Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Linia cea bună a luptei antiecumeniste

st-fathers

Minunat acest articol al părintelui Teodot. Să luăm aminte!
Să nu uităm că noi, cei ce ne opunem ecumenismului, SUNTEM în BOR. Și dorim ca cei care au făcut schismă cu BOR, semnând erezia, să se pocăiască. Nu vrem să fie tulburare, ci pace, dar întru Adevăr.
Nu putem spune că nu mai este har în noi înșine, căci ar fi ca și cum am afirma despre noii că suntem niște rătăciți.

Articolul integral îl găsiți aici:

Pentru cei care afirma ca in BOR nu mai este har dupa adunarea de la Creta

Idei care mi se par fundamentale:
– Aceasta erezie a ecumenismului a fost, pana la Creta, propovăduită mai mult de cei care voiau sa ajungă în funcții cheie, fiind cel mai important criteriu de promovare. Acum, după Creta, a căpătat valoare dogmatică, legiferată în Biserică. În loc să fie condamnată, pan-erezia ecumenistă a devenit o nouă dogmă.
Singura terapie eficace – pe lângă scrisori, predici, articole – în vindecarea Trupului Bisericii de aceasta rana a ecumenismului, după canoanele Sf. Părinți, este întreruperea pomenirii arhiereilor care au semnat la Creta – conform Canonului 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol, sinod convocat de Sf. Fotie cel Mare.
– Observăm ca Biserica a cântărit totdeauna și pretutindeni astfel episcopii eretici: până la Sinod a folosit iconomia, legătura frățească, epistolară, ca să-i atragă, să-i convingă; dar post-Sinod a folosit din plin acrivia, ca să păzească Turma de lupi. Aceasta a fost “strategia” Sfinților Atanasie, Vasile, Grigorie, Chiril etc., pe care și noi trebuie sa o urmăm în aceste vremuri tulburi.
– Sfinții Părinți aveau o altă lucrare, cea a discernământului, văzută doar la UNII dintre anti-ecumeniștii de astăzi, cea a mustrării care se împletește cu întristarea. Cea a dreptății care se ține de mână cu mila. Da, Sfinții anatemizau ereticii, după ce zeci de ani au plâns și s-au rugat pentru dânșii, le-au trimis epistole, iar când ereticii anatemizați se întorceau la credință, erau primiți ca frații.
– Singur adevărul, fără dragoste, naște schisme. Singură iubirea, fără adevăr, zămislește ecumenisme. Aceste două aripi, adevărul și mila, acrivia și iconomia, ne vor ajuta sa deosebim ortodox, căderile altora, de ispitele noastre.
– Concluzionând, spunem că, ceea ce s-a semnat la Creta, este clar erezie, dar Capul Bisericii fiind Însuși Hristos iar nu vreun arhiereu, prin iconomie, până la un nou Sinod Ortodox – format din cei care nu au semnat la Creta, și poate și din unii din cei care nu au participat – care sa-i condamne pe cretani, încă mai este har în Biserica Ortodoxă Română. Dacă preoții se vor uni în nepomenirea cretanilor – care este acum îndreptățită și nu constituie schismă – aceștia vor da înapoi, cum au făcut-o în cazul ereticilor Nicolae Corneanu și Sofronie Drincec.
Dumnezeu și Maica Domnului, pentru rugăciunile Tuturor Sfinților Români, să ne ajute să nu cădem în extreme, să fie mai multă frățietate între mărturisitorii români și să mistuim “dragostea ecumeniștilor” cu adevărul Ortodoxiei.

8 Responses to Linia cea bună a luptei antiecumeniste

  1. un ins dintre atatia says:

    „Harul si Adevărul prin Hristos au venit”(Ioan cap 1). Pot fi despartite oare cele doua: Harul de Adevăr? Adică: poate exista dezbinare înlăuntrul lui Hristos?…
    Noi mărturisim: „Un Domn, o Credinta un Botez”, spre deosebire de ecumenisti, care la Creta au legiferat dogmatic mai multe Credinte-Biserici si mai multe Botezuri (fiecare credinta având cate unul si toate fiind „valide”).
    In stadiul actual, dupa ce „a luat act” de ereziile pseudo-sinodului din Creta, sinodul BOR a deviat oficial de la Ortodoxie. Adevărul fiind cu semnul întrebării la toti cei ce constient au deviat de la Ortodoxie, tot asa este si cu Harul, in ceea ce-i priveste pe ei. Un sinod local sau ecumenic -deci nu noi, comentatorii mai mult ori mai putin inspirati de pe net – va clarifica situatia, fie prin anatema, fie prin reprimirea cu iconomie la Ortodoxie a celor ce s-au lipsit de ea prin faptele lor.
    Punctul de maxima importanta in prezent pt drept-slavitori este ne-comuniunea cu cei ce constient (arhiereii) sau inertial (popii&protopopii „ascultători”) au deviat de la Dreapta Credinta. Comuniunea euharistica este precedata de comuniunea mărturisirii de credinta (rostirea solemna a Crezului) la Liturghie. Desi rostim acelasi Crez, din cauza ereziei ecumenismului, exista deja 2 intelegeri/interpretari a lui:
    1. Cea ortodoxa= când zicem „Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica” noi intelegem strict Biserica Ortodoxa.
    2. Intelegerea ecumenista a aceleiasi afirmatii dogmatice, cf căreia aceasta „Biserica Una” este suma prezenta sau viitoare a tuturor cioburilor-biserici membre CMB. Deci „Biserica cea Una, Sfanta, Sobornicească si Apostolesca” =pt ecumenisti CMB (sau alta organizatie similara a viitorului, probabil imbunatatita antihristic).
    Întrebare: Mai rostim acelasi Crez, noi ortodocsii si cu ecumenistii? Fiindcă am arătat ca intelegem lucruri diferite prin aceleasi cuvinte.
    Si daca erezia ecumenismului modifica/altereaza eretic Crezul, cum mai putem sa ne impartasim din acelasi potir noi ortodocsii din Biserica cea Una cu ecumenistii care se mărturisesc madulare ale CMB-ului?…
    In prezent apele inca sunt amestecate, sub aceeasi cupola stau si apostatii si cei inselati de ei si ortodocșii veritabili, deci anti-ecumenisti. Cupola se numeste BOR, e o institutie cu sefi trufasi, subalterni slugarnici si mult popor necatehizat, nepăstorit, si adesea indiferent la fundamentele credintei noastre.
    In viitor, cu mila Domnului, apele se vor desparti, nădăjduim, spre a rămâne doar firul de apa vie a Ortodoxiei in Biserica neamului nostru. Însă vom trece prin foc!…
    Suntem gata oare?…

    • admin2 says:

      Bine zis. Deși în stilul specific dvs.
      Cred că următorul pas – al patrulea – va trebui să fie insistența de a face cunoscut poporului ce s-a întâmplat în Creta. Majoritatea oamenilor, chiar și a preoților, habar nu au. Deci nu îi putem acuza de nimic. Așa că, cu răbdare și cu sârguință, pornim la misiune, rămânând în interiorul Bisericii și rugându-ne cu lacrimi ca Dumnezeu să readucă la mărturisirea adevărului pe ierarhii noștri. Nu este o vendetă, ci este o epocă de prigoană, în primul rând a adevărului.
      Cu respect, pr. Ciprian.
      PS – mă bucur că ați abordat un ton măsurat; altfel nici nu vă postam comentariul; am și eu principiile mele, iar datul cu bâta nu-l cunosc, deși mi-i spinarea însemnată de câteva … mângâieri cu ea.

  2. Getul says:

    Parinte Ciprian, puteti sa-mi spuneti ceva de mitropolitul Serafim al Pireului si , in general despre situatia din Grecia?
    Ce atitudine adopta Mitropolitul Serafim, pomeneste pe Arhiepiscopul Ieronim al Greciei?
    Multumesc.

    • admin2 says:

      Mă voi interesa, nu știu detalii. Dar se pare că se investește masiv în sinaxa din ianuarie, care va anatematiza adunarea eretică din Creta. Cu Dumnezeu (al ortodocșilor, desigur) înainte !

  3. Iuliabur says:

    Foarte bun comentariul d-lui „un ins dintre atatia”.
    Cred ca aceste evenimente ne scot din motaiala si obisnuinta. Pericolul ne trezeste si ne face mai constienti si tematori pentru mantuire.
    Sa ne rugam ca nu cumva sa avem parere buna despre noi.

    As aborda un subiect delicat legat de titlul articolului prezentat.

    Am trait cu impresia ca la parohia de care apartin lucrurile sunt bune: preoti nesmintitori, slujbe si in timpul saptamanii, copii multi la Sfanta Impartasanie etc.
    Insa Aghiasma Mare din 2015 si 2016 cu miros si gust neplacut. In 2015 am dat vina pe recipient, cu toate ca in aceasta privinta incerc sa fiu cat mai atenta. In 2016 acelasi gust si acelasi miros. De data acesta am intrebat-o pe o vecina daca la ea este vreo problema. La ea avea alt miros, tot neplacut (nu am gustat pentru ca eram in timpul zilei).
    In vara l-am intrebat pe preotul din parohie , la care ma spovedeam, ce parere are despre hotararile sinodului si a spus ca este de acord cu ele (!).

    Iar la catedrala eparhiei mucegaieste anafora.

  4. simona says:

    Parinte, am constatat si eu ca mucegaieste anafora . Mi s -a parut ciudat in conditiile in care o tin in castron de cristal, aerisita, pe servetel. Am constatat la sfarsitul acestei veri. Si luasem anafora facuta din prescuri pentru ca e mai uscata. Cu toate acestea tot capatase nuanta de gri murdar, gust de mucegai . Foarte straniu . Dar agheasma nu are nimic .

  5. Sluga netrebnica says:

    „Ecumenismul a fost anatemizat de către un sinod canonic ortodox (ROCOR). Întrunirea din Creta cade sub anatemele acestui sinod care a condamnat „teoria ramificațiilor”. (CMB)

    Dintre personalităţile cele mai de seamă care au strălucit în Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (prescurtat în engleză ROCOR – Russian Orthodox Church Outside Russia sau ROCA – Russian Orthodox Church Abroad) mai cunoscuţi nouă sunt:

    părintele Mihail Pomazanski, strălucit teolog,

    arhiepiscopul Averchie de Jordanville, episcop cu viaţa sfântă

    părintele Serafim Rose, strălucit misionar şi învăţător, cunoscut prin cărţile sale editate şi în ţara noastră,

    Sfântul Ioan Maximovici, a cărui viaţă de sfinţenie a făcut înconjurul lumii,

    Mitropolit Filaret, autorul acelor Epistolii Întristate – cunoscute în lumea ortodoxă, dar din păcate foarte puţin cunoscute la noi – întâistătătorul în vremea căruia s-a pronunţat anatema asupra ereziei ecumenismului şi ale cărui moaşte au fost descoperite nestricate în 1998.”

    Integral la sursa: http://www.glasulstramosesc.ro/blog/mesaj_pentru_ecumenisti_si_pentru_preotii_ce_inca_mai_pomenesc_ierarhii_ecumenisti_asteptand_parusia_nu_uitati_ca_sunteti_sub_anatema/2016-11-12-202

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *