Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Pasul 2 în lupta antiecumenistă

Pentru că pasul 1 a fost receptat rapid – pentru unii a pricinuit un oarecare ”șoc”, fapt pentru care îmi cer iertare, nu a fost cu intenție – putem trece la pasul 2, cu mila și binecuvântarea Domnului Hristos.
Pasul 2 constă în vindecarea noastră prin rugăciune – sau măcar începutul tratamentului – de o mare patimă, care surpă lupta noastră antiecumenistă. Această patimă a fost sintetizată de marele Petre Țuțea în cuvintele: ”am vrut să scriu o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români” (a se lua aminte doar la cuvintele de după două puncte).

Ca o observație: cei care urlă cu lupii la aproapele și sar ca hienele la gâtul lui nu sunt în Duhul Ortodoxiei. Cei care jignesc fără limite nu sunt ai lui Hristos. Mântuitorul nu S-a lăsat răstignit pentru a ne blestema de pe Cruce, ci pentru a ne mântui prin ea.

”Marii mărturisitori” internauți care trăiesc material pe spinarea altora habar nu au ce înseamnă de fapt misiune și apologetică ortodoxă. Și nu au habar pentru simplu fapt că nu le pasă. Doamne ferește să cădem în ispita de a crede că NOI mântuim pe cineva. Nu noi apărăm Ortodoxia, ci ea ne apără pe noi.

În acest sens, Pasul 2 (pentru cei doritori) este următorul (varianta A):

  1. Acatistul sau Paraclisul Sfinților Trei Noi Ierarhi (în fiecare zi de duminică și joi, la orice oră). Îl aveți atașat. Mulțumim domnului Silviu pentru osteneala de a-l tehnoredacta.
  2. Paraclisul Maicii Domnului (luni, miercuri și vineri).
  3. Rugăciunea Doamne Iisuse… (pentru cei experimentați, după cum li s-a rânduit de către duhovnicul lor, iar pentru ceilalți începând cu măcar 1 minut pe zi în prima săptămână, apoi creștem cu câte un minut în fiecare săptămână și ne ținem de rânduială).
  4. Ajunare în zilele de luni, miercuri și vineri până la ora 10 dimineața (sau 12, cine poate).
  5. Un număr de metanii, după posibilități, dar să fie măcar 20 pe zi.

A doua varianta a pasului 2 ar fi: citirea zilnică a Psaltirii, iar în rest rugăciuni scurte de-a lungul zilei. În acest sens există un program frumos afișat pe site-ul psaltirea.ro, care are și binecuvântarea părintelui Justin Pârvu.

Specific faptul că este un simplu îndemn la rugăciune. Nu contează forma, ci să fim uniți, ceea ce ne lipsește acut. Nu vreau să creez vreo mișcare, ci răspund la niște nevoi presante ale fraților și surorilor întru credință. Fiecare este liber să aleagă modul cel mai ziditor pentru sine.

Această rânduială nu vine ca o intruziune în viața duhovnicească a cuiva, nici nu înseamnă îndepărtarea duhovnicului fiecăruia – Doamne ferește – ci este un sfat pentru a ne întări în rugăciune. Dacă veți considera că duhul de rugăciune îl puteți dobândi altfel, sunteți liberi și responsabili de alegerea făcută. Important este să dobândim pace sufletească. Vremurile de cernere, de mărturisire și de mucenicie au început, nu se mai poate da timpul înapoi. Ne îndreptăm spre slăvita revenire a lui Hristos printre oameni.

Dacă facem lucrul acesta, începem să ne mai cizelăm și să ne șlefuim asperitățile, că nu suntem un popor de arici, ci unul de ucenici ai lui Hristos.

Iertați-mă pentru tot ce v-am greșit, cu voie sau fără voie și Dumnezeu să vă ierte și să vă binecuvânteze pe toți cei care slujiți Adevărului, nu ego-ului!

acatistul-si-paraclisul-sf-trei-noi-ierarhi

Cu nețărmurit respect

pentru toți frații și surorile în Hristos,

Pr. Ciprian Staicu