Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Nu recunoaștem Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 23 (Banatul își înalță glasul său)

ÎNALTPREASFINŢITE PĂRINTE MITROPOLIT

Cu adâncă durere, asemenea multor creştini din ţara noastră, venim şi noi cu această scrisoare înaintea Înaltpreasfinţiei Voastre, spre a ne arăta amărăciunea pricinuită de hotărârile Sinodului din Creta. Considerăm că este mai de folos a ne exprima opinia noastră înaintea Înaltpreasfinţiei Voastre decât a adopta o atitudine de tăcere, indiferenţă sau neştiinţă, toate acestea fiind păcate în condiţiile date, asemenea necredinţei.

Prin dualitatea anumitor hotărâri de la acest Sinod asistăm din nefericire dacă nu la o schimbare, cel puţin la o scădere a dogmei Unicității și Sobornicității Bisericii Ortodoxe. Sunt de asemenea multe reproşuri la adresa acestui “Sinod”: că a oferit posibilitatea introducerii oficiale a ereziei ecumeniste în doctrina Bisericii. S-a scris deja mult pe seama acestor hotărâri. Nu dorim să cuprindem și să analizam în această scrisoare toate acestea, amintim doar că sunt contestate ca fiind lipsite de autenticitate ortodoxă următoarele texte:
1. Documentul “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”:
Articolul 6 acordă statut bisericesc ereziilor. Articolul 12 sugerează că şi ortodocşii caută restabilirea dreptei credinţe şi unitatea dragostei, ca şi cum le-ar fi pierdut odată cu eterodocşii. Articolul 19 recunoaşte Consiliul Mondial al Bisericilor ca temei doctrinar, prin însuşirea “premiselor eclesiologice” ale Declaraţiei de la Toronto (1950). Articolul 22 acordă puteri depline “sistemului sinodal”, o autoritate infailibilă, în dauna Sfintei Biserici, înțeleasă plenar ca şi comuniune dintre cler şi credincioşi întru Hristos.
2. Regulamentul de organizare al Sinodului este antitradiţional şi antisinodal, pentru că a pus bazele unei noi eclesiologii a primatului. Acest regulament prevede ca documentele Sinodului să fie votate doar de cei 14 capi ai Bisericilor locale.
3. Introducerea practicilor străine Ortodoxiei.Căsătoria mixtă, adunările episcopale, rugăciuni pentru mediu etc.
Sunt anumite asigurări venite din partea unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, precum că “nimic din ceea ce este ortodox nu s-a schimbat”. Că sensul cuvântului Biserică (Eclessia), acordat celor din afara dreptei credinţe, are doar conţinut istoric şi nu eclesiologic. De asemenea mai poate fi amintită şi argumentarea unor teologi români că denumirea de” Biserică istorică” aplicată unor confesiuni creştine la Sinoade Ortodoxe anterioare (Enciclica Patriarhilor din 1848, Sinodul din 1484) nu implică şi o conotaţie eretică a formulării, deci nici în situaţia dată.

Asocierea însă cu erezia în acest caz,are după părerea noastră o altă subtilitate interpretativă. Nefiind născută “filozofia ecumenistă” în acele vremuri, n-a fost necesară impunerea unor precauţii în folosirea termenului de Biserică, de la sine “bisericile” din afara celei “Una, Sfantă, Sobornicească şi Apostolească Biserică” nu erau considerate ca fiind Biserica adevărată.
Conform evaluărilor făcute de renumiţi teologi contemporani, Sinodul din Kolimbari – Creta, prin votarea celui de al şaselea document caracterizat prin “neclaritaţi intenţionate”şi “contradicţii teologice”, “a consolidat instituţional ecumenismul, cea mai mare erezie eclesiologică şi cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii. Ecumenismul datorită caracterului său sincretist …toceşte conştiinţa dogmatică a pliromei Bisericii si generează confuzie în jurul identităţii credinţei noastre. În mod viclean goleşte integritatea credinţei mântuitoare a Bisericii, cu consecinţe soteriologice grave, susţinând că toate credinţele religioase sunt soteriologic valabile …că toate credinţele eterodoxe şi ale celorlalte religii sunt căi care conduc la aceeaşi mântuire.” (Dimitrie Tselenghidis Scurtă evaluare a Sfântului şi Marelui Sinod din Creta)
Ecumenismul prin multiplele sale feţe reprezintă un pericol de neimaginat pentru viitorul Bisericii Ortodoxe. Hotărârile unui Sinod Panortodox trebuiesc făcute fără echivoc sau fisuri dogmatice. Precizarea reprezentanţiilor BOR “- Confesiuni creştine eterodoxe” în loc de ‘’Biserici’’ era termenul cel mai potrivit pentru demnitatea unui Sfânt si Mare Sinod al Ortodoxiei. Din nefericire propunerea a fost retrasă, deschizându-se astfel porţile întunecate ale ereziilor. Efectele se văd deja la scurt timp: botezul ortodocşilor de către catolici şi acceptarea unei formule ortodoxe pentru primatul papal. Totuşi nesemnarea acestor documente cretane de către 33 de arhierei ortodocşi ne mai dă o sperantă în soluţionarea corectă a acestor disoluţii de către toţi ierarhii, într-un viitor cât mai apropiat.

ÎNALTPREASFINŢIA VOASTRĂ

În faţa acestei situaţii dramatice nu putem sta indiferenţi, pentru că aceste hotărâri vizează viaţa noastră de zi cu zi, viaţa preoţilor şi a credincioşilor, viaţa poporului român. Cine poate garanta prezenţa Duhului Sfânt la slujbele noastre dacă am căzut în erezie? Ce se alege de poporul acesta dacă pierde pe aliatul său dintotdeauna, Duhul Sfânt care a ţinut “sufletul în trup şi carnea în oase”a acestui neam în cele două milenii?
Sunt consecinţe prea grave, Înaltpreasfinţia Voastră, ca rezolvarea acestei situaţii să se limiteze doar la organizarea unor conferinţe cu teologi năimiţi să răstălmăcească dogmele sau la anihilarea celor câţiva monahi și preoţi care au rupt tăcerea. Este nevoie mai mult ca oricând de mărturisire şi de curaj, aşa cum au avut Brâncovenii.
Este nevoie pentru Ortodoxia românească să fie salvată de ierarhii ei. Ce este mai uşor a zice ? “da, ecumenismul este erezie” sau “retragem iscălitura noastră până la o nouă decizie”. Vor fi cinstiţi de popor ca unii ce au apărat Ortodoxia şi L-au mărturisit pe Hristos, adevăraţi arhierei ai Bisericii Sale.
Vă conjurăm, Înaltpreasfinţia Voastră, să fiţi şi de această dată, ca în atâtea alte dăţi, alături de popor. Fiţi apărătorul Ortodoxiei şi al neamului românesc, fiţi eroul Banatului pe care îl păstoriți.

AŞA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU ÎN VECI. AMIN.

PREOT NICOLAE STRIZU – PAROHIA FOENI

(alături de 58 de alți semnatari)

5 Responses to Nu recunoaștem Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 23 (Banatul își înalță glasul său)

  1. claudiu says:

    Doamne ajuta! In sfarsit si Banatul!

  2. Ovidiu says:

    O scrisoare extraordinara părinte Nicolae ! Pur si simplu te unge la suflet ! Lipsește atât de mult duhul mărturisirii ! Lipsește puterea de a sta drept și de a mărturisi învățătura Sfinților Părinți care au dat sânge și au luat Duh ! Confortul, huzurul, banii, puterea, simonia, doctoratele și masteratele in Occident au moleșit conștiința ortodoxa și au diluat dogmele sfinte și canoanele !

  3. Ana-Maia S says:

    Sfintii Parinti ai vremurilor trecute au proorocit foarte exact ce se intampla in biserici si in lume in zilele noastre. Degeaba avem ochi si urechi, daca nu vedem si nu auzim decat ceea ce vrem noi sa auzim si vedem, iar restul si mai ales adevarul de credinta il ignorma!

  4. BARBULESCU ANDA says:

    Preacucernice parinte Nicolae,
    Este minunata marturisirea dvs, pe care am citit-o cu lacrimi in ochi si in suflet.De fapt, de cateva luni de cand am aflat de nenorocirea care s-a abatut peste noi, de cand am citit tot ce s-a publicat si m-am documentat din surse corecte – lacrimile din sufletul meu nu au incetat. Duhovnicul meu a plecat de Craciun la Domnul – la varsta de 100 de ani, iar printre ultimele lui cuvinte au fost ” Cine va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” si ” pastrati cartile de rugaciune vechi”. Acum nu mai am cu cine sa ma sfatuiesc intr-un Bucuresti intunecat, pustiit de pacate cumplite, in care tacerea grea domneste in biserici, in care majoritatea oemenilor (ortodocsi) nici nu stiu ca a existat aces „sinod”.
    Pe-alocuri s-a explicat ca „totul e in regula si noi sa nu ne bagam, sa ne vedem de pacate noastre”.In rest -tacere. Am tot sperat intr-un raspuns public al ierarhilor BOR – o conferinta, o comunicare, o informare – care sa fie citita in biserici, in care sa ni se explice si noua -celor prosti, pacatosi si necunoscatori in ale teologiei – de ce s-a tinut acest „sinod”, ce s-a semnat, ce noutati a adus, etc. Oare la atatea scrisori deschise, atat de frumoase, atat de sincere, de dorinta de Adevar, scrise cu respect si dragoste, care au fost adresate mai multor ierarhi, s-a primit vreun raspuns?
    Din cate stiu, nu. ( exceptie IPS Teofan si IPS Ioachim – nerelevant si trist).
    Cinste tuturor care au avut curajul marturisirii! Mi-as dori mult sa va sarut-mana si sfintiei -voaste si parintelui Ciprian si celorlalti slujitori vrednici ai lui Hristos si sa-i imbratisez pe toti oamenii buni, care v-au stat alaturi .
    Dumnezeu sa va intareasca, sa va dea sanatate, putere si sa mai faca o minune pentru noi toti – sa ne scape si de data asta!
    Anda Barbulescu – Bucuresti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *