Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

381 și 2016 – Constantinopol și Kolimbari. Un doctor spune adevărul. ”Teologii” Bisericii când o vor face?

381 și 2016: Constantinopol și Kolimbari
de Fotis Mihail (doctor)

În anul 381 s-a întrunit Sinodul al II-lea Ecumenic, la Constantinopol, în cadrul căruia s-au hotărât patru lucruri:
1. A fost condamnat Macedonie, care tăgăduia dumnezeirea Sfântului Duh.
2. A fost condamnat încă o dată Arie (au fost reînnoite anatemele asupra arianismului).
3. S-a completat Simbolul de credință sau Crezul.
4. S-au formulat 8 Sfinte Canoane.
În anul 2016 s-a întrunit la Kolimbari, în insula Creta, așa-zisul sfânt și mare sinod, la care de asemenea s-au luat tot patru hotărâri:

  1. I-au dezincriminat pe toți ereticii condamnați de Sinoadele Ecumenice anterioare (nu numai că acești eretici nu au fost condamnați încă o dată, ci dimpotrivă au participat la lucrările sinodului ca invitați oficiali).
  2. A fost recunoscută și salutată cu laude așa-zisa lucrare a Consiliului Mondial al Bisericilor (C.M.B), care a fost numit de Sfântul Paisie Aghioritul”preșul zdrențăros al diavolului.”
  3. Au fost anulate articole întregi ale Simbolului de Credință (au fost recunoscuți eretici ca fiind cică biserici).
  4. Au fost încălcate și batjocorite mai multe Sfinte Canoane ale Bisericii (rugăciunea în comun cu ereticii la Kolimbari în ziua Pogorârii Duhului Sfânt, recunoașterea tainelor ereticilor, îngăduirea săvârșirii cununiilor mixte etc).

Cu alte cuvinte, în anul 381 a fost definită și întărită de către Sfinții Părinți conștiința eclesiologică și dogmatică a ortodocșilor, în vreme ce în 2016 au fost hotărâte cele exact pe dos.

În anul 381, la Sinodul al II-lea Ecumenic, președinte al Sinodului a fost unul dintre cei mai mari Sfinți ai Bisericii noastre: Sfântul Grigorie Teologul. Alături de el au participat 150 de episcopi ai Bisericii, printre care personalități marcante: Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Kiril, Patriarhul Ierusalimului, Sfântul Nectarie, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Meletie, Patriarhul Antiohiei, Sfântul Donat ș.a. Deci, este evident că în anul 381 hotărârile au fost luate cu rugăciunile și cu prezența fizică a cel puțin șase Sfinți recunoscuți de Biserică.

În vreme ce în 2016, în locul cuvântului Sfinților, s-a impus cuvântul diplomatic.

Merită ca în acest punct să vedem, chiar și foarte pe scurt, care a fost atitudinea Sfântului Grigorie Teologul și care este astăzi cea a patriarhului ecumenic Bartolomeu față de erezie și de eretici, astfel încât să înțelegem cât mai deplin și hotărârile pe care ei le-au luat în anul 381, respectiv în anul 2016.

Referindu-se la eretici: papistași, monofiziți și protestanți, care desigur au fost condamnați de Sinoadele Ecumenice, patriarhul ecumenic Bartolomeu vorbește despre biserici surori. El aprinde flacăra dumnezeului comun împreună cu ereticii și cu păgânii, se roagă des cu reprezentanții celor 350 de așa-zise biserici, membre ale C.M.B, participă la ceremonii desfășurate în cadrul sinagogii evreiești, se roagă împreună cu papa, cu cardinalii și cu pastorii protestanți în biserica patriarhală din Constantinopol etc.

Însă Sfântul Grigorie Teologul ce a făcut? A condamnat fiecare erezie și ne-a transmis un testament duhovnicesc de neprețuit, scriind: ”Vremea de război se deosebește foarte puțin de cea a stăpânirii ereticilor.” (Cuvântul 43, Către Marele Vasile, în EPE 6, 246 și în VEPES 60, 171, PG 36, 588 Α)

”Într-adevăr, eu mă tem de lupii cei răi… Mă tem de tâlhari și de hoți, ca nu cumva sărind peste gard în țarcul oilor, să jefuiască cu nerușinare sau să fure prin înșelăciune astfel încât să jertfească, să omoare și să distrugă, înșfăcând ca pradă, suflete aflate în buna rânduială, așa cum a spus unul dintre profeți. Mă tem ca nu cumva să găsească poarta deschisă cineva care până ieri sau până de curând era al nostru și, după ce va intra ca unul de-ai noștri, să păgubească turma ca un străin.” (Cuvântul al 26-lea, Către sine, către popor și către păstori, EPE 2, 156, VEPES 59, 202. PG 35, 1229D-1232A)

Sunt extrem de mari răspunderile noastre, ale clerului și ale poporului ortodox, față de hotărârile luate la Kolimbari și față de deschiderile ecumeniste ale multor conducători bisericești de-ai noștri. Sfântul Grigorie Teologul ne cheamă să tragem cu discernământ concluziile și, cu ajutorul Dumnezeului Treimic să luăm, fiecare în parte, hotărârile care se impun.

 

traducere din limba greacă de

pr. dr. Ciprian Staicu