Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

În coate și în genunchi… pentru iubirea lui Dumnezeu

”Mai întâi învățați-i pe copiii voștri nu cum să ia corect binecuvântare de la un preot (rușii mireni au un stil special de a lua binecuvântare de la episcop sau de la preot, întinzând mâinile în semnul crucii, cu palmele în sus și plecând capul – n.trad.), ci cum să cedeze locul lor în autobuz pentru o persoană vârstnică, să ia de mână pe femeia care coboară din autobuz și să facă totul de dragul și în numele lui Hristos. Educația religioasă nu începe atunci când o mamă își învață copilul să spună rugăciunea ”Tatăl nostru”, ci atunci când tatăl își învață fiul să îi mulțumească mamei pentru cămașa pe care i-a spălat-o și pentru că a pregătit prânzul (adică să răspundă la dragostea ei de mamă cu dragostea lui de fiu).” (Preot Alexander Obcharenko)

traducere din limba engleză
de pr. Ciprian Staicu

PS – Părintele Dumitru Stăniloae spunea undeva că viața noastră este răstimpul dintre chemarea iubirii (venită de la Dumnezeu) și răspunsul dat de noi acestei iubiri. Cine este îndrăgostit de Dumnezeu, acela are șanse să se mântuiască, adică să fie veșnic cu Cel dorit.
Lucruri simple, frumoase – așa trăiesc creștinii, inclusiv în vremuri de prigoană!

 

38 Responses to În coate și în genunchi… pentru iubirea lui Dumnezeu

  1. Irina says:

    Am fost astazi la schitul Orășeni și am văzut un colț de Rai pe un loc încărcat de istorie și spiritualitate..o Sf.Liturghie curată slujită de 10 pr „prigoniți”..astăzi,o lume virtuală a devenit realitate!

  2. AV. IULIA TIPA says:

    Ma intreb parinte de ce oamenii sunt doar informati ca au fost maziliti preotii- ca de pilda , cazul recent al parintelui Claudiu Maria din Sutesti Preotesti, si nu sunt pregatiti cu articole ample despre modul in care pot sa-si apere preotii ,pentru a nu fi scosi din biserici. Faptul ca BOR NU ARE ACTE DE PROPRIETATE rezulta din insasi modul abuziv de actiune in toate cazurile, iar recent,- schimbare de iale si nu prezentarea actului de proprietate CARE SA ATESTE DREPTUL DE PROPRIETATE AL BOR ASUPRA BISERICII.
    Toate apararile trebuie sa fie aduse la cunostinta preotilor si credinciosilor , altfel BOR va miza pe intimidare si forta in lipsa legitimarii legale a actiunilor lor.De aceea si procedeaza astfel, pentru ca nu au acte de proprietate, iar fortele de ordine, politia nu pot interveni si scoate preotii marturisitori din biserica. Nu au o hotarare judecatoreasca in baza careia sa poata sustine real BOR IN DEMERSUL DE INLOCUIRE A PREOTILOR.Vin pt. intimidare.
    Sunt surprinsa ca siteuri ca saccsiv, sinodul talharesc, ortodox info, se pretind site-uri ortodoxe care vin in apararea preotilor marturisitori dar totusi evita prezentarea adevarului juridic.

    • admin2 says:

      Cred că ”autoritățile ecleziastice” merg pe principiul: îl scoatem afară, punem alt preot, iar pe el îl lăsăm să se bată cum poate și știe, în justiție sau prin consistorii, și timpul trece, lumea uită, mărturisitorilor li se închide gura. deci este politica pașilor mărunți.
      Astea sunt vremurile din urmă, când valoarea omului pentru unii este zero. Este crucea noastră de păstori în vremuri de apostazie.
      Pr. Ciprian

      • Vasilica says:

        Nuu,sa se-nteleaga ca nu Ecumenistii ne-au scos afara.Parintele Claudiu a fost invitat de catre Ecumenisti sa slujeasca impreuna cu ei.Bineinteles ca Parintele a refuzat si a iesit afara din Biserica si noi enoriasii urmandul.

  3. Apa trece, pietrele rămân. says:

    Dar acum nu se mai poate pune o alta yala în locul celei puse de ecumenisti? Dacă tot nu au dreptul sa intre în biserică respectiva, de ce toată puterea sa o dețină o biata yala? Puteți sa mă contraziceți, dacă spun greșit.

  4. Marius Gogonea says:

    Trist este ca oamenii cedeaza foarte usor in fata mizerabililor astora. Ai un preot marturisitor si lasi biserica ce apartine, cu acte in regula, comunitatii tale, sa fie preluata de niste mercenari religiosi spalati pe creier si ingrasati in pepinierele masono-politice ale masinariei de cadre BOR? Am putea spune sa le fie rusine insa, acestor lingusitori slugarnici nu le mai limpezeste ratiunea stricata decit Palma nevazuta a lui Dumnezeu!

    • Vasilica says:

      Blagosloviti si iertati Parinte Ciprian
      De Antimis Parintele trebuie sa faca rost.Ca cel din Biserica nu l-a luat fiindca pe el era IUDA cu aura de „sfant ” pe cap..
      Sarut mana!
      Doamne ajuta!

  5. Apa trece, pietrele rămân. says:

    În astfel de momente, pot fi de folos niște gesturi extreme. Parintele Dumitru , pe vremea lui Ceausecu, a salvat de la demolare Biserica Bucur Ciobanul din București stand mai mult timp în fata buldozerelor. Vreo trei zile! Le-â spus lucrătorilor sa treacă peste el. Și nu au trecut. A fost adaptat planul de urbanizare!

  6. AV. IULIA TIPA says:

    Principiul pe care merg „autoritatile ecleziastice” poate fi rasturnat cu usurinta daca preotul nu pleaca din biserica. Spre exemplu, pr. Claudiu Maria se poate intoarce, pune o alta iala si isi vede in continuare de cele sfinte.BOR nu poate pune, numi un alt preot legal in biserica unde nu au act de proprietate.
    Daca exista cazuri in care au instalat deja alt preot atunci preotul merge frumos dupa slujba , schimba iala, incheie proces verbal de inventariere si constatare a bunurilor aduse eventual de preotul ecumenist, semnat de 2, 3 martori (sau cati martori se vrea) si gata cu „principiul autoritatilor ecleziastice”, cade. Sa se zbata ei prin justitie sa-si obtina acte de proprietate pe biserici, daca pot… :)) Nu exista temei legal, de aceea vin talhareste la schimbat de iale si exercita presiuni.
    Scurt, preotii trebuie sa lupte, nu sa se multumeasca doar cu nepomenirea.Lupta lor este si pentru salvarea mirenilor.
    Preotii cedeaza prea usor.De aceea ecumenistii fac ce fac.
    Adevarul este ca marturisitorii sunt indusi in eroare, li se ascund adevaruri pentru salvarea unor interese personale ale unora…si tocmai de cei care pretind ca-i ajuta. Acesta este purul si crudul adevar.ESTE REGRETABIL…

    • Apa trece, pietrele rămân. says:

      Mie mi-a placut reacția crestinilor de la Radeni. O atitudine hotărâtă și demna în limitele legii! Preoții au nevoie si de susținere morala în astfel de momente. Crestinii trebuie sa știe foarte clar ce pot și ce nu pot face pentru a salva situația și pentru a se proteja.

  7. elena adriana says:

    HRISTOS A INVIAT …
    .Cred ca in general crestinii .nu prea vor sa ajunga prin tribunale ,sa depuna marturii..sa jure ..sau mai stiu eu ce se mai cere ..
    .Rabda si asteapta ..dreptatea ADVARULUI ..nu a acestei lumi….
    Referitor la materialul prezentat …eu nu sunt de acord cu parintele ….
    Cred ca un copil crscut in dragoste de Dumnezeu ..va avea un suflet ata de bun incat va simtii ca trebuie sa faca ..tot ce poate pentru aproapele lui…si ii va multumi mamei …pentru tot ce face pentru ei…si pentru dragostea pe care cu siguranta ..o simte in sufletul lui..
    .Dar …am auzit o intrebare pusa unui parinte
    -Cand incepe viata duhovniceasca a omului???
    SI raspunsul ..este pentru multi dintre noi parintii …dureros ..
    -CU 20 de ani inainte de nastere ..
    .

    • Apa trece, pietrele rămân. says:

      Dacă tata spune ,,Sărut mana pentru masa!”, va spune și copilul. Și astfel, prin puterea exemplului, se oferă o lecție pe care copilul o învață prin imitarea adultului.

      Dacă îi mulțumește mamei pentru masa, i se va părea normal sa-I mulțumească și lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Iar rugăciunea de mulțumire este foarte prețuita de Dumnezeu. Leprosul recunoscător din Evanghelie a obținut și mântuire. Ceilalți – doar sănătate trupeasca!

      Recunostinta este o floare rara. Dacă nu suntem învățați de mici ca trebuie sa mulțumim pentru toate, avem impresia ca ni se cuvine totul și putem avea de suferit fie in viata aceasta, fie în cea veșnică, fie în amândouă!

  8. florentina says:

    SĂ NE RUGĂM PENTRU MICUTA ELENA-UN INGERAS IN TRUP:
    Am primit si un cont pentru cei care vor să ajute familia. Contul bancar a fost deschis de doamna preoteasa:
    RO37BRDE170SV34151271700, titular Patra Ramona

  9. Dr.Gabriela Naghi says:

    HRISTOS A INVIAT,SFINTIA VOASTRA SI FRATI CRESTINI ORTODOCSI DIN VREMURILE DE PRIGOANA!
    In orice clipa,dar mai ales acum, trebuie sa marturisim pe Domnul Atotindurarilor prin iubirea manifestata pentru aproapele,pentru cel de langa tine,ranit,umilit,suferind fizic,dar mai ales moral,nedreptatit si injosit, de o societate la randul ei bolnava si lovita cu cruzime si indarjire, in ceea ce are mai scump,Credinta Sfanta Ortodoxa!
    Foarte inspirat citatul Parintelui Ciprian din opera Parintelui Staniloae:*”Doamne Iisuse Hristoase, da-mi iubirea si smerenia Ta!..Oamenii cred ca Dumnezeu este indiferent, incapabil de a suferi pentru ei. Satana, care este “tatal minciunii” (In 8, 44), Il calomniaza pe Dumnezeu in fata oamenilor. Pentru a-Si arata bunatatea si iubirea Sa de oameni, Dumnezeu li se infatiseaza lipsit de aparare si sufera pentru ei.
    Multi spun: exista un Dumnezeu, dar El nu este bun, pentru ca ingaduie suferinta. E un lucru de neinteles pentru lume. In taina Crucii se manifesta bunatatea lui Dumnezeu. El nu pedepseste, nu reactioneaza, accepta totul, chiar suferinta, chiar moartea Fiului Sau din iubire pentru oameni. Daca omul nu se mantuieste, e pentru ca ramane indiferent la aceasta.”
    ”Prezenta lui Dumnezeu in iubirea mea pentru celalalt imi da o responsabilitate extraordinara; iubirea mea se va adanci si va dainui. Aceasta arata ca trebuie de asemenea sa ma deschid tot mai mult Tatalui ceresc, iubindu-L. In fiecare semen trebuie sa vad pe Fiul lui Dumnezeu. Daca nu ma deschid Tatalui depasindu-mi mandria, nu-mi pot depasi mandria nici fata de celalalt.Nu gasesc in mine o responsabilitate totala fata de celalalt pe care-l iubesc decat daca este prezent Dumnezeu: e nevoie de un al treilea, de un martor care ne iubeste. Dumnezeu este acest martor. El imi arata valoarea vesnica a celui pe care il iubesc…Doamne Dumnezeul meu, Te rog ajuta-mi; Te rog insa si pentru fiul si fiica mea, pentru nevasta si prietenul meu. Dumnezeu ramane prezent in rugaciunea mea atunci cand ma gandesc la celalalt care se gaseste in nevoi, simtindu-ma responsabil pentru el…Taina Crucii lui Hristos se poate exprima ca taina a iubirii ignorate sau chiar respinse. …Cum sa stii daca iubesti cu adevarat pe cineva, daca nu ai suferit pentru el? Cata vreme n-am suferit pentru tine, cum as putea indrazni sa spun ca te iubesc? Suferinta mea este in acelasi timp bucurie pentru ca prin ea se arata maretia iubirii. Este “intristarea care naste bucurie” (Sfantul Ioan Scararul, Scara, Treapta a VII-a).
    Biserica sta pe iubirea rastignita. Ea sta pe iubirea lui Dumnezeu Care Se daruie total, daruire de sine care sufera chiar si respingere.”
    *“Mica Dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica” – Părintele Dumitru Stăniloae în dialog cu pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard

  10. AV. IULIA TIPA says:

    Pt. Elena Adriana
    Crestinii nu ajung prin tribunale.Demersul mirenilor nu presupune prezenta in instanta, ci eventual sustinerea morala a preotului. Ecumenistii nu pot prezenta acte doveditoare ale proprietatii . Preotii trebuie doar sa nu le permita accesul in biserica si sa ceara dovada proprietatii.Nu o pot face , la revedere. Povestea cu rabdatul si asteptatul adevarului de catre crestini, in cazul marturisitorilor, inseamna abandonare.

  11. Dr.Gabriela Naghi says:

    HRISTOS A INVIAT!
    Multumim Doamna Avocat Iulia Tipa, pentru toate lamuririle precise,concise,la obiect,pentru generozitatea, marinimia si dragostea cu care ne-ati oferit in foarte multe ocazii, consultatii juridice de mare folos.Ne bucuram ca va avem in mijlocul nostru.
    Domnul Atotindurarilor sa va rasplateasca jertfa cu alese binecuvantari!
    Cu aleasa pretuire,
    Dr.Gabriela Naghi

  12. Irina says:

    Un exemplu grăitor îl reprezintă încercarea de a prelua cu forța bis.de la Rădeni și Orășeni..dacă au întâmpinat rezistență fermă din partea preoților și a oamenilor s’au retras și încearcă toate căile mai mult sau mai puțin legale..importantă este hotărârea noastră de a le arăta că nu pot dispune de biserici după bunul lor plac!..iar prin mediatizarea acestor conflicte,ierarhii își pierd şi mai mult credibilitatea..

  13. Parascheva says:

    Oaspeţi sântem şi călători pe acest pământ. Acesta este adevărul de căpătâi al vieţii noastre; aceasta este îndemnul biblic dat oamenilor de la început la sfârşit. Oaspeţi sântem la masa Stăpânului Dumnezeu. Călători sântem pe cărările moşiei Sale. Niciodată de la începutul vremilor nu a mai avut Stăpânul Dumnezeu astfel de oaspeţi neobrăzaţi la masa Sa precum Apusenii. Niciodată nu a mai trecut peste moşia sa vreun alai mai pustiitor. De când s’a arătat Soarele pe bolta cerească ca simbol al lui Dumnezeu şi măsurător al vremii, oamenii şi popoarele lui Dumnezeu au purtat cu sine două felinare pe calea ce străbate această viaţă. Cel dintâi şi cel mai de seamă era credinţa, iar cel de-al doilea şi mai în spate – gândirea.Aceasta era rânduiala dreaptă şi f irească, dintru început şi până în epoca Apuseană a vremii noastre: mai întâi credinţa, apoi cunoaşterea. Apusenii au răsturnat şi au întors această rânduială, punând înainte felinarul cunoaşterii lor şi trăgând îndărăt felinarul credinţei, al lui Dumnezeu. Această răsturnare nefirească a iscat o nemaipomenită obrăznicie a oaspeţilor de la masa Stăpânului Dumnezeu şi a pricinuit nemaiîntâlnita pustiire a tuturor ţarinilor lui Dumnezeu pe faţa pământului. De nu veţi crede, nici veţi înţelege /Isa. 7:9/ – a strigat Israiliţilor marele Proroc Isaía. Cu alte cuvinte: lăsaţi în faţă lampa lui Dumnezeu ca să lumineze calea, iar în spatele acesteia puneţi lămpiţa înţelegerii voastre. Nu faceţi pe dos, ca să nu rămâneţi în beznă. Căci lămpiţa înţelegerii voastre primeşte lumină de la lampa credinţei dumnezeieşti, precum Luna de la Soare. Oare ar lumina Luna fără Soare? Oare ar fi ştiut vreodată cineva că există Luna dacă n’ar fi văzut-o în lumina luată de la Soare? Nimeni, niciodată. Cine crede, acela şi înţelege.
    De aceea a grăit prorocul către Dumnezeu: Întru lumina ta, Doamne, vom vedea lumina. Fără lumina Ta, Doamne, toate opaiţele noastre rămân stinse. Fără Soarele Tău, toate minţile omeneşti rămân neluminate, asemenea Lunii fără lumină. Iar când, cu credinţă în Tine, în cele descoperite de Tine, în cele cuvântate de Tine, în sfaturile, poruncile şi îndrumările Tale, ne luminăm lumea şi viaţa, abia atunci, în acea lumină, poate înţelegerea noastră să lucreze, să măsoare, să numere, să deosebească, să închipuie, să priceapă. Numai la lumina Soarelui deosebim mărgăritarul de nisip; numai în lumina Ta deosebim binele de rău şi adevărul de minciună. Credinţa e mai veche decât înţelegerea. Copilul trăieşte ani de zile cu credinţă în cuvintele părinţilor săi; iar părinţii nu îl vor înşela. În faţa Părintelui lor cel ceresc, oamenii vor fi şi vor rămâne mereu copii. Din această pricină, credinţa este hotărâtoare pentru oameni, de-a lungul întregii vieţi. Nu există nici o vârstă sau vreo perioadă de maturitate, nici vreo ştiinţă sau vreo cunoaştere în care omul să poată zice: „Acum nu mai am nevoie de îndrumarea lui Dumnezeu.” La ce ar folosi ochii, dacă nu ar fi Soarele? Oare am mai fi putut vedea ceva, am mai fi putut distinge ceva? În întuneric, omul se descurcă mai bine pipăind cu mâinile şi cu picioarele decât privind cu ochii. Aşa şi fără lumina credinţei lui Dumnezeu, înţelegerea omenească nu vede nimic, nu deosebeşte nimic. Aşa cum nu înţeleg nimic nici cei ce au lepădat credinţa în Dumnezeu şi descoperirea lui Dumnezeu! Chiar şi cel mai şcolit European, ce a agonisit multe moşii, nu înţelege nimic. Are mai puţină înţelegere decât orice necreştin din India sau din China. Căci până şi necreştinii pun întotdeauna mai înainte felinarul credinţei, şi abia apoi felinarul înţelegerii omeneşti. Când roţile din spate sânt puse în locul celor din faţă, carul se va strâmba şi se va răsturna. Ce este credinţa? Este cunoaşterea lui Dumnezeu, predanisită oamenilor de Însuşi Dumnezeu. În lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, şi cunoştinţele noastre ajung sigure şi folositoare. În schimb, fără credinţă, cunoştinţele noastre sânt foarte primejdioase pentru viaţa şi fericirea omenirii. Toate aceste lucruri sânt dovedite de realitatea din Apus. Pentru aceasta, să aşezaţi cum trebuie amândouă felinarele date de Dumnezeu, căci şi credinţa şi înţelegerea sânt de la Dumnezeu: mai întâi felinarul credinţei, şi apoi felinarul înţelegerii. În lumina credinţei lui Dumnezeu, lumina înţelegerii noastre este blândă, plăcută şi încântătoare, în vreme ce fără credinţă ea este aspră şi respingătoare, groaznică şi ucigătoare. Ţineţi minte şi spuneţi-le alor voştri: De nu veţi crede, nici veţi înţelege. Mai înainte felinarul lui Dumnezeu, şi după acesta felinarul omenesc. Această rânduială a călăuzit oamenii spre înţelepciune, putere şi fericire. Câtă vreme va dăinui cosmosul, această rânduială va fi socotită ca singura bună. Amin.
    (Prin fereastra temnitei/scrisoarea 34 de N. Velimirovici )

  14. iuliabur says:

    Stii tu oare, fiule?

    De ce se închid norii când câmpiile sunt însetate de ploaie şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s-a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.
    Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere.
    Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.
    Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă înfrângeri din pricina neînţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei şi mănâncă pâinea amărită de lacrimi şi urâciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din lăuntru.
    Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu îşi poate îndestula fiii? Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.
    Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au urâţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.
    Ştii tu oare, fiule, de ce s-au înmulţit bolile şi înfricoşatele molime? Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.
    Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cârtiţele? Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri.
    Nu plânge, fiule, în curând Domnul va veni şi va îndrepta toate.

    (Sf.Nicolae Velirimovici- Inima in Marele Post)

  15. Carmen says:

    Vrednic este părintele Grigorie Sanda! Azi 19 mai a fost „caterisit” de apostatatii aflați la „putere” azi. Să nu uităm că alături de noi luptă Bunul Dumnezeu!

  16. marinela says:

    Vrednic este si acest parinte drag, Grigorie alaturi de toti ceilalti parinti nepomenitori.

  17. Dr.Gabriela Naghi says:

    Hristos a inviat!
    Frumoasa recomandare,Sfintia voastra!
    Sa ma iertati,fac si eu o recomandare.
    O minunata poezie pline de iubire si profunzimi duhovnicesti,din cartea „Între Dumnezeu şi Rock’n’ Roll” – de Arsenie Monahul.

    Dumnezeule,
    Păcătuit-am, rătăcit-am calea, cu patimi ne-am legat.
    Am vrut libertatea şi am ajuns robi.
    Către înalturi tins-am sufletele noastre: până-n adâncuri
    ne-am prăbuşit.
    Lumină dorit-au ochii noştri: cu întunericul ne-am învălit.
    Ale noastre-au fost beţia puterii, belşugul darurilor, sprinteneala
    minţii,
    Chipurile strălucind, vocile tunând, pletele triumfând.
    Ale noastre-au fost cuvintele slobode, îndrăzneala necruţătoare,
    purtarea aleasă.
    Ci ale noastre-au fost mai deplin rănile, amărăciunile,
    durerile,
    Pe care purtându-le, adesea înşine nu le vedeam.
    Şi totul pentru dragoste
    Pe care pretutindeni o căutam.
    Numai în Tine nu,
    Numai în Tine nu.
    Iisuse, tristeţea mea,
    Iisuse, tinereţea mea,
    Singură bucuria mea,
    Iartă-mă.

    (*Arsenie Monahul din cartea Intre Dumnezeu și rock’n’roll;cartea se poate descarca aici:
    http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2012/04/intre-dumnezeu-si-rockn-roll-de-arsenie.html)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *