Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Un prim comentariu al hotărârii ierarhiei grecești din 23-24 noiembrie 2016

arhim-athanasie

Un prim comentariu al hotărârii ierarhiei din 23-24 noiembrie 2016

Arhimandritul Athanasie Anastasiou, fost stareț al Mănăstirii Marea Meteoră

În 23 și 24 noiembrie 2016 s-a întrunit de urgență Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, având exclusiv ca temă evaluarea Sinodului din Creta. Această întrunire a ierarhiei a fost așteptată cu mare interes și nerăbdare de poporul lui Dumnezeu, care își pusese în ea ultimele speranțe pentru schimbarea atitudinii ierarhiei care a condus la luarea unor hotărâri și alegeri greșite în cadrul Sinodului din Creta.
Din păcate, însă, aceste așteptări au fost înșelate, fapt care ne-a produs cea mai profundă durere și cea mai mare dezamăgire. Simțim cum conștiința noastră preoțească și monahală reacționează puternic și se împotrivește, neputând să înțeleagă și să accepte hotărârile luate.

Simțim că ne conduce în mod imperios porunca evanghelică de a-L mărturisi pe Domnul nostru Iisus Hristos. Simțim că aceasta ne cere să nu tăcem, ci să punem înaintea Bisericii conștiința noastră monahală dogmatică cu sinceritate și cu onestitate, fără vreo dispoziție acuzatoare, ci cu iubire plină de durere față de Sfânta noastră Biserică și față de adevărul credinței noastre ortodoxe.
Ne îndeamnă la aceasta exemplul luminos al Sfinților noștri, mai vechi și contemporani cu noi, precum și îndemnul Sfântului Teodor Studitul: ”Porunca Domnului este să nu tăcem atunci când credința se află în primejdie… Când este vorba de credință nu putem să spunem: Cine sunt eu? Sunt preot? Nu. Sunt conducător? Nu. Sunt ostaș, țăran? Nici asta. Sunt un sărac, care îmi asigur doar hrana de zi cu zi. Nu am cuvânt, nici vreun interes față de acest subiect. Vai de tine! Pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut și indiferent? Chiar și săracul nu va avea în ziua judecății nici o îndreptățire dacă nu vorbește acum, pentru că va fi judecat și numai pentru acest lucru.” (în Epistola a 81-a, în Filocalia, p. 77).
Din păcate, în pofida gravității problemei care s-a discutat, ierarhii noștri nu s-au ridicat la înălțimea situației și nu au luat hotărârea potrivită. Într-o exprimare mai precisă, putem spune că de fapt este vorba de ne-hotărâre, nu de vreo hotărâre în adevăratul sens al cuvântului. Este vorba de o hotărâre în mod deliberat șovăitoare, care oferă posibilitatea unor înțelegeri diverse și a unor interpretări variate.
Este o hotărâre diplomatică și unilaterală, fără sinceritate și fără o poziție clară, care are ca unic scop numai a potoli reacțiile potrivnice și a păstra un echilibru între reacționari (episcopi, clerici, monahi și credincioși mireni) și apărătorii Sinodului din Creta și ai patriarhului ecumenic, trimițând în fond problema în viitor. Această hotărâre provoacă tulburare sufletească și confuzie și înșeală turma, și aceasta pentru că pe de o parte dă posibilitatea apărătorilor Sinodului din Creta să invoce faptul că nu au fost condamnate textele din Creta, iar pe de alta, cei care pe bună dreptate sunt împotriva hotărârilor din Creta invocă faptul că ierarhia într-adevăr nu a condamnat Sinodul din Creta, dar nici nu a confirmat și nu a acceptat textele lui.
Este vorba în realitate de acțiuni pregătite sistematic, care nu sunt oneste și drepte și nu se potrivesc în nici un caz cu niște ierarhi ortodocși. Mai mult, ele denotă faptul că nu izvorăsc și nu sunt rod al Duhului Sfânt, Care se exprimă direct și clar.
De fapt se acceptă Sinodul din Creta și este tolerată, chiar și numai indirect, toată patologia după care el s-a desfășurat.
Se acceptă și se oferă și o legitimitate indirectă metodelor noi lipsite de transparență, de alcătuire și de impunere a unor hotărâri pregătite dinainte, care au dominat de-a lungul întregii perioade de pregătire a Sinodului.
Se acceptă și se legitimează excluderea poporului credincios al Bisericii, care nu a știut absolut nimic nici despre conținutul, nici despre tematica acestui sinod; el nu a fost informat niciodată referitor la acest sinod, nu a participat niciodată la pregătirea lui și nu a acceptat subiectele puse în discuție.

Se acceptă și se legitimează înlăturarea și reducerea la tăcere a episcopilor și participarea selectivă a unui grup de aleși, fără ca nici măcar aceștia să aibă drept de vot. Este vorba de fapt de o viclenie nemaiauzită, care constituie un fenomen universal unic în istoria bisericească.

Se acceptă și se legitimează acordarea caracterului de eclesialitate ereziilor, participarea noastră la CMB (Consiliul Mondial al bisericilor), la adunătura de erezii și de învățături greșite, evoluția de până acum și participarea la dialogurile teologice și textele inacceptabile care au fost date în urma acestora.

Se acceptă și se legitimează teologia eretică baptismală, recunoașterea tainelor papistașilor, căsătoriile mixte și atâtea alte abateri de la eclesiologia ortodoxă.

Însă, pe baza eclesiologiei ortodoxe, poporul credincios al lui Dumnezeu, în totalitatea lui – și nu numai Sinodul episcopilor – care împreună cu episcopii, cu preoții și cu monahii alcătuiesc Trupul Bisericii, este cel care are nu numai dreptul, ci și datoria de a judeca și a confirma sau nu hotărârile sinoadelor, chiar și ale celor ecumenice.

Așa cum subliniază în acest sens părintele Gheorghe Florovsky: ”Întregul trup al Bisericii are dreptul de a adeveri sau, ca să fie mai exacți, are nu numai dreptul, ci și datoria ”adeveririi”. În acest sens Patriarhii Răsăritului au scris în cunoscuta Enciclică din anul 1848 că doar poporul însuși a fost apărătorul credinței” (Teme de teologie ortodoxă, Editura Pâinea Vieții, Atena, 1989, p. 207).

Și în alt loc el completează că: ” episcopul nu a primit puterea deplină de a învăța de la turma sa, ci de la Hristos, prin succesiunea apostolică. Însă această putere deplină, care i s-a dat lui, este puterea de a purta mărturia experienței sobornicești a Bisericii. Ea se limitează la această experiență. Prin urmare, în probleme despre credință poporul trebuie să îl judece în funcție de învățătura lui. Datoria ascultării încetează să mai fie valabilă atunci când episcopul se abate de la modelul sobornicesc, deci poporul are atunci dreptul să îl condamne, chiar și să îl caterisească” (părintele Gheorghe Florovsky, Trupul lui Dumnezeu Cel Viu, O tâlcuire ortodoxă a Bisericii, Editura Armos, Atena, 1999, pp. 80-83).

Următoare a Sfinților Părinți, conștiința dogmatică a poporului lui Dumnezeu judecă, evaluează și respinge ca inacceptabile atât hotărârile Sinodului din Creta, cât și cea a întrunirii sinodale recente a ierarhiei Bisericii Greciei.

Ne simțim foarte îndurerați și cu totul dezamăgiți de ierarhii noștri, care în momente atât de critice pentru Biserica și pentru țara noastră, zdruncină prin asemenea hotărâri inacceptabile încrederea poporului în persoanele lor și creează motive pentru dezbinări și schisme în Biserică.

Din păcate, ierarhii noștri preferă pentru încă o dată iubirea între ei decât iubirea de Dumnezeu. Ei aleg o înțelegere prefăcută în dauna adevărului și sub pretextul așa-zisei unități a Sinodului Bisericii Greciei și al bunei înțelegeri din cadrul lui ei ajung în final la o hotărâre anormală și la o parodie.

De altfel, invocând aceeași falsă dilemă, adică cea a unității, care a fost menționată până la saturație înaintea, în timpul și după Sinodul din Creta, delegația Bisericii Greciei – cu excepția unui membru al ei, mitropolitul Ierothei al Nafpaktului – s-a dezis de hotărârile și de mandatul clar pe care l-a primit din partea ierarhiei și într-o singură noapte a încălcat-o și drept rezultat a anulat-o.

Unitatea mult lăudată care era considerată ca fiind așa-zisul scop al Sinodului din Creta a fost pierdută chiar înainte de a se întruni acesta. Și s-a întâmplat aceasta pentru că nu au fost prezente la sinod patru Biserici locale (Patriarhiile Antiohiei, Rusiei, Georgiei și Bulgariei), care reprezintă chiar mai mult de jumătate din pliroma ortodoxă din întreaga lume. Desigur,  aceste Biserici, în majoritatea lor, deja au respins toate textele acestui Sinod, pe care nu îl recunosc ca fiind un sinod panortodox, sfânt sau mare.

Prin urmare, ce unitate invocă arhiereii? Acest argument al așa-zisei unități deja a fost dovedit a fi o iluzie și ceva neadevărat și deja nu mai convinge pe nimeni. De aceea și simțim că suntem înșelați de fiecare dată când se repetă iar și iar același argument fals.

De altfel, este o unitate bazată pe asigurarea unor echilibre greșit înțelese și pe o diplomație nepermisă pentru niște hotărâri sinodale, care chiar privesc subiecte dogmatice; este o unitate care nu este fundamentată pe credința cea adevărată, o unitate superficială și nu una adevărată și esențială, o unitate aparentă, impusă și cu caracter constrângător, care nu poate să fie în nici un caz sfântă și duhovnicească, după voia lui Dumnezeu.

De aceea și Sfântul Grigorie Teologul ne învață că ”este mai bun dezacordul și despărțirea de dragul credinței adevărate decât buna înțelegere care este plină de patimi” (Cuvântul al șaselea, în EPE 1, 246; BEPES 59, 17; PG 35, 736 C).

traducere din limba greacă:

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

21 Responses to Un prim comentariu al hotărârii ierarhiei grecești din 23-24 noiembrie 2016

  1. preot says:

    Ecumenismul este viclenie nemaiauzita, schizofrenie teologica si erezia tuturor ereziilor. Nu este DOAR erezie ecleziologica, cum au spus unii. Este cea mai perfida erezie si cea mai mare, caci demoleaza toate dogmele, toate canoanele si toate randuielile lui Dumnezeu! Fereasca Acest Dumnezeu de asa ceva, Dumnezeul dumnezeilor si Izvorul Nemuririi, al Vesniciei si al Sfinteniei!
    Dar ce este erezia?
    Erezia (oricare ar fi ea) este inversunarea creaturilor impotriva Creatorului, demolarea Cerului si a Celui ce sade in Ceruri, dorinta de a-L ucide si de a-L desfiinta vesnic pe Cel Atotputernic. Este fapta care are asemanare cu fapta lui Lucifer si a ingerilor din ceata a noua, fapta cu mult mai grava decat a Evei si a lui Adam. In erezie, Dumnezeu te lasa prada diavolilor si Lucifer iti devine stapan, el si ceata lui de demoni, devii locatar al iadului, frate al intunericului si rupt total de Dumnezeu. Daca nu apuci sa te intorci din erezie pana in clipa mortii trupului tau, nici iertare si nici odihna nu vei avea in vecii vecilor in spaima iadului celui neinchipuit.
    Sa iei aminte botezatule, unsule, mirunsule, hirotonitule, calugaritule, cununatule:
    SA NU FUGI DE VREUN PACAT MAI MULT DECAT DE EREZIE SI SINUCIDERE!

  2. admin2 says:

    Vineri seara – Sf. Maslu, ora 17.
    Sâmbătă dimineața – Psaltire și Sf. Liturghie, de la ora 7.30.

  3. preot says:

    Intercomuniune euharistica nu este doar atunci cand un arhiereu sau preot se impartaseste cu un cardinal sau pastor; intercomuniune euharistica (sau Potir comun) este si atunci cand un preot ortodox impartaseste din Potirul Ortodox pe un laic protestant, neoprotestant sau papistas, intrucat din acelasi Potir se impartasesc si mirenii ortodocsi din acea liturghie sau parohie!

    • admin2 says:

      Așa este, iar din porunca lui Serafim Joantă – cel puțin – în Germania, în bisericile românești, se împărtășesc din potirul ortodox toate ”neamurile” de eretici. Acolo deja acest ecumenism este LEGE. Adică legiferarea fărădelegii !

  4. Emil Baciu says:

    Grecii se simt „cu totul dezamagiti”, profund indurerati si inselati cu o viclenie „nemaiauzita” de catre proprii lor ierarhi „care prefera pentru inca o data iubirea dintre ei decat iubirea de Dumnezeu”. Parintele Athanasie exprima de fapt si sentimentele romanilor, intrucat arhiereii nostri, iubind lumea, au uitat din pacate de Dumnezeu, de turma, de Sfintii Parinti, de Sfanta Traditie si au acceptat lucrarea sanatica ecumenista prin care Biserica este tradata. Dumnezeu sa-i lumineze spre intoarcere si pocainta !

    • admin2 says:

      Reprezentanți ai ”teologiei bâtei” – asta scoate școala ”teologică” ecumenistă…

    • ovidiu says:

      Sunt prea incarcati cu duhul ecumenist si prea mandrii sa renunte la toate cele ce cred ca le merita .UNICA SOLUTIE SA -I IA DOMNUL DUMNEZEU ,DAR PROBABIL CA EL INGADUIE ACESTEA PENTRU PACATELE SI NECREDINTA noastra .ovidiu,cel mai mare pacatos.Va rog frumos ,rugati-va si pentru mine ,prea cucernice parinte Ciprian.

  5. Martyrik Appeal says:

    Asta e teologia haitei.
    Teologia batei ar necesita gesturi umane sa manipuleze bata, iar aici nu e nimic uman, ci animalic, demonic. Exista prada si pradator, turma si haita. E prea cu bun simt sa o numim teologia batei. Haita foloseste colti si gheare sa sfasaie turma, iar ei asta fac. Bata e arma prostului, dar aici e vorba de altceva. Diavolul nu are nevoie de oameni prosti. Sa spunem lucrurilor pe numele lor. Evanghelia ii defineste ca fiind lupi rapitori care vin la noi „in haine de oi, dar pe dinauntru sunt lupi rapitori.” Nu i-a numit nici macar caini ca pe ereticii samarineni, ci a ridicat nivelul de alerta zicandu-le lupi. Prin asta ne arata gradul de pericol extrem. Securitatea sufleteasca poate sa ne fie inselata numai de abilitatea unui iscusit pradator, numai de un asasin de profesie. Lupul inseamna fiara, strateg, viclean, intelegenta animala, instict animalic, iubitor de sange, fara mila, fara frica, fara remuscari, religia lui e haita, virtutea lui e abilitatea de asasin si lucrarea lui e sa ucida, pentru ca se hraneste omorand viata.
    Lupul se naste lup, nu devine lup pe parcurs precum larva fluture. Hristos ii numeste lupi pentru ca de la bun inceput au fost lupi si alesi dintre lupi. Si-au ascutit coltii, ghearele si mintea la scoli straine. Au deprins dibacia de fiara de la tatal lor, diavolul. Lupul nu se domesticeste niciodata. Haita e haita, turma e turma. Nu poti sa convingi un lup sa nu mai ucida, iar cine incearca face o imensa si fatala greseala.
    Deci, avem de a face cu haita si cu teologia haitei. Asta e schita peisajului. Asta e portretul dusmanului.

    • admin2 says:

      Cum zice englezul: ”cristal”. Adică ”foarte limpede”.
      Noi să ”behăim” cât putem, cu glăscior curajos.

  6. daniel vla says:

    Parinte Ciprian, e adevarat ca o sa fiti chemat maine la episcopie pentru a da socoteala de nepomenirea episcopului eretic?
    Daca da, ne rugam ca in ceasul acela Duhul Sfant sa va invete ce trebuie sa spuneti!

    • admin2 says:

      M-au chemat, acum am aflat detalii, să îmi întindă de fapt o cursă pe linie contabilă, să le duc toate actele parohiei și probabil apoi să mă lase în aer, plus o acuzație de ilegalitate financiară. Însă acum fac copii după toate actele, că văd că cu lupii degeaba vorbești frumos. Și nu mă las dus de nas. Oi fi eu în multe feluri, dar prost nu-s.

  7. ovidiu says:

    Acum si-au dat arama pe fata .Duhul lumesc ,al banului, al coruptiei ,si in final al lui antihrist , va iesi la iveala ,iar ADEVARUL VA TRIUMFA ,PENTRU CA NU POTI PUNE LUMINA SUB OBROC!ovidiu,cel pacatos.

  8. Martyrik Appeal says:

    Parinte Ciprian, nu va duceti singur. Mai luati inca unul sau doi sa fie cu sfintia voastra, sa ii aveti martori. „Sa nu va prinda niciodata diavolul singuri” – asa zicea Parintele Iustin. „Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.”

    Si canonul 75 zice – „La mărturia cea împotriva episcopului, eretic să nu se primească, dar nici credincios unul numai, că pe gura a doi, sau a trei martori, va sta tot graiul. [Sinod 1, can. 2; Cartagina, can. 40; Teofil, can. 9; II Lege: 17, 6]

    TÂLCUIRE Nu numai cei ce pârăsc pe episcopul nu se cuvine a fi eretici, precum am zis mai sus, ci nici cei ce mărturisesc împotriva lui. Dar nici unul mărturisind împotriva episcopului, este primit. Fiindcă este scris în legea cea veche: pe gura a doi martori, sau a trei, va sta, şi se va adeveri tot cuvântul şi prihănirea ce va fi cu îndoială. (pagina 93, Pidalion)”

    Va cheama sa va judece vicleneste, deci sa fim intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii. Puneti un aparat de inregistrat pe masa ca sa il vada toti care sunt acolo si sa stie ca se inregistreaza. Pe langa sfintia voastra sa mai fie unul, doi oameni credinciosi si intelepti care sa stie cand sa taca si cand sa vorbeasca daca e nevoie. Pe cei ce vin cu sfintia voastra recomandatii drept martori. La orice acuza care vi se aduce sa aveti martori. Nu mergeti la o intalnire intre prieteni, ci in pretoriul faradelegii.
    Ne-a mustrat Mantuitorul cand a zis ca „fiii veacului acestuia sunt mai intelepti in neamul lor decat fiii luminii.” Deci, sa ne aparam intelepteste.
    Poate gresesc, dar asta decideti sfintia voastra.
    Sa va ocroteasca Maica Domnului!

  9. preot says:

    Frate drag, totul e pulbere in tara asta si in sufletul ei… Ieri, la spitalul din Beius, a venit popa paganesc papistas si a dat tuturor bolnavilor ostie, neintrebandu-i daca sunt ai lu’ Papa sau nu. Cand a ajuns la patul unei cunostinte, aceasta i-a zis ca ea are duhovnic si ca nu mananca nimic din mana catolicilor. Popa paganesc papistas a injurat-o si celelelte 11 persoane din salon s-au mirat, desi mancasera ostia blestemata. Atunci cunostinta mea si-a scos perfuzia si a fugit la doctorita care era de garda si a chemat-o. Dupa ce doctorita a intrebat in salon daca e adevarat ce a relatat fata ortodoxa, doctorita a chemat paza si l-a scos afara pe papistas spunandu-i: de cand imi injuri dta pacientii mei?! In zadar, bietii ortodocsi mancasera otrava blestemata si se unisera deja cu diavolul… Vai nou… Unde e preotul spitalului? Unde e episcopul? Unde e patriarhul? Sunt cu Papa la cafea…unde sa fie. Totul e distrus, tot sufletul romanilor!!!

  10. preot says:

    ” Tot ce ce se pronunta impotriva celor hotarate de Sfintii Parinti, chiar daca ar fi vrednic de crezare, chiar daca ar posti, chiar daca ar trai in feciorie, chiar daca ar face minuni, sa-ti fie lup in piele de oaie, care lucreaza stricarea oilor.” (Sfantul Ignatie al Antiohiei)

  11. preot says:

    ” Cât timp Bisericile locale oficiale colaboreaza cu ecumenismul, folosindu-se de „bunvoina” acestuia, ortodocsii cu adevarat credinciosi lui Hristos vor fi etichetati ca sectari, care se rup de la curentul comun, oameni periculosi pentru pacea si ordinea publica. De aceea ei vor fi prigoniti. Sectele vor fi numite „adevarate”, iar adevarata Ortodoxie va fi prigonita ca o secta.” (Arhimandrit Serafim Alexiev)

  12. preot says:

    ” Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.” (Luca 21, 25-26)

    ” IAR PE ACEI VRAJMASI AI MEI, CARE N-AU VOIT SA DOMNESC PESTE EI, ADUCETI-I AICI SI TAIATI-I IN FATA MEA ” (IISUS HRISTOS – Luca 19, 27)

    ” Si cine va putea indura ziua venirii Lui si cine se va putea tine bine, cand El se va arata? Caci El este ca focul topitorului si ca lesia nalbitorului ” (Maleahi 3,2).

  13. preot says:

     „ Astăzi au apărut alţi apostaţi, care nu sunt pur şi simplu vrăjmaşii icoanelor, iconomahi, ci vrăjmaşii Ortodoxiei, ortodoxomahi, şi care se erijează în apărători ai Ortodoxiei, la fel ca fariseii care se dădeau drept apărători ai Legii, pe care au desfiinţat-o.” (Fotie Kontoglou)

  14. preot says:

    „Credinţa se alienează, dogmele ortodoxe nu sunt băgate în seamă, rătăcirea triumfă şi cei mai mulţi tac. Însă această tăcere, cum de multe ori am scris, este – după marele sfânt Grigorie Palama, cel care l-a învins definitiv pe monahul apusean Varlaam Calabrezul şi teologia scolastică papistaşă – al treilea tip de ateism. Primul este negarea existenţei lui Dumnezeu, al doilea este erezia, care desfigurează adevărul despre Dumnezeu, iar al treilea liniştirea (ἐφησυχασμός = relaxare), tăcerea care contribuie la răspândirea celorlalte două tipuri de ateism.” — Pr. prof. Theodoros Zisis