Am primit de la un prieten din București următoarele:
Hristos a Inviat
Am analizat propunerea noii legi cu privire la vaccinare si este o mare problema in ansamblul ei. In fisierul atasat am făcut comentarii la cele mai flagrante reglementari.
Aceasta propunere de lege trebuie anulata in totalitatea ei.
Printre cele mai mari probleme sunt folosirea interesului superior al copilului in interesul deciziilor ministerului, lipsa art. 26 din propunerea afisata pe saitul ministerului, desi se face referire la acest articol si dupa art. 25 este scris art. 27, ceea ce arata atenția si grija cu care a fost scrisa aceasta propunere de lege si
mai ales asimilarea refuzului de a face toate vaccinurile din categoria celor obligatorii cu infractiunea de „rele tratamente aplicate minorului” care se afla in art. 11, alin. 4, litera n). Aceasta infractiune este sanctionata conform art. 197 din noul cod penal cu privare de libertate de la 3 la 7 ani.
Asa ca trebuie trimis la minister solicitarea clara de renunțare la aceasta propunere de lege. Propunerile mai pot fi trimise sigur astazi si poate și mâine. Acestea trebuiesc trimise la adresa de email propuneri@ms.ro
Va trimit atasat ceea ce am scris atat in varianta word, pentru a o putea imbunatati daca aveti posibilitatea cat si in varianta pdf.
Varianta word:
Propuneri cu privire la “legea” de organizare şi finanţare a
activităţii de vaccinare
Art. 1
(2) Prin prezenta lege este garantat şi promovat interesul superior al copilului în general, iar în particular dreptul de a i se administra toate măsurile profilactice şi terapeutice care determină obţinerea beneficiilor maxime privind starea de sănătate.
Interesul superior al copilului trebuie promovat, însă acesta nu trebuie în nici un caz asimilat cu obligativitatea administrării tuturor vaccinurilor stabilite de către minister. Prin asimilarea acestui principiu, pe parcursul propunerii de lege se ajunge la situaţia că “Ministerul Sănătăţii vrea mai mult binele copilului decât proprii părinţi” ceea ce este o situaţie falsă.
Situaţia în care părinţii nu ar voi binele propriilor copii este o excepţie rar întâlnită şi nicidecum o regulă.
Art. 2
(7) Statul român, prin Ministerul Sănătății, asigură condițiile pentru diagnosticul și tratamentul optim al oricăror reacţii adverse ale vaccinării precum și compensarea oricăror efecte invalidante, dacă sunt dovedite relaţii de cauzalitate, confirmate de Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare denumit în continuare (GTCAV). Tipurile de reacții adverse postvaccinale și măsurile compensatorii aplicabile vor fi stabilite prin hotărâre de guvern.
Cum să fie prevăzut într-o lege ceva ce urmează să apară. Nu se poate accepta o situaţie de acest fel. Legea trebuie să fie completă.
Art. 3
(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi noţiunile folosite se definesc după cum urmează:
g) Reacţie adversă postvaccinală – reacţie nedorită apărută în urma vaccinării şi care se poate datora fie vaccinului fie particularităţilor persoanei vaccinate. Sunt excluse reacţiile adverse datorate modului de administrare, dozei administrate şi altor condiţii care ţin de actul medical. O reacţie adversă nu este totdeauna un efect advers. Efectele adverse sunt efecte secundare efectului dorit în urma actului medical.
Este nevoie de o detaliere şi definiţie clară a efectului advers.
l) Responsabilitatea părintelui în asigurarea stării de sănătate a copilului – obligația părintelui de a permite personalului medical realizarea actelor medicale necesare menţinerii sănătăţii şi dezvoltării fizice şi psihice a copilului.
Părinţii sunt responsabili pentru copii în toate aspectele vieţii, inclusiv în ceea ce priveşte starea lor de sănătate. Prin transformarea acestei responsabilităţi în obligaţia punerii copilului la dispoziţia personalului medical, pentru orice act medical pe care reprezentanţii statului îl consideră necesar, fără a avea nici un drept de analiză şi decizie finală în funcţie de fiecare situaţie în parte, reprezintă atât un abuz împotriva drepturilor părinţilor după modelul norvegian de tristă reglementare, cât şi împotriva copilului care este supus unor acte medicale care nu întotdeauna îi fac bine.
Art. 4.
În România se stabilesc următoarele categorii de vaccinări:
a) De rutină, obligatorii, conform calendarului naţional de vaccinare
Impunerea unei categorii de vaccinuri obligatorii este foarte periculoasă. Această categorie poate fi modificată foarte uşor printr-un simplu ordin de ministru. Un ministru corupt poate oricând să adauge pe lista celor obligatorii, un vaccin pe care o companie are nevoie să îl testeze şi aşa populaţia României de o anumită vârstă devine automat populaţie de testare a unui vaccin, fără ca cineva să se mai poată opune.
Art. 7.
(1) Vaccinarea copilului constituie responsibilitatea părintelui pentru asigurarea stării de sănătate a copilului.
(2) Pentru vaccinările obligatorii, furnizorul de servicii medicale are obligația de a informa părinții sau, după caz, reprezentantul legal al copilului cu privire la calendarul național de vaccinare, consimţământul acestora pentru vaccinare fiind prezumat, cu excepția situației în care părinții sau, după caz, reprezentantul legal refuză, în scris, vaccinarea.
(3) Excepţie de la alin. (1) fac copiii care au contraindicație definitivă la un anumit vaccin sau la toate vaccinurile, pe baza prezentării, de către părinții sau, după caz, de către reprezentantul legal al copilului, a unei adeverințe care să ateste contraindicația definitivă, emisă de Comisia Județeană de Vaccinare a județului de domiciliu al copilului, cu avizul GTCAV.
Cum se poate cunoaşte dacă un copil are contraindicaţie la un vaccin, dacă nu se face o investigaţie înainte de vaccinare? Cum se poate face această investigaţie dacă se impune vaccinarea a priori? În condiţiile acestor reglementări se poate doar constata efectele adverse şi o eventuală contraindicaţie după vaccinare şi în nici un caz nu poate preveni aceasta situaţie.
Prevenirea situaţiilor de contraindicaţie temporară ori definitivă la un vaccin se poate face numai după investigarea copilului şi vaccinarea acestuia cu acordul informat şi explicit al părintelui ori reprezentantului legal. Consimţământul prezumat şi vaccinarea copiilor din primele ore / zile după naştere nu mai poate preveni ci doar constata situaţiile de contraindicaţie.
De aceea se impune ca în loc de acordul prezumat să fie necesar acordul efectiv al părintelui ori reprezentantului legal al copilului, după informarea completă şi corectă a acestuia cu privire la avantajele şi riscurile fiecărui vaccin în parte.
Art. 8.
(1) Pentru garantarea dreptului la sănătate și la educație al tuturor copiilor și tinerilor, la înscrierea acestora într-o colectivitate de invățământ se solicită prezentarea adeverinței care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii eliberată de medicul de familie/furnizorul de servicii medicale de vaccinare.. Pentru identitate de rațiune, dacă nu frecventează o unitate de învățământ, admiterea copiilor într-o colectivitate din serviciile de zi se face în aceleași condiții.
Aşa cum am arătat în comentariile la articolele precedente, impunerea unei categorii de vaccinuri obligatorii, definite a priori în favoarea sănătăţii copilului, este o greşală şi un abuz. Condiţionarea admiterii unui copil într-o instituţie de învăţământ, de efectuarea unei întregi serii de vaccinuri este o discriminare şi un abuz în plus faţă de copiii care nu au fost vaccinaţi cu toate vaccinurile definite ca obligatorii. Prin aceasta li se restrânge dreptul la educaţie.
Aceşti copiii nu pot fi un “pericol” pentru cei vaccinaţi, deoarece copiii vaccinaţi se presupune că sunt imuni la afecţiunile pentru care au fost vaccinaţi.
Art. 10
Înfiinţarea Grupului Tehnic de Coordonare a Activităţilor de Vaccinare (GTCAV), se constituie într-o nouă măsură birocratică, prin care se mai adaugă un organism la numărul deja mare de organisme existente, care trebuie finanţat şi care de fapt urmăreşte respectarea îndeplnirii responsabilităţilor şi obligaţiilor de către Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP), Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene şi a Municipiului Bucureşti, respectiv sesizează organele competente în legătură cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 13, 14, 15 din lege.
Această măsură nu face nimic altceva decât să ducă la cheltuieli suplimentare şi să amplifice inutil birocraţia şi numărul de hârtii.
Art. 11
(1) În cadrul Direcțiilor de Sănatate Publică județene și a municipiului Bucuresti se înființează Comisia Județeană de Vaccinare, respectiv a municipiului București, ca structură funcțională fără personalitate juridică în coordonarea GTCAV, finanțată din fondurile alocate Programului Național de Vaccinare, …………………..
Altă structură birocratică fără sens şi parazitară a bugetului de stat.
(4) Atribuțiile Comisiilor Județene de Vaccinare și a Municipiului București sunt următoarele:
e) La sesizarea furnizorilor de servicii medicale de vaccinare, DSP sau a colectivităților de învățământ, respectiv din sistemul de protecție a drepturilor copilului, convoacă, în vederea consilierii, părinții sau reprezentanții legali care nu se prezintă cu copilul la vaccinare sau care refuză vaccinarea copilului
f) Ia în evidență copilul nevaccinat, consiliază părinții sau reprezentanții legali ai minorilor care trebuie vaccinați cel puțin odată la 3 luni, stabilește un plan de recuperare și monitorizează cazul până la administrarea tuturor vaccinurilor corespunzătoare vârstei
j) Sesizează inspecția de stat din cadrul DSP privind nerespectarea obligațiilor părinților sau reprezentanților legali definite la articolul 24.
m) Sesizează serviciul public de asistenţă socială şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului privind neglijarea medicală și încălcarea drepturilor copilului de către părinți sau reprezentanți legali în cazul minorului care împlinește vârsta de 18 luni și nu a început sau a întrerupt schema privind vaccinurile obligatorii
Aceste atribuţii date comisiilor de vaccinare pleacă de la premisa ca vaccinarea este a priori în interesul copilului fără să ţină cont de situaţia fiecărui copil şi a fiecărui vaccin în parte şi încalcă dreptul părinţilor de a analiza şi decide asupra administrării ori neadministrării fiecărui vaccin în parte.
n) Sesizează instituțiile abilitate privind constatarea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului de către părinți sau reprezentanți legali în cazul minorului care împlinește vârsta de 3 ani și nu a primit vaccinurile obligatorii corespunzătoare vârstei
Această prevedere asimilează refuzul administrării unui vaccin din categoria definită ca fiind obligatorii, infracţiunii de “rele tratamente aplicate minorului” ceea ce este un abuz şi o încălcare flagrantă a drepturilor părinţilor. Dacă pe lista vaccinurilor obligatorii, un ministru corupt adaugă un vaccin inutil şi nesigur, păriţii care vor să îşi protejeze copiii, urmează să fie anchetaţi penal conform art. 197 din noul cod penal, despre ale cărui prevederi nu se spune nimic în această propunere de lege.
p) Se autosesizează, răspunde la sesizări, analizează și atunci când este cazul, sesizează Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România, Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din România, Colegiul Farmaciștilor din România precum și alte organisme abilitate atunci când se constată fapte săvârșite de către membrii cu drept de liberă practică precum participarea la acțiuni antivaccinare, transmiterea de informații incorecte sau nedovedite științific, acțiuni sau manifestări care pun în pericol sănătatea publică.
Această prevedere impune ca “adevăr” de neclintit că vaccinarea este întotdeauna varianta bună şi interzice persoanelor implicate în actul medical orice activitate de cercetare independentă şi prezentare a rezultatelor activităţii lor.
Aceasta prevedere este una dictatorială şi care nu are nimic în comun cu cercetarea ştiinţifică, rezultatul acesteia fiind definit ca “nedovedit ştiinţific” în cazul în care este diferit de cel stabilit prin lege.
r) Se consultă și colaborează cu organizațiile civice care funcționează legal în vederea informării corecte a populației privind beneficiile vaccinării
Defineşte a priori vaccinarea ca fiind benefică şi informarea populaţiei se face “corect” numai în aceasta direcţie.
Corect este “Se consultă și colaborează cu organizațiile civice care funcționează legal în vederea informării corecte a populației privind beneficiile şi riscurile vaccinării.”
Art. 12
În condiţiile în care, în activitatea de vaccinare au responsabilităţi şi obligaţii, DE ANI DE ZILE, instituţiile şi persoanele specificate la acest articol, înfiinţarea organismelor de la art. 10 şi art. 11 cu rol de “controlor poliţienesc şi denunţător” peste aceste organisme, dar fără personalitate juridică, reprezintă doar un act de enormă birocraţie şi de cheltuire inutilă a banului public. Mai mult, persoanele desemnate în calitate de reprezentanţi din partea fiecărui organism de specilitate (din cele prezentate la acest articol), datorită atribuţiilor din noua structură, nu îşi vor mai îndeplini atribuţiile la locul unde îşi desfăşoară de fapt activitatea principală şi unde sunt încadrate şi plătite.
Este mai mult decat hilar şi de neînţeles, de ce se urmăreşte înfiinţarea unor organisme care nu vor face decât să îngreuneze tot procesul şi chiar sistemul însăşi, în condiţiile în care până în prezent, vaccinarea a urmat cursul normal în instituţiile existente.
În plus şi nu în ultimul rând, fondurile alocate pentru această acţiune, ar trebui direcţionate către întărirea, revigorarea şi dezvoltarea a ceea ce există în prezent. Este bine ştiut faptul că, structuri peste structuri în activitatea publică, nu fac decât să agraveze problemele existente şi să creeze un haos şi mai mare, scopul fiind disiparea acestora şi a vinovaţilor.
Art.13.
(1) Ministerul Sănătății are următoarele responsabilități și obligații:
(ș) Asigură resursele financiare necesare pentru funcţionarea, GTCAV şi a Comisiilor de Vaccinare judeţene şi a Municipiului Bucureşti.
În loc ca bugetul sănătăţii să fie cheltuit pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi logisticii din domeniul sănătăţii, acesta este cheltuit pe comitete şi comiţii a căror înfiinţare şi funcţionare este inutilă.
Art. 19.
CMR, OAMMR, CMDR și CFR au următoarele responsabilități și obligații:
b) Cercetează, se autosesisează şi sancţionează cazurile în care medicii, asistenții, farmaciștii și medicii dentiști încalcă prevederile prezentei legi în sensul celor prevăzute la art. 26 alin. (1)
Art. 20.
Unitățile de învățământ au următoarele responsabilități și obligații:
(c) Unitatea de învățământ are obligația să solicite adeverința de vaccinare de la medicul de familie
(d) Unitatea de învățământ are obligația să anunțe Comisia județeană de vaccinare și a municipiului București din cadrul direcției de sănătate publică județeană și a municipiului București privind copiii care nu au fost vaccinați conform calendarului național de vaccinare.
Aceste prevederi, în condiţiile în care duc la condiţionarea acceptării copiilor nevaccinaţi la cursurile unei instituţii de învăţământ, reprezintă o discriminare şi un abuz împotriva lor.
Art. 21
Autoritățile administrației publice locale au următoarele responsabilități și obligații:
a) Autoritățile administrației publice locale au obligația să solicite adeverința de vaccinare de la medicul de familie pentru copiii care nu frecventează o unitate de învățământ, admiterea și menținerea copiilor în colectivitățile din serviciile de prevenire, precum centrele de zi ș.a.
b) Autoritățile administrației publice locale au obligația să anunțe Comisia județeană de vaccinare și a municipiului București din cadrul direcției de sănătate publică județeană și a municipiului București privind copiii care nu au fost vaccinați conform calendarului național de vaccinare
Aceste prevederi, în condiţiile în care duc la condiţionarea acceptării copiilor nevaccinaţi în centrele de zi ori de îngrijire, reprezintă o discriminare şi un abuz împotriva lor.
e) Colaborează cu organizațiile civice organizate legal în localitate sau consiliile consultative în vederea informării corecte a populației privind beneficiile vaccinării.
Defineşte a priori vaccinarea ca fiind benefică şi informarea populaţiei se face “corect” numai în aceasta direcţie.
Corect este “Colaborează cu organizațiile civice organizate legal în localitate sau consiliile consultative în vederea informării corecte a populației privind beneficiile şi riscurile vaccinării.”
Art. 23
Părinţii şi reprezentanţii legali, precum şi persoanele eligibile la vaccinare cu vârste mai mari de 18 ani au următoarele drepturi:
e) Să decidă în privinţa administrării fiecărui vaccin în parte astfel încât copilul să primească numai acele vaccinuri care îi sunt necesare şi folositoare pentru îngrijirea sănătăţii pe termen lung.
Art. 24.
Părinții și reprezentanții legali au următoarele responsabilități și obligații:
a) Asigurarea prezentării copilului la medicul de familie/furnizorul de servicii medicale pentru realizarea vaccinărilor complete corespunzătoare vârstei pentru vaccinările obligatorii în scopul asigurării dreptului la sănătate
b) Prezentarea la convocarea Comisiei Județene de Vaccinare sau a Municipiului București
Aceste prevederi sunt abuzive şi încalcă atât dreptul părinţilor de a decide cu privire la ceea ce este cel mai bine pentru copiii lor, cât şi dreptul copiiilor de a beneficia de cele mai bune alegeri cu privire la vaccinarea lor, încadrându-i pe toţi la obligaţia de a fi vaccinaţi în conformitate cu decizia ministerului şi nu a propriilor părinţi.
Art. 25
Persoanele eligibile pentru vaccinare care au vârsta de peste 18 ani au următoarele obligații:
a) Prezentarea la administrarea vaccinului în cazul convocării acestora de către furnizorul de servicii medicale de vaccinare
b) Recuperarea vaccinurilor restante după o schemă de recuperare realizată de către medicul de familie sau comisia județeană de vaccinare sau a municipiului București.
Persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani şi care sunt eligibile pentru vaccinare au dreptul sa fie informate corect şi complet cu privire la vaccinare şi să ia decizia în cunoştinţă de cauză cu privire la administrarea fiecărui vaccin.
Art. 26
Lipseşte din propunerea de lege publicată pe saitul Ministerului Sănătăţii.
Nu apare scris. Acest fapt arată cât de atent a fost întocmită această propunere de lege, care nu are nimic a face cu interesul public, ci cu transformarea României într-o piaţă de desfacere pentru vaccinurile produse de companiile straine, în condiţiile în care la Institutul Cantacuzino nu se mai produc vaccinuri de mai mult timp.
Art. 27
La data publicării prezentei legi se abrogă dispoziţiile actelor normative ce reglementau obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor, în schimb normele de aplicare vor apărea peste 12 luni.
Pe de altă parte, alin 2) menţionează că prevederile prezentei legi vor fi aplicabile de la 01.01.2019.
ÎN ACESTE CONDIŢII, POATE FI CONSIDERAT ACEST ACT NORMATIV UNUL DE SIGURANŢĂ PENTRU COPIII NOŞTRII ŞI AI DUMNEAVOASTRA ???
Semnatari
Varianta pdf: Propuneri cu privire la legea vaccinarii 2017
