Sinaxa Părinților din Sfântul Munte Athos care au întrerupt pomenirea patriarhului Bartolomeu
Iubiți părinți, monahi, monahii și mireni ai binecuvântatei Biserici Ortodoxe Române,
Cu multă bucurie în suflet am aflat de râvna și dragostea voastră pentru Dumnezeu și pentru Biserica Sa cea Sfântă, pe care “nici porțile iadului nu o vor birui”. Râvna și dragostea aceasta sunt bineplăcute înaintea Domnului Hristos dacă sunt unite cu smerenia cugetului.
Având în vedere că “Sinaxa de la Volos” nu a putut sprijini în mod direct pe părinții mărturisitori care au oprit pomenirea, având în vedere ca mulți din Sinaxă nu au întrerupt pomenirea, noi părinții aghioriți sprijinim și încurajăm oprirea pomenirii pe care ați făcut-o.
Scopul opririi pomenirii nu este de a ne îngrădi în scop egoist și de a ne “autosalva” din prăpastia ecumenismului, pentru că dacă ar fi așa, am fi mai de plâns decât ecumeniștii relativiști, care sunt înșelați de șarpele cel vechi. Părintii care au întrerupt pomenirea trebuie să fie cu teamă și cu cutremur mare de a nu greși, de a nu duce suflete pe calea unei extreme, a unei rătăciri, ca nu cumva oprirea pomenirii să fi fost mânată de patimi omenești. Iar acest lucru se observă atunci când frații se mânie și nu au ajuns la maturitatea duhovnicească de a înțelege că oprirea pomenirii nu este un scop în sine, ci un mijloc pe care Sfinții Părinți l-au folosit întotdeauna ca metodă de eradicare a ereziei, punând presiune pe Sinoade și pe episcopi pentru a se lepăda de erezia respectivă.
În prezent avem o erezie cutremurătoare, care nu este doar o erezie hristologică sau pnevmatologică sau antitrinitară, ci le cuprinde pe toate în noua erezie a ecumenismului. Ecumenismul este o erezie eclesiologică în principal, prin care se atacă însăși ființa Bisericii, vorbindu-se de ajungerea la unitate fără a se mai pomeni despre eretici. În ecumenism se vorbește despre o Biserică “extra muros” (în afara Bisericii), inversându-se definiția Sfântului Ciprian (în afara Bisericii nu există mântuire) în Declarația de la Toronto, astfel încât, după noua gândire ecumenistă, “în afara Bisericii se găsește Biserica”.
În textele sinodului din Creta, în chip viclean s-au introdus învățături diplomatice și schizofrenice, amețitoare, făcute special pentru a induce în eroare, neclare, lipsite de acrivie teologică și înglobând toate teoriile ecumeniste: teologia baptismală, teologia euharistică, teologia ramurilor și toate celelalte teorii eretice, denumirea istorică de “biserici” pentru eretici, dar mai ales acceptarea așa-zisului dialog catastrofal pe platforma eretica numită “Consiliul Mondial al Bisericilor”.
În fața acestei ofensive împotriva eclesiologiei ortodoxe, care vine oficial cu “Sinodul din Creta”, ierarhii Bisericii voastre, deși au avut o poziție ortodoxă în cadrul discuțiilor din Kolimbari, totuși au cedat, și Vai! Au semnat documentele eretice cu toții. Și nu numai atât, ar fi avut șansa ca în Sinodul Bisericii Locale de la București să fi respins sinodal ceea ce au semnat.
Am citit inițial cu oarecare bucurie traducerea în limba greacă a hotărârii Bisericii Ortodoxe Române, anume că textele trebuie “să fie explicitate, să fie respinse în parte sau dezvoltate de către un viitor Sinod Panortodox. Explicitarea acestora (…) nu trebuie realizată sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există un consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate, până când se va realiza un consens” (Basilica.ro).
Ulterior însă am aflat că termenul în limba romană era “nuanțate”, în nici un caz “respinse”. Astfel, în urma hotărârii B.O.R. se lasă să se înțeleagă faptul că nu se contestă sinodicitatea a ceea ce s-a petrecut în Kolimbari, deși avem deja două hotărâri Sinodale ale Bisericii Ortodoxe a Antiohiei, care spune ca la Creta nu a fost un Sinod, ci o întâlnire a unor Întâistătători pentru pregătirea unui adevărat “Sfânt și Mare Sinod” și a Sinodului Bisericii Bulgare, care a hotărât că Adunarea din Creta nu e nici Sfântă, nici Mare, nici Sinod (http://www.bg-patriarshia.bg/news.php?id=220554).
De asemenea, Mitropolitul Serafim al Pireului, Mitropolitul Serafim al Kithirelor, Mitropolitul Pavlos al Glifadei, Mitropolitul Ambrosie al Kalavritei, Mitropolitul Ierotheos al Nafpaktosului și multi alții s-au exprimat, unii în termeni foarte duri și clari, alții în temeni mai iconomici, dar toți păstrând aceeași idee, anume că nu avem de-a face cu un Sinod, ci cu o acceptare oficială a ereziei ecumeniste în Biserica Ortodoxă prin texte diplomatice și schizofrenice.
Prin rezoluția sinodala pe care o dă Sinodul Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române rezultă că se acceptă că “Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” este cu adevărat Sinod și că doar la un viitor Sinod de aceeași importanță să nu mai fie presiunea timpului și să nu se ia hotărâri decât în consens panortodox (recunoscând implicit că nu există consens panortodox), dar în același timp să se expliciteze mai bine ceea ce s-a adoptat în prezent.
Cum este posibil să accepți ca fiind Sinod și “Mare și Sfânt” unul care nu e în stare să dea texte clare? Cu atât mai mult cu cât sunt texte contestate de 80% dintre ortodocși. Cum e posibil să accepte ceva ca fiind “Sfânt“ atâta timp cât chiar ei spun că s-au făcut lucruri sub presiunea timpului și că lucrurile nu sunt clare? Să nu uităm că nu numai “antiecumeniștii” pun sub semnul întrebării “Sinodul“ din Colimbari, ci și personalități cunoscute ca mari ecumeniști: Hristos Yanaras, Kalistos Ware și alții.
Oare Sinodul B.O.R. nu realizează că având o astfel de poziție induce schisma în Biserică? Oare nu realizează că atunci când ii acuză de schismă pe părinții care pe dreptate au aplicat canoanele Bisericii (canonul 15 I-II Constantinopol), întrerupând pomenirea, de fapt se autoacuză? Pentru că schisma înseamnă îndepărtare de la Adevărul Bisericii și cine acceptă “Sinodul” din Kolimbari, se îndepărtează de Adevărul Bisericii.
Noi, părinții aghioriți, susținem în mod deschis întreruperea pomenirii numelor episcopilor care au acceptat sinodal erezia de la Kolimbari și nu s-au delimitat măcar printr-o scrisoare publică de acest pseudo-sinod. De asemenea, îndemnăm pe părinții care au oprit pomenirea să fie cumpătați și să nu încurajeze mișcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinții care nu au oprit pomenirea și să îi primească pe toți la Sfântul Potir, să nu pomenească alt episcop în loc, nici să caute episcopi din alte Biserici Locale, pentru că acest lucru este necanonic.
Este suficient că au întrerupt pomenirea și mărturisesc Ortodoxia. Avem cunoștință de faptul că există părinți, teologi, monahi și maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărți și prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceștia și cad în extreme, vor cădea și din Biserică. Așteptăm ca toți părinții și ierarhii să întrerupă pomenirea.
Noi, părinții aghioriți, nu încurajăm fenomenele sectare, schisma, evlavia față de înșelați (așa-ziși sfinți) și nici nu încurajăm teribilismul și pe feluriți monahi care umblă din casă în casă și se dau mari mărturisitori ai credinței, adunând foloase materiale. Adevărații mărturisitori sunt smeriți, cuminți, nu fac vâlvă cu faptul că au oprit pomenirea.
Atunci când părinții athoniți au oprit pomenirea celui de-tristă-pomenire patriarh Athenagora, nu au pomenit alt episcop în loc și aveau comuniune cu cei care pomeneau, cu condiția ca atunci când vin la ei în mănăstire să nu pomenească, iar toți mirenii erau primiți la Sfântul Potir.
Părinții care nu pomenesc sacrifică multe pentru credință și pentru aceasta vor primi cunună. Este de menționat faptul că oprirea pomenirii nu are nici o valoare în cazul celor care au oprit pomenirea, dar nu au anunțat episcopul și nu au făcut public acest lucru. Înainte de a întrerupe pomenirea trebuie bineînțeles să se discute cu episcopul locului, să se expună clar lucrurile, să se dialogheze, iar dacă ierarhul se leapădă public de hotărârile sinodului din Creta, oprirea pomenirii nu mai are sens.
Înaltpreasfințiților arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române le transmitem cu smerenie că orice prigoană asupra părinților care mărturisesc, fie prin întreruperea pomenirii, fie prin orice altă formă de mărturisire, este necanonică (având în vedere că au semnat în Creta oficializarea ecumenismului) și nu fac altceva decât să le dea cununi de Dreptmăritori celor prigoniți, de aceea îi rugăm să nu “lovească cu piciorul în țepușă”, ci să repare ceea ce stă în putința lor, dacă nu sinodal, măcar fiecare ierarh în parte să se lepede public de erezia ecumenista și de pseudo Sinodul din Creta.
Erezia ecumenista a fost condamnată de Sinodul Rușilor din afara Rusiei (ROCOR) de la Vancouver, din anul 1982, unirea Sinodului ROCOR cu Moscova având ca și condiție principală tocmai recunoașterea de către Moscova a tuturor hotărârilor ROCOR, inclusiv Sinodul de la Vancouver (care a condamnat ecumenismul ca erezie), Sinodul Moscovei acceptând acest lucru.
De asemenea, ecumenismul a fost condamnat de Sinodul Bisericii Georgiei în data de 8 octombrie 1998 https://orthodoxethos.com/post/apokleistiko-h-synodikh-apofash-ths-or8odo3oy-ekklhsias-ths-gewrgias-toy-1988-gia-tis-symfwnies-toy-sampezy-kai-toy-mpalamant-gia-thn-8ewria-twn-kladwn-kai-poly-perissotera și nu acceptă “Sinodul” din Creta.
Există și o condamnare interortodoxă din partea Sinodului (Conferinței) Bisericilor Ortodoxe de la Moscova, în anul 1948, unde au participat 9 Biserici Autocefale (inclusiv Biserica Ortodoxă Română) http://www.ortodoxie-ecumenism.com/2007/09/07/hotarari-legate-de-ecumenism-la-conferinta-pan-ortodoxa-de-la-moscova-1948/
Ecumenismul a fost de asemenea condamnat de Sfântul Iustin Popovici ca fiind panerezie.
Toți Sfinții și Părinții secolului al XX-lea au condamnat în scris și verbal ecumenismul și l-au considerat ca fiind eretic (Serafim Alexiev, Augustinos Kandiotis, Sfântul Paisie Aghioritul, Părintele Dionisie de la Kolciu, Părintele Iustin Parvu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Iulian Prodromitul, Părintele Efrem din Arizona etc). Conștiința Bisericii reprezentată prin Părinții curățiți de patimi, iluminați și îndumnezeiți condamnă ecumenismul ca erezie.
Chiar și în prezent pseudo-sinodul din Creta a fost criticat și osândit de Rezoluția de la Chișinău, semnată de părintele Theodoros Zisis și de domnul Dimitrie Tselenghidis și de multi părinți, de Sinodul Bisericii Bulgare, de Sinodul Bisericii Georgiene și de mulți ierarhi, preoți, ieromonahi, monahi, monahii și mireni din toată lumea, precum și de Sinaxa de la Volos, dar și de Sinaxa noastră din Sfântul Munte, a părinților și a pustnicilor de la chilii, mănăstiri și schituri.
Din acest motiv, părinții și frații, dar și mirenii care nu mai merg la bisericile unde se pomenesc ierarhii care au acceptat Creta, sunt îndreptățiți din punct de vedere canonic să facă acest lucru. Oprirea comuniunii bisericești în cazul de față și totdeauna când există erezie ține de conștiința fiecăruia, mirean sau preot sau episcop sau Sinod Local. Ei sunt îndreptățiți întâi de Sfânta Scriptură – Galateni 1, 8; II Ioan 10; II Corinteni 6, 14-17; II Petru 2,1, apoi de Canonul 31 Apostolic (dacă episcopul nu este vădit cu nimic vrednic de osândă în privința dreptei credințe și a dreptății, nu se poate despărți de el clericul), dar și de Constituțiile Apostolice – capitolul 19 din cartea a II-a, care responsabilizează și pe mireni, arătând că nu trebuie să urmeze pe păstorul care îi duce la pierzare, apoi de Sfântul Vasile cel Mare (Scrisoarea 242, Tis Ditikis, EPE 2, 28; Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Sofronie, patriarhul Alexandriei, Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Iosif Vrienios și Sfântul Marcu al Efesului, dar și de Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol (caz de erezie = întreruperea pomenirii) și de asemenea de Sinodul VII Ecumenic, care cerea ca cei care nu s-au depărtat de împreună-împărtășirea cu iconoclaștii să fie reprimiți în Biserica Ortodoxă prin scrisoare de lepădare de erezia iconoclastă, pentru că nu s-au depărtat de comuniunea cu iconoclastii, care încă nu erau condamnați de Sinod (Procesele verbale ale Sinoadelor Ecumenice, volumul III, 729).
Noi, părinții athoniți care am întrerupt pomenirea, ne rugăm ca Dumnezeu să lumineze pe toți ierarhii Bisericii Ortodoxe Române ca să îndrepte ceea ce acum se poate îndrepta ușor și simplu. Să nu uităm că aici nu ne putem juca cu sufletele oamenilor și oricâtă putere lumeasca ar avea cineva, tot va ajunge într-o zi în fața Dreptului Judecător, să dea răspuns pentru cele ce a făcut în viață. Nu dorim să fim în locul ierarhilor care au semnat în Creta și nu s-au lepădat public de aceasta, de aceea rugămintea noastră este să aibă milă arhiereii în primul rând de sufletele lor, pentru că nu vor fi veșnici pe pământ.
Părinții care au oprit pomenirea sunt sinceri și nu au alt scop decât eradicarea unei erezii, nimic altceva, nu doresc să își facă „Biserică” personală, nici nu doresc să fie în neascultare față de păstori, dar ca să poată fi în ascultare este nevoie ca păstorii să „învețe drept cuvântul Adevărului” lui Hristos.
Au întocmit textul și l-au semnat:
Gheron Gavriil, Chilia Sfântului Hristodul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Gheron Iulian Prodromitul, duhovnicul Schitului Românesc Prodromu
Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre
Gheron Ilarion, Chilia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Monahul Dositei, Chilia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutrlumuș
Ieromonahul Hariton, Chilia Înălțării Domnului, Sfânta Mănăstire Vatopedi
Monahul Heruvim, Chilia Sfinților Arhangheli, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre
Urmează să fie semnat de părinții aghioriți.
Sursa: geron.savvas.lavriotis@outlook.com
Nota traducătorului: Se poate deduce faptul că Sinoadele Locale ale Bisericii Bulgariei și Georgiei nu au întrerupt oficial comuniunea cu cei care au semnat în Creta, pentru că poate mai există speranța de întoarcere la Adevăr a acelor Biserici Locale care au semnat și au primit hotărârile din Creta, dar nu se știe până când, este posibil să fie doar o iconomie temporară.
