Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Iubirea nu cade niciodată

Motto: ”Spus-a Avva Agathon: Dacă s-ar putea să mă întâlnesc cu un lepros și să îi dau trupul meu și să îl iau pe al lui, cu bucurie aș face-o. Pentru că aceasta este iubirea desăvârșită.”

Am aflat într-o zi că un prieten de-al meu din copilărie, pe care nu-l mai văzusem de ani de zile, s-a îmbolnăvit de leucemie. M-am dus să îl văd pe Gheronda Paisie și să îl rog să îl facă bine.

– Ce vrei, să-i vindecăm trupul sau sufletul? m-a întrebat.

– …Amândouă, Gheronda!

A râs!

– Bine, vrei să luăm jumi-juma?… Să iei tu 50% din cancerul lui, iar restul eu.

– …(Adică să mă îmbolnăvesc eu de cancer, în locul prietenului meu? m-am gândit).

– Vrei? M-a întrebat din nou Gheronda…

Mi-era frică, nu am mai spus nimic.

– Bine… Ești de acord să iau eu 99%, iar tu 1%? M-a întrebat el din nou.

– Da, Gheronda, sunt de acord, am răspuns imediat, căci mi se părea ușoară varianta aceasta.

– Bine, a râs el voios, ne-am înțeles! a spus….

(Tăcere).

– Gheronda, într-adevăr vă veți îmbolnăvi acum de cancer? L-am întrebat din nou.

– Uite ce se întâmplă… pentru ca Dumnezeu să asculte o rugăciune și să-l facă bine pe cineva trebuie să ne rugăm cu o asemenea dispoziție sufletească: «Dumnezeul meu… fă-l bine pe el și dă-mi mie boala lui» sau, dacă este paralizat, să avem dispoziția să spunem: «Dumnezeul meu, ia de la mine jumătate din puterea picioarelor mele și dă-o lui». Înțelegi? Rugăciunea trebuie să se facă cu durere… cu jertfire de sine…
Dumnezeu Cel Bun, văzând neputința noastră de a purta o asemenea boală, îl face bine și pe omul acela, iar nouă nu ne dă boala… Însă pentru a fi auzită o rugăciune trebuie să fie făcută cu o asemenea dispoziție sufletească… uneori, desigur, se poate cu adevărat ca Dumnezeu să ne dea o boală pe care putem să o ducem…

Sursa: http://trelogiannis.blogspot.ro/2017/06/blog-post_340.html

 

traducere din greacă de

pr. Ciprian Staicu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *