Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Micuța Anisia și răbdarea


Un copil minunat, membru al unei familii ortodoxe care s-a îngrădit pe sine de pomenirea ierarhilor ecumeniști după Adunarea din Creta.
Mesajul ei arată că ortodocșii nu au fost, nu sunt și nu vor fi fanatici, ci vor fi, pur și simplu, ortodocși, slujitori ai lui Hristos în adevăr, în rugăciune curată și mai ales… în RĂBDARE.
Domnul să îi binecuvânteze pe părinții Anisiei, pe frățiorii ei și îndeosebi pe ea.
Să creștem cu toții în răbdare, mărturisind adevărul până la capăt, spre mântuire!

Redacția

3 Responses to Micuța Anisia și răbdarea

  1. Dr.Gabriela Naghi says:

    HRISTOS A INVIAT!
    Multumim Parintelui pentru postare ,Anisiei si parintilor ei,caci mare nevoie avem in aceste vremuri ,mai mult ca oricand de rabdare,stiut fiind ca”Din gura pruncilor si a celor ce sug ai savarsit lauda,pentru vrajmasii Tai,ca sa amutesti pe vrajmas si pe razbunator”[Ps.8,2]
    De la Cato cel Batran[„Răbdarea este cea mai mare virtute.” ]la Sf.Grigorie Decapolitul[„Unde nu este răbdare, acolo nu este nici iubire.” ],toti Sfintii Parinti au considerat rabdarea o comoara duhovniceasca de mare pret,o perla a tuturor virtutilor.
    „*Zis-a Domnul: «Cel ce va răbda pînă la sfîrşit acela se va mântui» (Matei XXIV, I3)….Răbdarea are puterea să omoare deznădejdea, care omoară sufletul. Ea învaţă sufletul să se mîngîie şi să nu slăbească de mulţimea războaielor şi a necazurilor.De aceea zice Sfîntul Isaac: „Mai bine este a răbda primejdiile pentru dragostea lui Dumnezeu şi a alerga la El cu nădejdea vieţii vesnice, decît a cădea cineva de la Dumnezeu în mîinile diavolului de frica încercărilor şi a se duce împreună cu acela la munci”. De aceea, bine este dacă se bucură cineva, asemenea sfinţilor, în încercări, ca un iubitor de Durnnezeu. Iar de nu sîntem ca aceştia, să alegem ce e mai uşor pentru sila care ne stă în faţă? Fiindcă ne stă în faţă necesitatea sau să ne primejduim aici trupeşte şi să împărătim cu Hristos duhovniceşte în veacul de acum prin nepătimire şi în cel viitor sau să cădem de frica încercărilor, cum s-a zis, şi să mergem la munca veşnică.
    Să ne izbăvească Dumnezeu de această muncă prin răbdarea celor neplăcute. Căci răbdarea este piatră neclintită în fata vînturilor şi a valurilor vieţii, şi cel ce o are pe ea nu slăbeşte, şi nu se întoarce înapoi în vremea revărsării lor. Iar aflând usurare şi bucurie nu e furat de părerea de sine, ci e la fel pururea, la vreme bună şi în greutăţi. De aceea, rămîne nerănit în cursele vrãjmaşului. În vreme de furtună rabdă cu bucurie aşteptînd sfîrşitul, iar cînd se face vreme bună aşteaptă ispita, pînă la cea din urmă suflare, asemenea marelui Antonie.Căci unul ca acesta cunoaşte că nu este în viaţa aceasta ceva care să nu se schimbe, ci toate trec. De aceea, nu-şi face nicio grijă pentru vreuna din acestea, ci le lasă pe toate lui Dumnezeu, căci are El grijă de noi. Lui se cuvine toată slava, cinstea si stăpînirea, în veci. Amin.
    (*Sfântul Petru Damaschin – Filocalia volumul 5, pag.184)

    • admin2 says:

      Ăsta este și scopul. Dacă nu pot să ne omoare, măcar să ne transforme… în torționari ai firii umane.
      Să ne opunem până la capăt lor!
      Aseară am trecut pe deasupra G., orașul dvs. V-am binecuvântat cu drag!
      Pr. Ciprian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *