Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Poezia ca rugăciune și rugăciunea ca poezie

Rugăciune

Ascultă, Doamne, ruga mea fierbinte
Şi fă-mă un arcuş pe struna Ta,
Ca să îţi cânt durerea dinainte
De a mă naşte eu în lumea mea!

Şi-adună, Doamne, în cântarea mea
Tot plânsul cel de veacuri al mulţimii,
Care şi-a spus oftatul doar Treimii,
Fără a şchiopăta în clipa grea!

Auzi, iubite Doamne, rugăciunea mea
Şi-ntinde-mi punte peste ape tulburi
Să pot eu totdeauna spune-a lumii păsuri
Şi pe-ale mele, la venirea Ta!

Deschide-mi, Doamne, uşa Ta din ceruri,
Când eu mă rog cu sufletul smerit
Tu ai la mine uşa mea deschisă, a unui suflet chinuit,
Care Ţie Îţi înalţă slavă-acum si pururi !

Ascultă, Doamne, glasul Maicii Tale,
Care se roagă pentru noi în fiecare ceas
Şi dă-i crezare în timpul ce ne-a mai rămas,
Să nu pierim fără de pocăinţă şi fără lacrimi pe cărare!

Întoarce, Doamne, lumea la credinţă,
Că Tu poţi, Doamne, toate să le faci!
Dă, Doamne, lumii pocăinţă
Şi nu-i lăsa să piară, Tu nu poţi să taci!

Întoarce-i, Te rog, Doamne, pe clerici şi mireni,
Pe preoţi, pe monahi, pe maici, pe noi pe toţi,
Căci suntem toţi ai Tăi oşteni
Şi Tu ne vrei ai Tăi pe toţi!

Mihaela Cristina Popa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *