Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Răspuns la întrebările cititorilor despre administratorul site-ului Saccsiv

Cu greu m-am lăsat convins să scriu cele de mai jos. Unii mi-au spus ca nu cumva să mă pun cu el. Alții sunt profund deranjați de stilul lui de abordare a Ortodoxiei. Dar pentru că adevărul trebuie despărțit de minciună, voi face o analiză, atât cât mă va lumina Dumnezeu.
În articolul-răspuns al lui Vasile Vieru referitor la ”atacurile” la adresa lui și a activității lui pe internet (https://saccsiv.wordpress.com/2017/02/07/portalul-ortodoxinfo-deranjeaza-la-maxim-deci-suntem-pe-drumul-cel-bun/) observ următoarele expresii:
a) spune că munca lui ”ii face pe dușmani sa turbeze”;
b) ”un furibund atac” împotriva lui pe toate fronturile;
c) ”minciuni la greu, fără nici o demonstrație.”
d) ”sunt acolo toate, ca să le poată toată lumea vedea.” (adică acuzele și argumentele, precum și contra-argumentele);
e) ”Cat de mult tupeu trebuie să aibă pentru a debita așa ceva?”
f) ”Și nu pică de mincinos?”
g) ”Atacurile lor însă, mă bucură. E încă o dovadă că suntem pe drumul cel bun.”
h) ”Nu procese împotriva celor ce mă atacă, ar fi pierdere de timp prețios, căci sunt legiune. Ci procese grele, de la chemtrails și până la cipuri.”
i) ”Din păcate însă, toate acestea nu funcționează cu aer”.

Opinia mea o încep cu o invitație de a urmări următorul clip:

Chipul prigonitorului de ieri și de azi


sau direct
https://youtu.be/OQFTdx7kyk0?t=87

Oare victima chiar e victimă? Și formatorul de opinie saccsiv este dezinteresat material și altruist? Este el doritor de Adevăr și iubitor al Lui? Este slujitor al Adevărului?

Multe din articolele apărute pe site-ul saccsiv sunt foarte interesante. Însă, așa cum au observat cei de la Astradrom, administratorul nu se mărginește la a informa, ci dorește și a forma. Asta nu ar fi o problemă, vrem cu toții să avem o influență asupra oamenilor, că doar trăim între oameni. Însă concluzia mea este că modul de formare religioasă sau ”ortodoxă” a lui saccsiv depășește capacitățile sale actuale de așezare duhovnicească.

Mie personal mi-a spus la telefon acum câteva luni că el este – hai să nu zic unicul, cum a afirmat – unul dintre puținii mărturisitori adevărați ai Ortodoxiei românești. Consecința acestei gândiri? Oamenii sunt datori să îl susțină financiar, pentru că el muncește, iar munca trebuie plătită. Cu alte cuvinte, chiar așa greu înțeleg românii aceștia că domnul Vasile Vieru trebuie recompensat?

Mi-a spus că Gabriel – administratorul site-ului Sinodul tâlhăresc – avea probleme financiare și să îl ajut, așa cum l-am ajutat și pe el (Vasile). I-am spus că nu pot atunci, dar dacă Gabriel nu are ce să mănânce, să se angajeze undeva – cu ziua, la câmp, dacă e nevoie, pentru o perioadă scurtă (era toamna) – și să își poată întreține familia, căci orice muncă cinstită este binevenită. Vasile ”a luat foc”: cum, un om așa deștept ca Gabriel, să muncească precum un țăran? Păi noi suntem marii mărturisitori ai Ortodoxiei, lumea trebuie să ne poarte de grijă. La o discuție telefonică cu Gabriel, acesta nu s-a arătat atât de ”neputincios” precum îl caracteriza prietenul lui. Concluzia mea atunci: ceva nu e la locul lui, nu-mi miroase a bine.

De atunci au trecut câteva luni, compătimirea lui saccsiv față de ”tot ce mișcă în țara asta” a trecut fără nici o grijă pe lângă caterisirea mea (nu că aș fi avut nevoie de vreo reclamă), a încercat să racoleze oameni împotriva luptei curate antiecumeniste, dar alura de Superman al Ortodoxiei a rămas în matca ei.

Recomandarea mea este ca cine vrea să nu își spurce mintea și să nu își tulbure inima și să nu se smintească fără motiv, să se apropie cu reticență de două lucruri: de comentariile ”teologice” ale lui saccsiv, precum și de comentariile unora dintre cititorii lui fideli.

Știu că manelizarea României este în toi prin mass-media. Dacă vrem să fim ortodocși, să înțelegem că un om care acuză pe toți, nu dă glas pe site-urile lui celor care îi sunt ”potrivnici”, are clar o ”misiune”, dacă nu mai multe. Însă cu siguranță aceste ”misiuni” nu sunt de la Hristos și nici nu conduc spre Hristos.

Interesant că despre acest om se găsește o singură poză pe net. Cum să identifici – în intenții – ceva care pare mai degrabă fantomatic? Omul are familie, un copil, pe care îl crește singur – așa mi-a spus. Să-i dea Dumnezeu lui Vasile înțelepciune și să-i stea împotrivă dacă vrea să surpe în vreun fel – sau în mai multe feluri – lucrarea săvârșită de oamenii cu frica lui Dumnezeu, pentru ca neamul românesc să nu se năruie.

Cine are ochi de văzut și minte de înțeles, să ia aminte!

Nimeni nu poate fi ajutat dacă nu dorește!

Propun tuturor ca primul nume pe care să îl pomenească la Psaltire să fie Vasile, alături de toți colaboratorii lui, ca Dumnezeu să îi înțelepțească, spre a face voia Lui.

Frate Vasile, nu ești pe drumul cel bun, nu gândești ortodox. În aceeași inimă nu poate fi și dragoste de neam și ură față de aproapele! Dumnezeu să te ierte pentru toate cursele care le-ai întins împotriva mea și pentru oamenii pe care i-ai ridicat împotriva mea, uitând că Hristos mă iubește mai mult decât mă poate cineva urî. Tare mi-aș dori să lași patima deoparte. Doamne ajută la cele bune!

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu