Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Pentru iubitorii de frumos

Rog respectuos pe cei care nu au nevoie – zic ei – de încărcarea bateriilor pentru viața duhovnicească prin astfel de momente de frumos sfânt să nu mă mâhnească cu comentarii, ci doar să nu se uite la astfel de postări.

Acest site va îmbina constant, cu ajutorul lui Dumnezeu, lupta cu bucuria, rugăciunea cu frumosul.

Nu suntem la Termopile, ci suntem în Biserica lui Hristos. Și să nu uităm că marele scriitor și smeritul rugător Doistoievsky spunea: frumosul va mântui lumea. Desigur, pentru el frumosul era și este Hristos.

Cu respect, pr. Ciprian

 

18 Responses to Pentru iubitorii de frumos

  1. ban says:

    Nu vrem sa suparam pe nimeni, Doamne-fereste. Dar puteti gasi ceva frumos si ortodox, in acelasi timp, deci nu ceva anti-canonic, caci atunci ce lupta mai ducem?

  2. Zinaida says:

    Primul video contine un cantec minunat al ieromonahului Roman Matiusin „Pocainta”. El canta acolo, ca frica de Dumnezeu este avva al abtinerii. Abtinerea ne darueste vindecare. Poezia cea mai buna este tacerea, dar cea mai buna tacere este rugaciunea.
    Daca doriti, iata va textul in original:

    Покаяние (иеромонах Роман)

    Страх Господень — авва воздержания,
    Воздержанье дарит исцеление.
    Лучшая поэзия — молчание,
    Лучшее молчание — моление.

    Лучшая молитва — покаяние,
    Покаянье тщетно без прощения.
    Лучшее пред Богом предстояние –
    В глубине высокого смирения.

    Я забудусь в таинстве молчания
    Пред иконой чудной — УМИЛЕНИЕ.
    Да очистят слезы покаяния
    Высшую поэзию — моление.

    Страх Господень — авва воздержания,
    Воздержанье дарит исцеление.
    Лучшая поэзия — молчание,
    Лучшее молчание — моление.

  3. Zinaida says:

    Al doilea cantec al Parintelui Roman: „Slava Domnului, din nou sunt de unul singur. Din nou am sa aprind candela. Desertaciunea lasand-o in urma, Voi varsa Domilui rugaciunea”. Textul intreg il puteti gasi aici:
    http://songspro.ru/9/Ieromonah-Roman/tekst-pesni-Slava-Bogu-snova-ya-odin

  4. Ciungu Ion says:

    Viu este Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos! Să fim cu El în fiecare moment, în vecii vecilor!

    Referitor la faptul că pentru Dostoievsky frumosul era și este Iisus Hristos, se cuvine să adăugăm că și pentru noi, la fel, Frumosul este Viața Atotsfântă, Atotînțeleaptă, Atotputernică, și cu Iubire Infinită, arătată lumii de Domnul nostru Iisus Hristos, cu scopul de a ne face fii ai Tatălui nostru Sfânt din Ceruri, în fiecare moment, pentru vecii vecilor.

  5. Irina says:

    F.frumos,sensibil și înălțător…de la suflet la suflet și împreună în rugăciune către Cer…

  6. Dr.Gabriela Naghi says:

    Blagosloviti si iertati,Sfintia Voastra!
    Domnul Atotindurarilor. sa va rasplateasca jerfelnica iubire pentru noi nevrednicii,caci aveti grija si de latura sensibila si iubitoare de frumos a sufletului adevaratului ortodox.
    Iar ceea ce ati ales a ne prezenta,m-a emotionat profund,intrucat ortodoxia rusa este renumita si prin imagini si cantari,de o frumusete de neimaginat.
    Inca o dezamagire pentru mine este neputinta multora de a iubi frumosul,de a nu aprecia frumusetea ortodoxiei tuturor fratilor intru adevarata credinta,doar pentru ca apartin altui popor A fi iubitor de frumos,inseamna sa te faci pe tine intocmai ca Gheronda Porfirie” slujitorul smerit al sfintei sensibilități. De altfel, acolo unde există sensibilitate, încep să apară semnele sfințeniei sau, altfel spus, sfânta sensibilitate reprezintă condiția sfințirii. Așadar, ca și condiție și, în același timp, rezultat al sfințeniei, sensibilitatea este cea care îl face pe Bătrânul Porfirie să mărturisească cu mult curaj: «Ca să devii creștin, trebuie să ai suflet creator, trebuie să fii poet»], fiindcă «Hristos nu vrea suflete “groase” (necizelate) lângă El»{http://www.pemptousia.ro/2014/05/sfanta-sensibilitate-sfanta-sfintelor-gheronda-porfirie-kafsokalivitul/]

    .«Toate în jurul nostru sunt manifestări ale iubirii lui Dumnezeu: cele însuflețite și cele neînsuflețite, plantele, viețuitoarele, păsările, munții, marea, apusul de soare și cerul înstelat. Toate sunt mici iubiri, prin intermediul cărora ajungem la marea Iubire: Hristos. Florile, de pildă, au frumusețea lor; ne transmit adevărate lecții de viață cu mirosul și măreția lor. Ne vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu, împrăștiind mireasma lor îmbătătoare și peste drepți și peste cei păcătoși»[ *Viața și Cuvintele lui Gheronda Porfirie, p. 461]«Sufletul creștinesc», scrie Cuviosul Porfirie, «trebuie să fie subtil, sensibil… Trebuie să zboare, să trăiască într-o lume de vis. Trebuie să tânjească spre infinit, spre astre, spre măreția slavei lui Dumnezeu, spre tăcere…». «cel care are Duhul lui Dumnezeu, este atent la tot ce-l înconjoară. Este numai ochi și urechi. Toate simțurile sale sunt vii și ghidate de Duhul lui Dumnezeu. Este diferit față de ceilalți. Toate le vede și toate le aude: vede păsările, pietrele, fluturii… Oriunde merge, simte fiecare miros, aude fiecare foșnet al naturii. Și, în același timp, trăiește în tot: în zborul fluturilor, în zumzetul albinelor, etc. Harul îl face să fie atent la orice detaliu, iar el însuși vrea să fie întru toate»[Ibidem, pp. 462-463.]
    Daca nu vedem si nu iubim frumosul care apropie sufletul de Hristos, inseamna ca trebuie „Să ne re­găsim pe noi înşine, să ne privim cu asprime inima şi să-i descoperim necurăţia, din pricina multor gunoaie care nu lasă să intre în ea darul dumneze­iesc; să recunoaştem că suntem morţi cu duhul.”(Sfântul Ioan Krostadt – Viaţa mea în Hristos)

  7. Zinaida says:

    Da, Parinte, bine si foarte frumos. Asa se pronunta. La scris mai exact ar fi: Spasibo. Si aceasta inseamna: Spasi-Bog, adica „Mantuieste, Doamne”. Precum si vorba romaneasca „Bodaproste” nu e altceva ca formula rusa „Bog da prostit”, adica „Dumnezeu sa ierte”. Si astfel de coincideri sunt foarte multe, o lista intreaga, numai ca nici voi, nici noi nu ne dam seama de ele.

  8. Claudia says:

    Tot cu calugari rusi. Unul dintre ei este in cautarea sunetului perfect 🙂
    https://www.youtube.com/watch?v=PBc-ecxv97k

  9. Claudia says:

    Parintele Porfirie:
    ” -E bine sa asculti muzica. Dar mai presus de toate se afla muzica bizantina, fiindca ea nu tulbura sufletul, ci il uneste cu Dumnezeu si-l odihneste. Daca tii, totusi, cu tot dinadinsul, poti sa asculti si muzica laica, insa eu zic ca e de preferat sa asculti muzica fara cuvinte”
    Parintele Porfirie, Antologie de Sfaturi si Indrumari, pagina 447, Editura Bunavestire, Bacau.

    Cartea este extraordinara, plina de multe sfaturi practice.

  10. Ciungu Ion says:

    Dacă sora-doamna-domnișoara Zinaida știe rusă, n-ar fi rău să traducă versurile, spre Slava Tatălui nostru Sfânt din Ceruri, și spre folosul sufletesc al celor care le citesc.

  11. Fratele Mihail says:

    Părinte Ciprian, sunteți iar „pictat” de „frații” astradromiști care nu mai pot dormi de grija Sfinției Voastre. Cred că merită să le dați un răspuns pe măsură.
    http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2017/07/o-scurta-analiza-caterisirii-fostului.html

  12. Dorina says:

    Sarutam dreapta parinte si multumin pentru postare.
    Chiar daca nu stiu versurile, duhul meu s-a odihnit ascultand aceasta muzica mangaietoare.
    Spunea sf. parinte Porfirie ca lui Dumnezeu ii plac sufletele delicate si ma doare cand vad cum cu fiecare suflare ne innasprim tot mai mult sub jugul acestei lumi.
    Ca sa ajunga la Dumnezeu omul trebuie mai intai sa vada frumusetea si maretia creatiei .
    Duhul din noi nu creste si nu se umple de Dumnezeu cand nu-i oferim ragaz de odihna in cele ale Lui. Prea multa incrancenare, atat de multa incat nu mai poate intra Lumina.
    Pentru cei care au ajuns la sfintenie si rugaciune neincetata muzica si poezia sunt desertaciuni dar,pentru cei care scrim pe net si suntem inca din lume, muzica deosebita si poezia raman „unelte” prin care ne slefuim sufletul ca mai apoi sa il putem cauta in dor de rugaciune pe Dumnezeu.

    Parfum de Acasă

    Pe unde-ai trecut Tu, Doamne,
    A rămas parfum de Acasă,
    Noi, pierduţii de sub umbre,
    Purtăm măşti şi nu ne pasă.

    Sub mireasma ploii calde
    Şi a fânului cosit,
    Adie pământul reavăn
    Şi salcâmul înflorit.

    Peste aer pur de iarnă,
    Vin arome de gutuie,
    Brazii zămislesc răşină
    Din dulceaţă amăruie.

    Vara-şi vântură tămâia
    Din cădelniţă de crin,
    Ne îmbată iasomia
    Şi-al reginei nopţii vin.

    Un miros de iarbă crudă
    Strigă flori de câmp pe nume,
    Liliac şi maci în floare
    Presară pe vânt arome.

    Pe sub vălul creţ al mării
    În adâncuri primenită,
    Briza coace o mireasmă,
    Pentru alge potrivită.

    Peste toate laşi Tu, Doamne,
    Parfumul Tău, viu, de-Acasă.
    Noi, cei risipiţi sub umbre,
    Purtăm măşti de nu ne pasă?!

    Te-am căutat, Doamne

    Te-am căutat, Doamne,
    în gândul smerit,
    în adâncul inimii care iubeşte,
    în bucuria celui ce dă,
    în răbdarea care nu striveşte.

    Te-am căutat, Doamne,
    în flacăra jertfei de sine,
    în mintea întoarsă spre cer,
    în nădejdea oglindită în Tine,
    în moartea patimilor care pier.

    Te-am căutat, Doamne,
    în mărturisirea credinţei,
    în suferinţa greu de purtat,
    în sfinţi care mângâie,
    în puterea cu care ai înviat.

    Te-am găsit, Doamne,
    când… de mine am uitat.

    Dorina B.

  13. teodora says:

    Multumim, Parinte!
    Cu dor de Sfintenie!

  14. Zinaida says:

    Canta Parintele Ieromonah Roman Matiuşin,
    pustnicul de la schitul Vetrovo

    Pocăință

    Frica de Dumnezeu e Abba al infranarii,
    Infranarea ne aduce vindecare.
    Cea mai buna poezie e tăcerea
    Cea mai bună tăcere e rugăciunea.

    Cea mai bună rugăciune e pocăința,
    Pocăința e zadarnica fără iertare.
    Cea mai buna ramanere înaintea lui Dumnezeu
    E in adâncimea smereniei celei înalte.

    Am sa ma uit pe mine in taina tăcerii
    Înaintea icoanei minunate „Umilinta”.
    Sa curate lacrimile de pocăință
    Poeziea cea mai inalta – rugăciunea.

    Frica de Dumnezeu e Abba al infranarii,
    Infranarea aduce vindecare.
    Cea mai buna poezie e tăcerea
    Cea mai bună tăcere e rugăciunea.

    Slava Domnului, din nou sunt de unul singur

    Slava Domnului, din nou sunt de unul singur.
    Din nou am sa aprind candela.
    Desertaciunea lasand-o in urma,
    Voi varsa Domnului rugaciunea.

    In noaptea aceasta in stralucirea lunii
    Bine iti este, suflete, sa fii una,
    Sa strigi Domnului din adancimea:
    Doamne, auzi glasul meu!

    Peste fereastra e ger – ianuarie,
    Calea Lactee fara sfarsit si fara capat.
    Fiecare respirație și creatură
    Slaveste, slaveste pe Creatorul sau.

    Geamurile-s in ornamente sculptate,
    A atipit sub nametii cimitirul,
    La varful pinului care ingeata
    Precum niste pasari se ascunde un stol de stele.

    Pinii isi apleaca capetele,
    Ridicandu-si mainele,
    Si-si insira in toropeala
    Mataniile sale de geata in bataia vantului.

    Si pamantul, nestiind despre desertaciunea,
    Insufla puritatea cea albastra.
    Copacii, drumurile si tufisul –
    Toate-s pline de Tine.

    Slujeste Domnului toata lumea de sub luna,
    Padurea linistita deasupra unui rau dormind.
    O locuri uitate de oameni
    Sarut odihna voastra minunata.

    Toti eau aminte la Dumnezeu, oprindu-si suflarea.
    Doamne, faptele Tale sunt sfinte!
    De ce plangi, deci, suflete nepriceput,
    Oare si tu te-ai atins de puritatea?

    Slava Domnului, din nou sunt de unul singur.
    Din nou am sa aprind candela.
    Desertaciunea lasand-o in urma,
    Voi varsa Domilui rugaciunea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *