Doamne ajută.
Răspunsul meu succint la întrebările celor care m-au întrebat ce să facă în contextul actual al Ortodoxiei românești este următorul:
– ceea ce s-a petrecut în Creta (iunie 2016) a fost marea lepădare despre care vorbesc sfinții din ultimii 200 de ani. Fără îndoială și cu durere spun aceasta;
– ecumenismul este panerezie, mai rea ca orice molimă, deci nu există cineva care să se molipsească de ea și să rămână apoi sănătos la minte și pe calea mântuirii;
– este vremea misiunii: mirenilor, aveți cuvântul. Trebuie împărțite în biserici materiale antiecumeniste;
– pentru informații recomand câteva surse: site-ul Asociației Astradrom, site-ul psaltirea.ro (secțiunea: de importanță actuală) și site-ul prieteniisfantuluiefrem.ro. Descărcați informatii de pe ele, sintetizați-le, imprimați-le. Iar apoi materialul, în foileton sau cum vreți, trebuie împărțit, cu pace și cu demnitate, celorlalți – preoți și credincioși – spre informare (cine vrea să primească, însă îndemnat de două-trei ori). Dar tonul și stilul folosit trebuie să fie foarte calm, fără acuze, fără învolburări, că altfel oamenii zic: acesta este un smintit;
– vă recomand să nu vă împărtășiți, nici anafură sau agheasmă să nu luați de la preoți ecumeniști sau pomenitori ai ierarhilor apostați, semnatari în Creta. Bătrânii neputincioși și copiii sunt o excepție în acest caz; a persista însă noi în neștiință și nepăsare nu este o scuză viabilă; cum să fii al lui Hristos dacă nu te expui și nu suferi pentru credința cea curată în El?
– există pericolul de a cădea sub osândă de la Dumnezeu, prin împărtășirea din același potir cu ecumeniștii. Sfinții Părinți spun: rugăciunea ereticilor este adresată tatălui minciunii – satana – nu lui Dumnezeu și cei care se împărtășesc în bisericile căzute în erezie primesc pe satana, nu pe Hristos. Desigur, este vorba de cei care cunosc cele petrecute vara aceasta în Creta și pericolul trădării credinței ortodoxe prin ecumenism;
– să aveți un program de rugăciune zilnică, să nu urâți și să nu judecați pe nimeni, faceți chiar metanii pentru pocăința ecumeniștilor; vrem să fie unire, dar în adevăr;
– nu faceți compromisuri, că vă pierdeți mântuirea. Este nevoie de curaj, dar și de cap limpede și de un mod ales și respectuos de exprimare;
– nu recomand spovedania la preoții ecumeniști sau lași. Cum să îți încredințezi sufletul și mântuirea unui păstor năimit, care fuge de lupi?
Dumnezeu ne vede și ne judecă pe toți. Dar ne iubește nespus pe cei care vrem a trăi în Adevăr. Să dea Domnul să avem cu toții duhovnici buni și ortodocși. Tot mai mulți se trezesc la realitate, ceea ce este un semn că Dumnezeu revarsă harul Său peste noi. Cu nădejde așteptăm ca ierarhii noștri să întoarcă armele împotriva fiarei ecumeniste.
Iertați și pomeniți !
Cu respect,
pr. Ciprian-Ioan Staicu
P.S. – Pentru alte detalii, daca aveti nevoie, puteți apela la 0740788876 sau la ciprioan@yahoo.com
