Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Părintele Ioan Miron și ”judecătorii” buimaci


Joi, 23 februarie, 2017, am fost la Alba-Iulia, pentru a participa la procesul părintelui Ioan Miron, în calitate de martor. Când am ajuns acolo, am văzut că părintele se hotărâse să accepte sfatul doamnei avocat Iulia Tipa de a aborda acest ”proces” din perspectiva faptului că nu are baze legale, adică să îl conteste total. Așa că părintele Ioan a intrat singur în sala de judecată, unde a stat aproximativ o jumătate de oră, străduindu-se să îi facă pe membrii Consistoriului să înțeleagă realitatea: nu le recunoaște autoritatea de a-l judeca, atât legal, cât și duhovnicește (dacă au acceptat sinodul din Creta, înseamnă că nu mai sunt ortodocși, deci nu pot judeca un ortodox).

Noi am stat afară în compania poliției, trimisă în mod ”preventiv.” Doamna avocat Iulia Tipa și domnul Silviu-Mihai Chirilă au încercat un dialog cu un consilier al Arhiepiscopiei, care a ieșit la un moment dat afară din clădire, însă lungimile de undă nu s-au potrivit, acest părinte consilier nedorind să ofere vreo explicație referitoare la prezența poliției, la interdicția de a participa martorii la proces. Mai mult, i-am dat părintelui consilier o mapă cu 12 pagini, conținând o broșură cu 40 de argumente că sinodul din Creta NU a fost în duhul Sfinților Părinți.

L-am rugat să i-o dea părintelui Ioan – nu apucasem, căci am fost să o trag la xerox între timp – și să fie depusă la dosar, ca argumentație teologică a poziției anti-Creta a părintelui Ioan Miron. Consilierul a luat mapa, s-a dus cu ea înăuntru, promițându-mi că aduce o copie după prima pagină, cu un număr de înregistrare. În final a ieșit cu tot cu mapă, fără număr de înregistrare, mi-a înmânat-o, spunând că membrii Consistoriului au refuzat-o la dosar, pe motiv că în timpul procesului NU se pot depune înscrisuri.

Asta a fost culmea! Păi când să le depui?

De fapt, am înțeles, că doar am trecut și eu prin  ”procedura” aceasta, dar la Miercurea-Ciuc. A primi înscrisuri – dreptul inalienabil al acuzatului la apărare – presupune să dai în final un nou termen, ca să poți în calitate de judecător să analizezi probele puse la dosar.

Dar ei AU ORDIN SĂ NE EXECUTE PE LOC. Cum fac cu creștinii cei din ISIS. Numai că aceia transformă creștinii direct în mucenici. Noi mai trebuie să așteptăm.

Ce să mai încărcăm dosarul cu probe?

Asta a fost. Ei au rămas … în deliberare, noi rămânem cu Hristos. Nădăjduim.

Sunt sigur că dacă ar veni acum Hristos și ar fi dus în fața unui consistoriu din acesta și ar vrea să depună la dosar… Evanghelia, judecătorii ar refuza-o fără să clipească.

Domnilor din consistoriu, îl condamnați pe părintele Ioan? Pe voi vă condamnați. Acolo de fapt semnați – ACEASTA ESTE REALITATEA – propria voastră caterisire. Să nu fie!

Post plin de har dorim tuturor ortodocșilor, iar ecumeniștilor le arătăm doar Crucea lui Hristos. Cu Cel răstignit pe ea se războiesc. Iar sorți de izbândă nu au.

pr. Ciprian Staicu

PS – Am uitat ceva: pe turlele catedralei arhiepiscopale din Alba-Iulia tronează crucile satanice ale lui Baphomet. Am făcut 5 ani de seminar acolo, am amintiri minunate din acea biserică, dar acum NU am intrat în ea. Cu așa ”simboluri” pe ea, eu cred că trece în categoria capiște. Doamne, dă-le pocăință hulitorilor lui Hristos!