Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Gândurile cu care ÎPS Serafim de Pireu s-a dus la Sinodul grecesc (23-24 noiembrie 2016)

Ieri am văzut pe site-ul thriskevtika (la adresa http://thriskeftika.blogspot.ro/2016/11/blog-post_96.html) această scrisoare a ÎPS Serafim de Pireu, trimisă Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei înainte de întrunirea acestuia pentru a discuta subiectul ”Creta”. Acum citeam că ÎPS Ierothei de Navpaktos a avut multe de înfruntat ieri (conform site-ului romfea.gr), încercând să apere dreapta credință și nelăsându-se influențat de potrivnicii foarte vocali (se pare că i-a revenit duhul de mărturisire, pe care l-a avut mai estompat la Iași, în prezența ecumeniștilor trădători). Am tradus din memoriul ÎPS Serafim părțile referitoare la relațiile cu eterodocșii. Spune niște lucruri foarte importante. Memoriul este de 4 ori mai lung decât partea prezentată aici, abordând toate lipsurile și ereziile hotărârilor din Creta.

serafim-de-pireu-4

MEMORIU adresat Sfântului Sinod al Greciei, cu ocazia sesiunii extraordinare din 23-24 noiembrie 2016

Preafericirea Voastră, Preasfinţiile Voastre,
Preafericite, vă mulţumesc în mod deosebit că în interviul dvs acordat ziaristului Papahelas de la canalul TV Sky, aţi declarat cu curaj şi sinceritate că în Sfântul nostru Sinod nu există „fundamentalişti” şi „talibani”, ci fraţi care-şi păstrează fiecare libertatea conştiinţei lui dăruită de Dumnezeu.
Consider ca o necuviinţă şi o blasfemie foarte mare adoptarea părerilor sau convingerilor că în Sfântul nostru Sinod se disting „susţinători” ai credinţei şi ”mitraliori” ai credinţei, prin urmare observaţiile mele nu izvorăsc dintr-un idealism „megaloman” bolnăvicios (nesănătos), sau dintr-o predispoziţie zilotistă, ci numai din conştientizarea responsabilităţii arhiereşti în faţa Întemeietorului Bisericii şi a turmei încredinţate de către Acesta.
Cu mult respect, dragoste şi cinste faţă de persoanele tuturor celor de faţă, Preafericite şi Preasfinţiile Voastre, îngăduiţi-mi să menţionez că potrivit părerii mele, delegaţia Bisericii noastre la aşa numitul „Sfânt şi Mare Sinod” din Colimbari, Creta a depăşit limitele admise ale misiunii ei deosebite şi a înşelat aşteptările mandatului pe care l-a primit de la Sfântul nostru Sinod. Mă iertaţi pentru acest termen juridic (se referă la mandat – n.trad.), însă cred că redă pe deplin realitatea.
Delegaţia noastră a fost purtătoarea mandatului Sfântului Sinod şi era datoare să păstreze până la sfârşit porunca pe care a primit-o, fără nici o abatere de la „mintea lui Hristos”. Nu a avut nici o împuternicire să schimbe conţinutul mandatului şi, iertaţi-mă că spun, motivaţiile care s-au făcut auzite că pare-se cei prezenţi la Sinod au votat şi ceea ce trebuia să se alcătuiască prin acordul celorlalte biserici este întru totul neverosimil, pentru că pe de o parte cu siguranţă delegaţia noastră a votat, însă era datoare să voteze numai ceea ce se încadra în porunca pe care o primise, iar pe de altă parte pentru că, aşa cum a interpretat Patriarhul ecumenic Bartolomeu sensul omofoniei (al acordului), o Biserică putea să facă propunerea pentru corectarea textelor votate de către întâi-stătători, chiar dacă nu se accepta ca să fie menţionată în Actele Sinodului ca fiind o propunere considerată drept diferită de părerea comună.
Sfântul nostru Sinod nu a admis în textul inacceptabil (condamnabil) „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine” termenul „Biserici eterodoxe”, desigur nu dintr-o dispoziţie fundamentalistă, ci pentru că acest termen este contradictoriu şi inacceptabil, pentru că dacă vorbim despre Biserică, aceasta nu poate să fie eterodoxă, iar dacă vorbim despre termenul „eterodox”, acesta nu poate să fie Biserică (nu poate să facă parte din Biserică), în sensul teologic al termenului.
Definirea Bisericii ne este dată de Întemeietorul ei Însuşi prin gura Lui cea plină de adevăr (Sf. Ap. Pavel – omul cel ceresc, cel îndumnezeit), care ne descoperă în epistola către Efeseni 1, 17-23 că: „Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui, pentru noi cei ce credem. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri, mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.”
Prin urmare este cu neputinţă existenţa unei biserici eterodoxe aşa cum este imposibilă existenţa unui Hristos eterodox. Este absurd să conţină adevărul în acelaşi timp şi credinţa despre care Sf. Ioan Gură de Aurgura Sfântului Pavel – ne transmite că “în iad nu există pocăinţă” (arătând astfel că doar fiii Bisericii adevărate se vor izbăvi de iad – n.trad.), interpretând pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, cât şi existenţa unui alt trup al lui Hristos avându-L drept cap pe El Însuşi, care să înveţe exact cele opuse, aşa cum ne spune comunitatea romano-catolică în Catehismul editat la Vatican în 1996, la pagina 332, cu titlul “Curăţirea finală sau purgatoriul”, unde se spune că: cei care mor fără să se fi curăţit sunt supuşi după moartea lor unei purificări pentru a intra în bucuria cerului (Împărăţiei). Această curaţire finală este numită purgatoriu de către Vatican.
Pentru a împăca cele ireconciliabile, delegaţia noastră a făcut propunerea care în final a fost acceptată că nu recunoaşte existenţa “bisericilor” eterodoxe, ci denumirea istorică de “biserici eterodoxe” şi vă daţi seama de inacceptabilitatea (absurditatea) unei asemenea hotărâri pentru că denumire (nume) are numai ceva ce există în timp şi spaţiu. Aşadar acceptarea denumirii şi nu a existenţei încearcă să potrivească cele opuse, batjocorind realitatea. Ar fi mult mai potrivit expresia că Biserica Ortodoxă cunoaşte lumea creştină eterodoxă din afara ei prin denumirea pe care această lume şi-o atribuie. (…)
Conform umilei mele păreri, ceea ce este inacceptabil în legătură cu aşa-zisul Sfânt şi Mare Sinod, este de ce se numeşte Sfânt, devreme ce nu este următor al Sfintelor Sinoade Ecumenice şi al celorlalte Sinoade aşa cum a declarat episcopul Anastasie al Albaniei şi nu a formulat şi nici nu s-a preocupat de nici o hotărâre dogmatică sau canonică, el nu este nici mare de vreme ce nu au fost reprezentaţi peste 200 de milioane de fraţi întru aceeaşi credinţă (150 milioane – Patriarhia Moscovei, 30 milioane Patriarhia Georgiei şi 20 milioane Patriarhiile Bulgariei şi Antiohiei) şi pentru că nu a condamnat nici o erezie existentă în vremurile noastre, încălcând în mod evident următoarele canoane ale Bisericii: Canonul 37: „De două ori pe an să se facă Sinod al Episcopilor şi să se cerceteze între dânşii Dogmele bunei Cinstiri de Dumnezeu, şi să se dezlege (rezolve) întâmplătoarele împotrivă ziceri bisericeşti”, care are autoritate ecumenică (adică veșnică și neschimbabilă – n.trad.) prin Canonul al II-lea al Sinodului VI ecumenic şi prin Canonul I al Sinodului VII Ecumenic. (…)
Textele presinodale au fost încărcate cu trecutul lor cunoscut şi cu lipsurile lor  (…)
Sinodul din Creta, fără îndoială că a îmbunătăţit textele presinodale. Însă textele finale, sinodale, încă sunt neclare. Ele nu au luat „o formă sobornicească” prin care ar putea să contribuie la „unitatea sobornicească” a Bisericii şi să dobândească doritul „caracter ecumenic”.
Aşteptările noastre de la Sfântul şi Marele Sinod nu s-au împlinit, cu toate îmbunătăţirile aduse textelor presinodale, am fi vrut ca hotărârile Sinodului să poată fi cuprinse în Sinodiconul Ortodoxiei (însă nu este aşa). În plus, se pune şi o problemă majoră pe care ÎPS Ieroteos al Nafpaktosului prin înşelepciunea şi credincioşia lui deosebită ne-a menţionat-o în timpul unei sinaxe preoţeşti care a avut loc în cadrul Mitropoliei noastre în data de 10 noiembrie 2016 cu tema informării clerului despre „Sfântul şi Marele Sinod”:

Problemele fundamentale sunt convingerile fraţilor arhierei ai Bisericii Ortodoxe că credinţa adevărată nu constituie premiza absolută pentru împărtăşirea de Harul necreat al Dumnezeului Treimic, că eterodoxia este purtătoarea unui botez adevărat cu o bază harică, că au parte și eterodocșii de succesiune apostolică şi de preoţie şi prin urmare, şi erezia este o „cale spre mântuire”. Aceste păreri însă, răstoarnă pe deplin teologia Sinoadelor Ecumenice şi a Sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi de 2000 de ani încoace şi constituie o adevărată intruziune a lucrării demonice pentru pierderea mântuirii lumii.
Prin urmare, respectivii arhierei sunt purtători ai ereziei ecumenismului sincretist şi constituie un pericol deplin pentru trupul Bisericii, dar şi o scuză tragică pentru persistenţa eterodocşilor în erezia lor. Putem noi să fim în comuniune cu purtătorii unei asemenea erezii fără a pune în primejdie mântuirea turmei noastre şi fără a respecta juămintele depuse la hirotonia noastră ca arhierei?
Am umila părere după susţinerea celor de mai sus că aşa-numitul „Sfânt şi Mare Sinod” ar trebui să fie considerat numai ca o întâlnire presinodală şi să contribuim cu toţii astfel încât să se întrunească un Sinod cu adevărat Mare şi Sfânt, care să clarifice nelămuririle şi confuziile, condamnând panerezia ecumenismului sincretist şi proclamând în întreaga lume că singura cale de mântuire şi de împărtăşire de energiile necreate ale Lui Dumnezeu este teologia Sfinţilor Părinţi şi a Sinoadelor Ecumenice ale nedespărţitei Biserici Celei Una, Sfântă şi Apostolească.

traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

(această traducere a fost realizată în colaborare

cu pr. Claudiu Buză și cu fratele Cristian Bucuroiu,

cărora le mulțumesc din inimă)

PS – Ecumeniștilor, în orice cotloane v-ați ascunde și oricât ați încerca să manipulați, să amenințați și să spumegați, ADEVĂRUL va învinge și vă va învinge. Vă dorim pocăință și îndreptare ! (echipa de mai sus)

15 Responses to Gândurile cu care ÎPS Serafim de Pireu s-a dus la Sinodul grecesc (23-24 noiembrie 2016)

  1. Andreea says:

    Pe Astradrom si alte bloguri ortodoxe apare articolul -„Sinaxa de la Volos care cere Bisericii Greciei să nu cedeze în faţa presiunilor globaliste în plan religios. În acest context îi apreciază pe cei care, din motive de mărturisire, au oprit pomenirea ierarhilor ecumenişti”.La final se spune : ”Clericii, monahii și laicii care susțin această mică depunere de mărturisire ortodoxă o pot face scriind: ” Sunt de acord cu Scrisoarea-Omologie deschisă cu referire la ”Sinodul” din Creta și iscălesc”, numele, familia, profesia (în cazul clericilor sau monahilor statutul/funcția) și să fie trimise la una din următoarele adrese: ·e-mail: synaxisorthkm@gmail.com
    ·Ediția “To Palimpsiston” Țimiski 128, 546 21 Tesalonic
    ·Sinaxa Romeilor Ortodocși “Fotis Condoglu” C.P. 107 421 32 Tricala

    Nu ar fi bine sa face-ti un articol separat pe aceasta tema si sa trimitem si noi la acele adrese de mai sus ? Doamne ajuta ! Dumnezeu sa va dea putere de marturisire a adevarului pana la capat si sa inmulteasca numarul marturisitorilor atat din randul clericilor ,cat si a mirenilor.

  2. Iuliabur says:

    As dori sa abordez un subiect mai delicat, dar important.
    Preotii care isi marturisesc dreapta-credinta vor suporta razbunarea arhiereilor care pot lua ca masura neplata salariului si alte presiuni psihice.
    Imi doresc sa putem veni impreuna in ajutorul acestora, precum si sa putem asigura niste fonduri pentru deplasarea in Grecia in ianuarie a unor reprezentanti (Parintii Macarie, Atanasie, Antim,Ciprian etc. ).
    Deci cum sa facem?

    • admin2 says:

      Cred că o soluție bună ar fi să dați telefon la cel sau cei care considerați de cuviință și să rezolvați personal, după cum vă îndeamnă inima și după posibilități. Nu acceptăm să luați de la gura familiei și astfel să aveți vreo greutate sau necaz sau ceartă din cauza noastră. Dumnezeu ne poartă de grijă tuturor. Mi-a plăcut un cuvântul al părintelui Paisie Olaru: ”Dumnezeu are ce să dea, numai să aibă cui să dea.”
      Dacă persoana căutată nu răspunde pe moment, lăsați un mesaj. Mai ales ieromonahii răspund mai greu, căci rânduiala vieții lor este mai complexă și mai aspră.
      Cu respect, pr. Ciprian.

  3. Ιοαννις Πηδαλιουχος says:

    Văzând regretul Î.P.S. Serafim de Pireu, cu privire la un nou paragraf ce s-ar fi putut include in Sinodiconul Ortodoxiei, dacă in Creta s-ar fi adoptat drumul ortodox, imi aduc aminte ce bine m-am simțit cand le-am servit anatema papei Francisc și tuturor ereticilor anul acesta in Duminica Ortodoxiei, în mijlocul Bisericii după rânduiala noastră milenară……..mi-am permis să fac acest lucru considerând că este de datoria mea, ca unul ce am fost hirotonit tocmai în DUMINICA ORTODOXIEI ! Domnul să ne întărească! Amin!

  4. Pąʍvo says:

    Pentru ca parerile arhiereilor sunt atat de impartite putem asista la o amanare a deciziei in Grecia. Si astfel anatemizarea ecumenismului si implicit a sinodului cretan sa nu mai ajunga la un consens pentru toata lumea ortodoxa. In felul acesta vom avea de rabdat ani multi, cum s-a asteptat condamnarea arianismului sau a altor erezii din vechime. Evenimentele nefaste din istoria Bisericii ar trebui sa ne faca sa ne intarim si mai mult in Domnul. Totusi, daca grecii vor concluziona ca adunarea de la Creta a fost doar o intalnire presinodala, am putea sa o consideram un mic succes care e mai bun decat nimic. Probabil georgienii si rusii vor respinge sinodul cretan si atunci Biserica va trebui sa faca peste ani inca cateva sedinte sinodale pana ce ecumenismul va fi anatemizat la un Sfant si Mare Sinod autentic. Asta daca voia Domnului nu va fi alta.

    • admin2 says:

      Voia Domnului în toate. Noi să ne ținem de calea Sfinților Părinți. Istoria nu este în realitate în mâinile ecumeniștilor sau ale altor eretici, ci în mâinile lui Hristos, Care ne iubește pe toți și vrea pocăința noastră, nu pieirea noastră.

  5. Ιοαννις Πηδαλιουχος says:

    Mâine,vineri 25.11 2016, la 9.30 fratele nostru Claudiu preotul mărturisitor intră in sinedriul la judecată. Să ne rugăm împreună și Domnul îi va da cuvânt căruia nu va pute să-i stea împotrivă niciun Caiafă ecumenist! Amin!

  6. Ιοαννις Πηδαλιουχος says:

    PLEONASMUL este o greşeală de exprimare, care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte sau a unor construcţii cu acelaşi înţeles:
    a aduce aportul
    cobaii de experienţă
    a avansa înainte
    contrabandă ilegală
    averse de ploaie
    a coborî jos
    babă bătrână
    concluzie finală
    caligrafie frumoasă
    conducere managerială
    cel mai superior
    a conlocui laloialtă
    a cere o solicitare
    a conlucra împreună
    a conţine în cuprins .
    Marea problemă vine atunci când acestă greșală de exprimare, își face loc și în mintea celor care în loc să se roage și să citească Sfinții Părinți, încep să teologhisească. Iată două enormități din punct de vedere al exprimării (eu le-am numit „pleonasmele teologilor ecumeniști”): „BISERICA ORTODOXĂ ” și „CREȘTIN ORTODOX”. Până când ierarhia, clerul și poporul dreptcredincios vor continua să folosească aceste două grave greșeli de exprimare, lupta anti-ecumenistă va bate pasul pe loc. Domnul să ne lumineze! Amin!

    • preot says:

      Un comentariu mai bun nu am vazut in tot cest an! Corect. Pleonasm. Biserica Ortodoxa Romana inseamna ”pleonasm danielesc”. Corect este Patriarhia Romana, sau Patriarhia Ortodoxa Romana. Cat despre expresia CRESTIN ORTODOX, ea este un pleonasm-manusa pentru ecumenism, caci nu exista crestin in afara Ortodoxiei (Rasaritene)!!!

    • Cristian says:

      Despre acest pleonasm smintitor vorbea si pr. Rafail intr-o conferinta din 2007:
      „Tainele, ne zic Sfinţii Părinţi, sânt numai în Biserică. Şi aş vrea să se înţeleagă lucrul ăsta mai deplin. Când văd în tot felul de contexte secvenţa asta: „Biserică creştin-ortodoxă” este, nu ştiu cum să zic, triplu pleonasm, sau dublu pleonasm. Adică cele trei sunt sinonime, dacă e Biserică, nu poate fi decât creştină; dacă e creştinism, numai ortodox. Tot restul este o deformare.” (Din conferinţa “Cuvântul prorocesc şi experienţa harului”, Alba-Iulia, 15 noiembrie 2007)

  7. dani says:

    cand e sa plecati in ianuarie in grecia sa ma sunati si pe mine .cretu daniel care am fost in crasani 0755810198 sau 0799422872.multumesc.atentie.nu va fi niciun antihrist.incepe razboiul.o sa vedem.mica prigoana ecumenista o sa dispara.atunci o fi adevarata prigoana cand dupa ce ne.om trezi cu cele 3 natii peste noi romanii intr o noapte spre dimineata dupa un timp or manca ei oameni.femei, bolnavi ,copii si batrani si oameni singuri.ca natiile acestea 3 or deveni canibali timp de 2 ani.romanii au fost dintotdeauna ponderati si mai smeriti, mai la coada natiilor,cum ar fi vorba .Dumnezeu nu ne lasa in aceasta mica prigoana.toate relele globalistilor or sa ramana 70 la suta doar ca tendinte>El o sa le diminueze mult zelul prin aparitia razboiului care o sa fie si o vanatoare de masoni.cand or sa fie tribunalele militare in functiune pentru arestarea oricarui cetatean, cand ti se va face interogatoriul lung in care vei fi intrebat si ce ai facut in pantecele mamei, ei vor sti ca nu ai fost ecumenist inainte de razboi.iti vor spune ca nu esti spion de al nimanui si ai circumstante atenuante, adica te vor duce in lagar.iti spun sigur ca daca te vor gasi ecumenist activist,spre exemplu, apoi te vor servi cu ceva mancare, vor intrerupe judecata si te vor expedia in camera de alaturi dupa care te vor REZOLVA, adica te vor impusca fara sentinta scrisa pt aceasta.Fiti curajosi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *