericitul Teoctist întoarce vizita, fiind iarăși prima dată după 1054, când un patriarh ortodox se întâlnește cu papa la Vatican. Cu aceste ocazii s-a vorbit oficial de Biserici-surori și de cei doi plămâni ai Bisericii, oficiindu-se slujbe ortodoxe și respectiv mesa, cu participarea ambelor părți.
Deci în Creta, era necesar a se recunoaște la un nivel superior titulatura de „biserici” ereticilor, pentru a se putea face pașii următori, conform graficului ecumenist. Însă atragem atenția că ceea ce se petrece este neplăcut Sfinților Părinți, și mai ales dorita unire cu Roma, fără ca aceasta să renunțe la demonicele rătăciri.
Amintim de înfricoșătoarea minune a Sfântului Ierarh Spiridon, petrecută în insula Corfu în anul 1716, când trimis fiind de Dumnezeu, a pedepsit aspru pe ereticii papistași care voiau să ridice în biserica sa, unde are Sfintele Moaște, o masă de marmură și unde cu anumite ocazii să facă rugăciunile lor. În cartea „Judecata Cerului” (accesibilă pe internet), Sfântul Atanasie din Paros descrie cutremurătoarea minune, dând date, ore, numele persoanelor implicate, martori, reacția naturii, explicând pe larg și teologic cele petrecute. Au murit atunci 900 de suflete din garnizoană, printre care comandantul Andrei Pizani și teologul său Francisc Frangipani – în condiții cu totul deosebite. Recomandăm citirea cărții, în care sfântul autor, concluzionează: „După Judecata Cerului, nu mai pot avea loc nici discuții în contradictoriu (dispute), nici nu mai poate să rămână vreo îndoială cu privire la catolici. În mod clar, de netăgăduit, catolicii sunt de lepădat, excluși,vrăjmași și străini de Dumnezeu și de sfinții Săi. Făclia aprinsă a Sfântului Spiridon demonstrează nimicnicia oricărui silogism (raționament).”
Sfântul Spiridon în anul 325, la Sinodul I Ecumenic a arătat prin minune Taina Sfintei Treimi. Și tot el, după 1391 de ani, ne arată că papistașii nu sunt în Biserica Domnului Hristos, întrucât au denaturat această Dogma statornicită pentru veșnicie, de Duhul Sfânt și Sfinții Părinți, urmarea fiind prăbușirea lor în alte multe erezii. Ecumeniștii, vor primi răspunsul dat în Corfu de Sfântul Spiridon, precum și de la toți Sfinții și Mucenicii Sfintei Ortodoxii – ei fiind prietenii și casnicii Domnului Hristos.
e) Documentul de la Ravenna (2007) „…vorbeşte despre ”Biserica romano-catolică”. Nu este vorba de un termen tehnic … Dimpotrivă, i s-a dat un conţinut teologic deplin, aşa încât dialogul să aibă loc cu premiza că Biserica romano-catolică este adevărată, Biserică ortodoxă (drept-slăvitoare). Reprezentanţa ortodoxă a cedat inadmisibil în acest punct. Prin textul de la Balamand (1993) a recunoscut Biserica Romano-Catolică drept Biserică în sensul deplin al termenului…”arhim. Gheorghe Kapsanis.

Dacă ar fi fost Biserică, la papistași ar fi coborât Lumina Sfântă la Mormântul Domnului și Norul Luminos pe Muntele Taborului; apele Iordanului s-ar fi întors; Măicuța Domnului nu i-ar numit „dușmani ai mei și ai Fiului meu”; Minunea din Corfu care îi arată vrăjmași nu ar fi avut loc; apa sfințită de ei nu s-ar fi împuțit la Alba Iulia pe timpul lui Mihai Viteazul; Sfântul Nectarie nu ar scris cartea: „De ce papa și supușii lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos”; monahii din Sfântul Munte nu ar fi fost exterminați pe motivul că au refuzat unirea cu latinii; tâlhăriile, hoțiile, violurile, măcelurile cruciadelor nu ar fi existat; de crunta și blestemata uniație nu s-ar fi auzit, nici de Sinoadele VIII si IX sau de Anatema de la 1054; crimele papalității nu ar fi avut loc; nu ar fi folosit sabia,vărsarea de sânge, forța, tortura, teroarea, distrugerile, corupția, închisoarea, pentru catolicizarea lumii; papa nu s-ar fi făcut pe sine dumnezeu s.a.m.d. Iar la Ravenna s-a recunoscut „primatul papal” al Patriarhului Ecumenic, însă în Sfânta Tradiție Ortodoxă, acesta a deținut „primatul cinstirii” – „primul intre egali” și nu un primat al puterii, precum ereticul papă al Romei.
f) De ani buni, s-a instituit la noi „săptămâna de rugăciune ecumenică”, însă în fapt rugăciunea în comun cu ereticii se întinde pe întregul an, cu prilejul diferitelor evenimente, inclusiv la sărbători mari ortodoxe, la Sfintele Slujbe asistând alături de arhiereii noștri, „ierarhii” lor, fiind cazuri când clerici papistași, s-au aflat la Sfânta Liturghie în Sfântul Altar. „Icoane” cu „sfinți” papistași sunt expuse la închinare în bisericile noastre; se fac pomeniri, ectenii în timpul Sfintei Liturghii pentru persoane decedate eterodoxe și parastase pentru papistași, motivându-se dragostea (în fapt este sminteală maximă și hulă). Însă dragostea adevărată este atunci când le spui: „Fraților sunteți în rătăcire! Dacă vreți să vă mântuiți, dați anatemei ereziile voastre și primiți Botezul prin care intrați în Biserică”, căci Sfântul Ciprian al Cartaginei și toți sfinții învață (și noi credem cu tărie) că în afara ei nu există mântuire. Și orice dialog trebuie să se facă pe această bază ortodoxă, altfel este un dialog al minciunii- spre bucuria tatălui ei, diavolul.
Sfintele Canoane, care au caracter mântuitor, sunt ignorate, categorisite ca învechite, însa Dumnezeu nu trage de mânecă pe fiecare, ci ne-a lăsat libertate deplină. Totuși, din marea Sa iubire de oameni a dat semne mari (câteva minuni sunt expuse mai sus), lămurindu-ne desăvârșit cu acestea, spre a ști a ne apăra, iar mai jos amintim și unele din 1274: prăbușirea din temelie a mănăstirii Xiropotamu și a turnurilor ei, în momentul în care călugării ortodocși apostați au slujit cu papistașii, omorând mare parte dintre ei; Maica Domnului vorbește din icoană unui călugăr și îi numește pe asediatorii papistași „dușmani ai mei și ai Fiului meu”; 7 trupuri de monahi neputrezite -demonice la vedere-, deoarece au slujit cu papistașii (s-au aflat la vedere secole la rând, însă întrucât provocau groază, la sfârșitul sec. XIX, au fost așezate 3 într-o peșteră și 4 în alta, din apropierea mănăstirii Marea Lavra).

3. „Sinodul” din Creta permite căsătoria mixtă, călcând Sfintele Canoane și lipsind astfel familia de posibilitatea mântuirii. În fapt, prin acceptarea botezului eretic ca valid, se recunoaște că ereziile creștine au Sfinte Taine (deci că ar fi Biserică) ceea ce contravine învățăturii Bisericii Domnului și reprezintă hulă la adresa Duhului Sfânt, Care prin Sfinții Părinți a hotărât legi dumnezeiești cu valabilitate veșnică.

4. „Sinodul” întărește calitatea de membru (o altă blasfemie) a Bisericii Ortodoxe în Consiliul Mondial al Bisericilor, recunoscându-l ca fiind un organism ce „promovează unitatea creștinilor în lume”. Întrucât se face în text referire la o dorită „restaurare a unității celor care cred în Hristos …”, inclusiv prin CMB ne arătăm nedumerirea la ce unitate se referă, ținând cont că Sfântul Ioan Gură de Aur spune: rugăciunea lui Hristos: „ca toți să fie una s-a împlinit deja în Biserică prin unanimitatea interioară a credinței, în ciuda apostaziei ereticilor, care este rodul superficialității lor”.

„În Biserica Ortodoxă, prin sintagma „unirea tuturor”, s-a înțeles întotdeauna că acei care au căzut în păcat trebuie să se întoarcă la credința ortodoxă și să arate umilință față de Sfânta Biserică și, atunci, prin pocăință, ei pot fi primiți în Biserica Ortodoxă. În afară de Sfânta Biserică Ortodoxă, nu există alte Biserici, ci doar eretici.” – Sf. Sinod Bulgar. În CMB ortodocșii nu fac misionarism, ci întinează Biserica cu erezia si apostaziază. Nici un membru CMB nu a devenit ortodox, în schimb sunt primite învățături eretice, străine de Drepta Credință.

Un text al congresului CBM de la Busan din 2013, prevede că „nici o Biserică nu poate să susțină că este Biserica Universală, dacă nu este unită cu celelalte biserici”pr. Teodor Zisis, iar IPS Nifon al Târgoviștei s-a întrebat în plenul adunării: „Care este adevărata Biserică născută la Ierusalim și împrăștiată în toată lumea ? Cum am ajuns să avem atât de multe Biserici, care au atât de multe sau atât de puține în comun?…. Unitatea Bisericii a fost pierdută…” Iată la ce blasfemii se poate ajunge prin participarea la dialogul nesfârșit, găunos și păgubos și părtășia cu ereticii în CMB. Dumnezeu să-l ierte pe ÎPS Nifon și să-i dăruiască pocăință, spre mântuirea sa !

5. Conform pr. Teodor Zisis: „Sinodul” a fost antisonodal, putând fi numit și tâlhăresc și pe motivul că s-a folosit violența injurioasă și „presiuni psihologice” asupra mitropolitului Hierotheos Vlachos pentru refuzul său de a semna textele eretice. Totodată a fost exercitată presiunea psihică asupra Arhiepiscopului Ieronim și a altor ierarhi greci de către Bartolomeu și acoliții lui”, determinând astfel retragerea din text a poziției grecilor- care cereau ca ereticii să fie numiți confesiuni și nu biserici.

A fost un sinod tâlhăresc, întrucât din 24 episcopi sârbi,17 nu au semnat în Creta și totuși votul patriarhului Serbiei a fost considerat valid ! Iar patriarhul Ciprului a semnat în locul unor episcopi care au refuzat semnarea textelor eretice ! Sinodalitatea a fost înlocuită de despotism, minciună și fals.
Sărutăm dreapta cu adâncă recunoștință celor 33 de arhierei ortodocși care au respins erezia în Creta și au apărat Dreapta Credință ! Mulțumim, și ne plecăm cu smerenie și bucurie în fața sutelor de episcopi ortodocși din cele patru Biserici Locale, care au refuzat să participe la deșarta ”piesă de teatru” înșelătoare și antihristiă din insula Creta, regizată de dușmanii Sfintei Biserici.

A fost un sinod tâlhăresc, pentru că în loc să înfiereze erezia ecumenismului deja anatemizată de Sfântul Sinod al ROCOR, a instituționalizat-o în Biserică.
Și din dragoste, vă spunem tuturor ecumeniștilor: „Fraților, sunteți sub anatema Bisericii ! Pocăiți-vă, lepădați-vă de erezie și mântuiți-vă !”

Înalpreasfințite Serafim,

Întrucât nu vrem altceva decât să rămânem în duhul Sfinților Părinti (fără de care nu ne putem mântui) , respingem hotărârile „Sinodului” din Creta ca fiind neortodoxe-antidogmatice-anticanonice, și cu smerenie rugăm pe toți arhiereii din cadrul Bisericii noastre:
1. Să vă retrageți public semnăturile de pe documentele eretice elaborate sau oficializate în Creta. Temeți-vă a rămâne despărțiți de Domnul Hristos, luați aminte la moartea lui Arie și reveniți la Cale până există posibilitatea pocăinței ! Mare bucurie ați face în cer și pe pământ !
2. Sfântul Sinod să hotărască retragerea imediată a BOR din cadrul CMB.
3. Intrarea în dialog panortodox pentru revenirea la vechiul calendar, dovedit fiind faptul că prin schimbarea pe nou s-a dorit și reușit fărâmițarea unității Bisericii.
4. Condamnarea ecumenismului la nivel sinodal precum și a acordurilor de la Chambesy, Balamand, Ravenna și a „Sinodului din Creta”, apoi intrarea în dialog cu stiliștii pentru readucerea lor în Biserica cea Una mântuitoare.
5. Eliminarea din școlile de teologie a ecumenismului -otravă care se inoculează în mintea viitorilor păstori, și întoarcerea în totalitate la Sfinții Părinți. De asemenea în sistemul de învățământ laic, la ora de religie să se predea nu istoria religiilor și ecumenism, ci Dreapta Credință mântuitoare, iar celor din alte confesiuni sau religii sa li se predea după dorința lor.
6. Interzicerea burselor și studiilor efectuate în Apus- în alte centre decât cele ortodoxe-, de către teologii români, indiferent de rangul lor. Diplomele, titlurile, doctoratele creează în mare parte victime, pervertesc conștiința ortodoxă, care în pastorație va îndepărta turma de calea mântuirii. Asupra cursanților din Vest se desfășoară, cu abilă viclenie,http://prieteniisfantuluiefrem.ro/wp-admin/post.php?post=1495&action=edit&lang=ro presiuni, în urma cărora nu puțini ortodocși se împărtășesc la eretici, iar despre aceasta spune Sfântul Teodor Studitul„înstrăinează pe om de Dumnezeu și îl predă diavolului”. Ce vor păți oile cu un astfel de păstor ?
7. Vă rugăm ca odată cu ridicarea împotriva ereziei să declarați război total împotriva „anticoncepționalelor” și a avortului, război pe toate fronturile și în toate direcțiile, astfel încât să fie recunoscut dreptul la viață al pruncilor, încă de la concepție, iar românii să nu mai folosească demonicele „pilule”. Un exemplu de urmat este Polonia dar și alte țări. Prin folosirea „contraceptivelor” -în fapt sunt avortive-, popoarele Europei au fost înșelate și astfel decimate -ca urmare a unor planuri diabolice-, și înlocuite de către alte nații de pe alte continente. Aceeași catastrofă trăim și noi poporul român, iar în calitate de păstori, aveți obligația de a apăra națiunea română exterminată de forțe oculte, prin mijloace satanice, care urmăresc în primul rând slăbirea Bisericii, împuținându-i membri -pe de o parte, iar pe de alta atrăgându-i în erezii, ucigând astfel și trupul și sufletul românesc cel mult urgisit. Ridicați-vă și pentru reîntoarcerea acasă (cu tot ce implica aceasta) a românilor, în scumpa Patrie, din robia Vestului în care am fost târâți spre pierzare, căci mama noastră, Țara, ne așteaptă însingurată și înlăcrimată.
Dacă arhipăstorii nu-și pun chiar și viața pentru turmă, aceasta va fi risipită și pierdută. Fie-vă milă de ea! Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm, ține poporul român în Dreapta Credință, pe care ne-ai dăruit-o prin primul Tău chemat, Sfântul Apostol Andrei ! Ocrotește Doamne, păstorii drept slăvitori ! Măicuța Domnului, te rugăm apăra-ne Ortodoxia, cum știi tu ! Amin !

Cu dragoste pentru Biserica Domnului Hristos și națiunea română, îmbrățișăm deopotrivă pe cei ce ne iubesc și pe cei ce ne urăsc,

Viena, 26.09.2016

 

Semnatari:

Baciu Emil, Viena, Austria

Radu Silviu Cristian, Enns, Austria

Radu Luminița Gabriela, Enns, Austria

Ioan Haiduc, Viena, Austria

Bordeus Johann Sebastian, Wiener Neustadt, Austria

Bordeus Maria, Wiener Neustadt, Austria

Epure Gruia Nicolae, Linz, Viena

Bucila Ioan, Viena, Austria

2 Responses to Scrisoarea Nr. 21 – Nu recunosc Adunarea din Creta (Un alt fel de ”vals vienez”)

  1. Irina says:

    Vă rog să’mi ziceți cine au fost sf părinți din Creta prăznuiți ieri?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *