Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Analiză de conștiință

cainele-si-catelul-fabula-de-grigore-alexandrescu
Azi-dimineață, când m-am trezit, conștiința mea era plină de bucurie după o întâlnire tare frumoasă și providențială pe care am avut-o ieri, cu oameni de același cuget. Ieri am simțit bucurie, dar aceasta nu a dispărut nici astăzi. Sfântul Antonie cel Mare spunea că după efectul pe care îl produce un eveniment sau un cuvânt în sufletul nostru – adică dacă simțim bucurie sau tulburare – ne putem da seama cine înrâurește viața noastră: Dumnezeu sau diavolul.
Dar, vai, există și conștiințe adormite. Nu mai vorbesc de cele sforăitoare. Sfinții Părinți vorbesc atât de frumos despre ”a odihni pe aproapele.” Dar cum să te odihnești tu însuți, când altul îți sforăie în urechi?
Mă întâlnesc cu oameni care îmi spun: părinte, vă suntem alături în rugăciune. Bravo vouă, însă oare de ce refuzați să ne rugăm împreună? Oare pentru că alții spun că sunt un biet nebun, un fanatic, un om care vrea să iasă în evidență etc sau pentru că Ortodoxia iubită de unii este una laxă, liniștită, fără implicare, fără atitudine, adică o ne-ortodoxie?
Oare găsim undeva prin paginile Sfintei Scripturi sau în istoria Bisericii un cuvânt de apreciere pentru cei care vor Ortodoxie, însă refuză cu obstinație crucea lui Hristos? Când avem vreo boală, când este nevoie de o operație grea, nu alergăm oricât de departe, facem sacrificii pentru a ne încredința viața celui mai priceput doctor? Iar atunci când vine vorba de mântuire ne interesează doar acestea: biserica să fie cât mai aproape, slujba să fie cât mai scurtă, cântarea să fie armonioasă și dulce, preotul să ne dezlege de orice păcate, canonul primit să fie cât mai simplu, iar viața noastră să rămână în matca ei de patimi și de nepăsare duhovnicească (căreia unii îi spun ”ascultare”, chiar dacă cel de care fac ascultare nu face el însuși ascultare de Dumnezeu).
Să le spunem oamenilor adevărul! Dar oamenii NU VOR adevărul! Oamenilor li se pare cumplit de greu și să fie oameni, darămite să mai vadă umanitate în ceilalți. Mulți oameni urăsc adevărul și pe cel care îl vestește. Pentru că dacă știi adevărul, ești dator să ieși din minciună, să te lepezi de lâncezeală, să iei atitudine, să te expui. Oare nu e mai simplu să butonezi telecomanda și să îți dai cu părerea despre politica acestei lumi, despre viața Bisericii, dar VIAȚA ta să fie orientată nu spre VIAȚA VEȘNICĂ, ci spre desfătarea pământească și traiul tihnit? Suntem un popor care a suferit mult, cumplit de mult. Oare din suferința înaintașilor și din a noastră nu am priceput până acum că numai prin Crucea lui Hristos viața noastră are un sens și o orientare spre veșnicie?
Părinte Ciprian, părinte Claudiu, părinte Macarie etc v-ați tăiat singur craca de sub picioare. Ați luat-o prea în piept toată treaba asta cu ecumenismul? Ați înnebunit?
Așa îmi spune și mie vrăjmașul, de mult timp. Eu însă nu îl slujesc pe el, ci pe Hristos, Care Își deschide brațele pe Cruce și ne cheamă pe toți să Îl iubim, să Îl vestim, să I ne închinăm.

15420923_213621992420173_6975589963483758463_nPreot ortodox slujind undeva în Suedia

Este atâta lașitate în lumea aceasta. Însă lumea își va lua plata ei. Fiecare vom fi judecați. Dar dacă ne gândim că această judecată va fi cândva departe în viitor, atunci este vai de noi. Astăzi este ultima zi din viața mea – aceasta este cugetarea cea mai înțeleaptă (conform Sfântului Vasile cel Mare). Astăzi Hristos mă va chema la judecată, să dau seama de ce am făcut în viață. Iar prima întrebare va fi: cum ai păstrat și ai apărat credința ortodoxă, întru care ai fost botezat? Răspunsul va fi cutremurător, căci standardele lui Hristos nu sunt precum cele europene (care în sine nu sunt altceva decât o nouă Sodomă și un nou Babilon), ci sunt infinit și incomparabil mai înalte. Mântuirea se dă în dar, dar nu se dă oricui. Iar cel mai greu să se mântuiască va fi pentru ortodocșii care și-au sforăit credința.
Iată ce spunea acum câteva zile un ierarh grec despre ”subiectul” care ne-a pus viețile pe jar tuturor celor care ne împotrivim fiarei ecumeniste:
”Sinodul din Creta nu a rezolvat probleme, dimpotrivă, a creat altele noi. Conștiința Bisericii noastre nu l-a acceptat.
Sinodul din Creta, cu precizie matematică, conduce Biserica spre o nouă Schismă.
În fața pericolelor din partea ereticilor nu răspundem prin autosuficiență și inerție. Răspundem prin luptă, cu participare completă. Păstori și turmă, împreună pe aceeași metereză…” (Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita, 12 decembrie 2016)

(sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2016/12/blog-post_44.html#more)
Schisma este prăpastia spre care ne împing ecumeniștii. Cei care vor să ferească turma lui Hristos de schismă suntem noi, ieromonahii, preoții, monahii, monahiile și mirenii care luptăm pentru dreapta credință, luptăm frumos, demn, sincer, până la capăt.
Popor român, de prea multă vreme dormi. Oricine doarme mult, visează urât. Nu ți-e de ajuns coșmarul în care te-au aruncat ereticii ecumeniști? Faci ascultare de ei și sari cap în fântână, numai pentru că așa ți-au poruncit ei?
Este mult mai gravă situația acum decât în vremea comunismului și a prigoanelor stârnite de acesta. Acum ne pregătim pentru înfruntarea lui antihrist. Așa ne spun sfinții din ultimii 200 de ani. Adunarea din Creta a fost marea apostazie profețită de aceștia. Acum, în eparhiile mari din țară preoții sunt chemați să semneze propria lor osândă veșnică. Unii ne compătimesc pentru că suntem prigoniți. Nu avem nevoie. Noi nu pătimim pentru ego-ul nostru, ci pentru Hristos, Mântuitorul lumii. Este cea mai mare cinste pentru noi.
Cine nu a exersat curajul deloc, nu îl va avea în fața marii lepădări. De ce? Pentru că curajul sfânt al mărturisirii nu îl ținem în buzunare, nici în contul din bancă, nici în funcția pe care o deținem, ci este dar de SUS, care ne trage ÎN SUS.
Este vai de neamul acesta! Conștiință românească, trezește-te!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
16 decembrie 2016

20 Responses to Analiză de conștiință

  1. Iuliabur says:

    Din Acatistul Sfintilor Trei Ierarhi:
    Icosul al 12-lea
    După atâtea veacuri trecute gândindu-ne și noi, Sfinte Ioane, la izgonirea ta de pe tronul patriarhal al Constantinopolului și citind cele scrise de tine episcopului Chiriac cel asemenea izgonit, ne mirăm de mintea ta cea luminată și de cuvintele de mângâiere scrise de tine acelui episcop, care pot sluji tuturor creștinilor la cazuri de necazuri și supărări. Tu, Sfinte Ioane Gură de Aur, ai scris episcopului Chiriac acestea: „Vino să-ți scot rana mâhnirii și să-ți risipesc negura cugetului. Furtuna ce a venit asupra Bisericii este amară și grea, iar corăbierii, neputând face nimic pentru încetarea furtunii, stau încremeniți, plâng, se tânguiesc, se roagă și așteaptă sau pieirea lor în valurile mării, sau încetarea furtunii. Nu te mâhni, frate Chiriac, că eu, când am fost izgonit din Constantinopol, nu mă îngrijeam de nimic, că ziceam întru mine: de este voia împărătesei să mă izgonească, izgonească-mă. De va vrea să mă fierăstruiască, am pildă pe profetul Isaia. De va vrea să mă arunce în mare, îmi voi aduce aminte de profetul Iona. De îi este voia să mă bage în groapă, am pe Daniel băgat în groapa leilor. De va vrea să mă ucidă cu pietre, am pe Ștefan întâiul mucenic, ce a pătimit aceasta. De va vrea să-mi ia capul, am pe Ioan Botezătorul. De va vrea să-mi ia averea, de o am, s-o ia, căci gol am ieșit din pântecele mamei mele, gol mă voi și duce din viață. De aș fi plăcut oamenilor, nu aș fi sluga lui Hristos; iar proorocul David mă înarmează: Grăit-am mărturiile Tale înaintea împăraților și nu m-am rușinat”. Iar noi, citind aceste cuvinte, ne minunăm și-ți aducem aceste laude:
    ……
    Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!

  2. tibi says:

    „Cel ce lupta, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul sau, nu va fi invins niciodata”
    (Acatistul Sfintilor Romani din inchisori, Condacul al 3-lea)

  3. tibi says:

    PS pentru Părintele Ciprian, părintele Claudiu, părintele Macarie etc

  4. Doina says:

    Am plans citind aceste randuri pe care ni le-ati adresat cu atâta durere in suflet . La fel cuget și eu. In ultimile zile am incercat să-l fac să ințeleagă pe un parinte drag mie că noi nu ne rupem de Biserică ci ei s-au rupt de Hristos acceptand să jure credință ierarhului apostaziat. Nu mi-a înteles durerea din contră mi-a spus că sunt tulburată și că tulburarea vine de la diavol.
    A vrut să mă binecuvânteze si am refuzat.
    Dacă il marturisești pe Hristos lumea se leapădă de tine nu mai este nevoie să te lepezi tu de ea.
    Multumim pentru cuvintele de trezire, dar si de incurajare.
    Așa să ne ajute Dumnezeu!

  5. BALTAG LICĂ says:

    Ieri am scris pentru prima dată un comentariu în care am afirmat că iată a venit timpul să știm cine ne sunt cu adevărat păstorii. Hristos a dat pe față cele două moduri de gândire și(conform Părintelui Tadei, cum ți-s gândurile, așa și viața) deci de viețuire. Nu se putea merge la nesfârșit cu fariseismul unora dintre noi. Iată că fariseii s-au osebit de „ultraortodocși” prin cele adoptate la Sinodul din Creta. Hristos a îngăduit să se dea pe față fariseismul multor fețe bisericești ale Ortodoxiei. Aveam nevoie de un asemenea moment în istoria Bisericii Ortodoxe. Noi am fost păcăliți de unii dintre păstorii noștri, dar Hristos care știe inimile fiecăruia dintre noi, nu. Iată ni se prezintă clar cine cu cine „cântă”. Acum știm clar pe cine să urmăm și pe cine nu. Mare lucru este acesta. Și este cu siguranță venit de la Dumnezeu. El nu dorește ca noi să mergem ca și cum am fi legați la ochi. Nu putem fi de acord cu ecumeniștii. Îi poftim să revină la Ortodoxie, este loc pentru toți. În SFÂRȘIT vedem clar cine ne sunt păstorii și urmează ca de cei răi să ne disociem. Iar de nu ne vom separa de ei, există riscul să fim „înghițiți” de ei. Iubirea nu mai e iubire când este vorba de eretici, sau este iubire doar până acolo unde le explici că trebuie să se întoarcă la Ortodoxie. Atât și nimic mai mult. Complacerea cu ereticii nu trebuie nici măcar încercată. Sfântul Lavrentie de Cernigov ne spune că ereticii nu sunt absolviți de Dumnezeu. Și dacă ne spune așa Părintele Sfânt Lavrentie din Cernigov, atunci noi ortodocșii de ce „ dansăm” cu ereticii ? Cine vrea să joace hora cu ereticii, n-are decât. Noi ortodocșii „ultaortodocși” nu dorim niciunul acest lucru. Rămânem cu opincile noastre, mult mai de preț decât încălțările scumpe oferite de sultanii acestei lumi. Puțin(i), da bun(i) ! Prăpastia, spunea cineva, că se adâncește pe zi ce trece între noi și ecumeniști, exact ca-n pilda „bogatului nemilostiv”. Nu se va mai putea trece dintr-o parte într-alta decât foarte greu pe măsură ce înaintăm în timp. Nu poți fi de aceeași parte a baricadei decât dacă ai aceleași convingeri cu cei de aici. Aceasta este prăpastia, cea creată de convingerea fiecăruia. Iar convingerea se formează în timp. Dorim ca toți oamenii să ajungă la convingerea noastră. Tuturor succes (la dobândirea convingerilor celor bune) și mântuire !

  6. Ovidius says:

    Adevarat !!!!
    Cutremurator !!!
    Mobilizator !!

  7. Nu as zice ca sunteti fanatici, ci niste barbate adevarati. Daca citesti doar putin din scrierile sfintilor parinti te indulcesti si nu ai cum sa fii de accord cu talmes-balmesul numit ecumenism. Cinste voua, si Dumnezeu sa va inzeceasca harul.

  8. grigorie says:

    Cuviosul Sava Cipriotul despre parintele Epifanie Teodoropulos, din scrisoarea catre cei care-l acuzau ca intrerupand pomenirea patriarhului ecumenic a intrat in schisma cu Biserica: „Parintele Epifanie Teodoropulos a fost redus la tacere atunci cand, acum vreo douazeci de ani, i-au fost dovedite greselile. Dar voi, cu aceleasi argumente ne-teologice, vreti a indreptati comuniunea cu patriarhii care propovaduiesc erezii „cu capul descoperit”, ce au „o dragoste demonica” pentru eretici, in vreme ce prigonesc pe autenticii ortodocsi, si asemanandu-se astfel Patriarhului Beccos, Imparatului Copronim, si tuturor celor asemenea lor”.

    Se stie ca dupa trecerea la cele vesnice a cuviosului Sava trupul sau a raspandit buna-mireasma: „Intr-o noapte, toata manastirea a fost inundata de o mireasma nespusa. Stareta nu stia de unde provine, insa dupa putin timp au depistat ca mireasma iesea din chilia unde statea Parintele Sava. Cand au deschis usa, totul s-a umplut de buna mireasma si au vazut ca Parintele Sava adormise in Domnul; numai atunci au inteles ca mireasma aceea iesea din sufletul inmiresmat al Parintelui Sava.”

  9. Ιοαννις Πηδαλιουχος says:

    …..au zis în „sinedriu” că de o lună mă caută „sfântul sinod” și că abia acuma m-au găsit….că m-au căutat pe la Cluj…..numa că eu eram culmea …de la Alba ….și ia auziți fraților interpelare „….doartu te-ai găsit în tot Ardealul să aperi dreapta credință?”. Da fraților aștia în lipsa lor de lumină gândesc că doar eu sunt , adică nu-și imaginează că de fapt sute de preoți cândesc la fel DOAR LE E FRICĂ ȘI DIN CAUZA ASTA ÎNCĂ TAC, dar vine vremea și se vor trezi și aceștia….PROMIT SOLEMN SĂ LUCREZ LA ACEASTA…..PERSONAL!!

  10. pr.Victor Agache says:

    Parinte doctor Ciprian,tocmai m-am intalnit cu cativa calugari care au fost si ei la aceeasi intrunire(adunare,intalnire,sinaxa…sau cum vreti s-o numiti) la care ati fost si dvs. Precizez ca acesti calugari stau la mine in parohie.Le-am spus ca eu nu am stiut nimic.La randul lor mi-au spus ca au crezut ca eu stiu de intalnirea respectiva si de aceea nu mi-au zis nimic.Eu le-am reprosat ca nu m-au anuntat si nici nu s-a anuntat pe undeva pe internet.Sunt si surprins neplacut si consternat si mahnit si…nu mai stiu cum sa-mi descriu starea,deoarece nici pe acest blog al dvs.nu ati anuntat nimic, nici pe alt site antiecumenist nu s-a anuntat nimic de aceasta intrunire,in conditiile in care marturisirea parca se pretinde a fi publica.Vad ca nici in postarea aceasta nu dati amanunte despre ceea ce a fost acolo,unde s-a tinut,cine a participat,ce s-a discutat,etc.Daca tot aveti aceea bucurie,de ce nu intrati in amanunte?
    Mai nou se organizeaza intalniri antiecumeniste in secret?Ceilalti antiecumenisti din tara nu trebuie sa stie?Sunt anumite criterii dupa care sunt anuntati participantii?
    Si chiar daca ma repet,de ce pe nicaieri pe internet nu s-a anuntat nimic?
    pr. iconom stavrofor(daca tot trebuie sa facem uz de distinctii) Victor Agache

    • admin2 says:

      Pr. Victor, sărutmâna. Noi ne-am întâlnit la o ciorbă, ca de atâtea alte ori, de obicei fiecare aduce pe oamenii de încredere pe care îi știe (important este să le placă ciorba sau borșul și să fie oameni sinceri, nu intruși), așa că dacă vă cunosc părinții, atunci vă pot invita la următoarea întrunire, stabilită deja (cu ciorbă de dulce). Nu există ceva oficial, pentru că așa nici nu poate fi distrus oficial. Trăim vremuri mai grele decât anii ΄48 ai secolului XX.
      Cât despre sfinția voastră, cum anume vă luptați cu fiara ecumenistă? Cum v-ați expus public? Ce ați avut de suferit din partea ecumeniștilor? Ați întrerupt pomenirea ierarhului apostat, mărturisitor al ecumenismului?
      Nr. meu este 0740788876. Ținem legătura cu drag.
      Pr. Ciprian

      • Mihai says:

        Ft simplu părinte, de frica, mai mult ca sigur că tavarasii ecumeniști au informatorii în toate mănăstirile si parohiile din tara, iată că sa ajuns aidoma ca în vremea de tristă amintire când dădea în primire frate pe frate, soț pe soție s.a.m.d, mă uitam acum în preajma marii sărbători a Nașterii Mantuitorului, sub paravanul asta al ,,colindelor” cata batjocură la adresa Mantuitorului, cel puțin în București oracaiala pe melodii de jazz, muzica rock,pop, în unele biserici cântece joc si voie buna, slujbe ecumenice, cât o mai rabdă Dumnezeu astfel de uraciumi, nu știm, ce nu au reușit bolsevicii, au reușit aceste reptile, ca s-ar zgâria pe ochii de ciuda

        • admin2 says:

          Nu este pocăință în popor, asta e buba. Și s-a copt rău, e abces.
          Părintele Arsenie Papacioc spunea: ”tu să îți rezolvi problema ta.”
          Să ne adâncim în post și rugăciune, mai este o săptămână și poate ieslea noastră este … rece.
          Vino, Doamne Iisuse!

  11. Daniel says:

    Părinte mâine voi veni la Sf Gheorghe, după cum am stabilit la telefon marți, o să dau telefon în jurul orei 9. Foarte adevarat articolul!

    Cu dragoste în Hristos,
    Daniel

  12. Pr Claudiu says:

    Parinte drag,
    M au miscat cuvintele unei inimi ranite de indiferenta unora, poate chiar pastoriti si de frica altora, poate chiar apropiati, pastori de suflete, refuznici in a fi alaturi intr o lupta atat de importanta impotriva apostaziei generalizate. E foarte greu sa ne depasim limitele, sa iesim din Egiptul vazut al confortului si al tihnei ,,sforaitoare”, pentru a primi fagaduinte nevazute, despre un Canaan al nelinistii si al ostenelii aducatoare de roada duhovniceasca. Important, acum este ca suntem impreuna in rugaciune, cu nadejdea cea buna ca Hristos este cu noi, cei stiuti si nestiuti si ca ne sprijina chiar si in aceste momente (mai ales acum!) fiind, dupa cum frumos spune Gheron Sava, inaintea si in urma tuturor!
    Daca in urma cu putin timp imi spuneai sa am curaj, ca doar asa Dumnezeu ne va ierta pacatele, e randul meu sa spun: curaj iubitul meu prieten si frate intru Hristos, Dumnezeu nu ne va lasa singuri, ci in toata lumea Ortodoxa va ridica preoti, mireni, monahi, monahii si, de ce nu ierarhi, care sa marturiseasca Adevarul!
    Ce poate fi mai intaritor ca Sinaxa din Volos care a emis acea scrisoare de sustinere pentru cei care au luat atitudine impotriva ecumenismului si au intrerupt pomenirea ierarhilor pe motiv de erezie!!!
    E momentul sa ne trezim cu totii pentru a nu ne face partasi la tradarea credintei stramosesti!

  13. Claudiu says:

    Multumim din toata inima pentru aceste cuvinte Pr Ciprian! Dureroase pentru multi, dar mantuitoare! Domnul si Preacurata sa va ajute in continuare! Hristos in mijlocul nostru! Nadajduiesc ca macar o data va voi saruta dreapta!

  14. Apa trece, pietrele raman says:

    Aveti mare dreptate in ceea ce spuneti. Dumnezeu sa va daruiasca puterea si rabdarea si fermitatea Sfantului Ioan Botezatorul de a striga chiar si in pustie cuvintele ce se cer rostite in zilele noastre. Cine trebuie le va auzi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *