Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Linia cea bună a luptei antiecumeniste

st-fathers

Minunat acest articol al părintelui Teodot. Să luăm aminte!
Să nu uităm că noi, cei ce ne opunem ecumenismului, SUNTEM în BOR. Și dorim ca cei care au făcut schismă cu BOR, semnând erezia, să se pocăiască. Nu vrem să fie tulburare, ci pace, dar întru Adevăr.
Nu putem spune că nu mai este har în noi înșine, căci ar fi ca și cum am afirma despre noii că suntem niște rătăciți.

Articolul integral îl găsiți aici:

Pentru cei care afirma ca in BOR nu mai este har dupa adunarea de la Creta

Idei care mi se par fundamentale:
– Aceasta erezie a ecumenismului a fost, pana la Creta, propovăduită mai mult de cei care voiau sa ajungă în funcții cheie, fiind cel mai important criteriu de promovare. Acum, după Creta, a căpătat valoare dogmatică, legiferată în Biserică. În loc să fie condamnată, pan-erezia ecumenistă a devenit o nouă dogmă.
Singura terapie eficace – pe lângă scrisori, predici, articole – în vindecarea Trupului Bisericii de aceasta rana a ecumenismului, după canoanele Sf. Părinți, este întreruperea pomenirii arhiereilor care au semnat la Creta – conform Canonului 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol, sinod convocat de Sf. Fotie cel Mare.
– Observăm ca Biserica a cântărit totdeauna și pretutindeni astfel episcopii eretici: până la Sinod a folosit iconomia, legătura frățească, epistolară, ca să-i atragă, să-i convingă; dar post-Sinod a folosit din plin acrivia, ca să păzească Turma de lupi. Aceasta a fost “strategia” Sfinților Atanasie, Vasile, Grigorie, Chiril etc., pe care și noi trebuie sa o urmăm în aceste vremuri tulburi.
– Sfinții Părinți aveau o altă lucrare, cea a discernământului, văzută doar la UNII dintre anti-ecumeniștii de astăzi, cea a mustrării care se împletește cu întristarea. Cea a dreptății care se ține de mână cu mila. Da, Sfinții anatemizau ereticii, după ce zeci de ani au plâns și s-au rugat pentru dânșii, le-au trimis epistole, iar când ereticii anatemizați se întorceau la credință, erau primiți ca frații.
– Singur adevărul, fără dragoste, naște schisme. Singură iubirea, fără adevăr, zămislește ecumenisme. Aceste două aripi, adevărul și mila, acrivia și iconomia, ne vor ajuta sa deosebim ortodox, căderile altora, de ispitele noastre.
– Concluzionând, spunem că, ceea ce s-a semnat la Creta, este clar erezie, dar Capul Bisericii fiind Însuși Hristos iar nu vreun arhiereu, prin iconomie, până la un nou Sinod Ortodox – format din cei care nu au semnat la Creta, și poate și din unii din cei care nu au participat – care sa-i condamne pe cretani, încă mai este har în Biserica Ortodoxă Română. Dacă preoții se vor uni în nepomenirea cretanilor – care este acum îndreptățită și nu constituie schismă – aceștia vor da înapoi, cum au făcut-o în cazul ereticilor Nicolae Corneanu și Sofronie Drincec.
Dumnezeu și Maica Domnului, pentru rugăciunile Tuturor Sfinților Români, să ne ajute să nu cădem în extreme, să fie mai multă frățietate între mărturisitorii români și să mistuim “dragostea ecumeniștilor” cu adevărul Ortodoxiei.