Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Despre așa-numita ”părtășie la erezie”. Partea I

Am primit pe mail:
http://romanortodox.info/nimeni-nu-poate-sluji-lui-dumnezeu-si-ereziei-lupului-in-piele-de-teolog/

38 Responses to Despre așa-numita ”părtășie la erezie”. Partea I

  1. Să înțeleg din acest citat patristic că toți cei care pomenesc pe ierarhii eretici sunt eretici?! Adică doar cei care au întrerupt pomenirea sunt ortodocși, iar cei care nu gândesc așa sunt și ei la rândul lor eretici?! Nu cumva împingeți acrivia dincolo de limitele permise, folosindu-vă de învățăturile Sfinților Părinți într-un mod abuziv?! Gheron Sava în Conferințele susținute la noi în țară folosește adeseori expresia „părtaș la erezie” fără a-i numi pe toți cei care nu au întrerupt pomenirea – ERETICI! Sinaxa de la Botoșani, la fel! Am ajuns să fim eretici și cei care am întrerupt pomenirea (prin faptul că nu afirmăm ceea ce susține românul ortodox) și cei care nu au întrerupt pomenirea, deși unii au încă cugetare ortodoxă! Cred că glumiți!!!
    Când folosim citate din Sfinții Părinți contează duhul patristic, nu textul în sine!
    Iată ce spune Sfântul Maxim Grecul (Vatopedinul):
    „Cine îşi ține cu tărie părerea lui greşită şi se împotriveşte puternic, având în conştiință convingerea despre adevărul rătăcirii sale, fără nici o nădejde de schimbare, acela este eretic. Iar dacă el procedează aşa din neştiință, atunci este numit rătăcit, nu eretic. Sfântul Mucenic Iustin Filosoful spune despre el însuşi: „Pot să mă rătăcesc, însă eretic nu voi fi”.
    Sfântul Maxim Grecul, Scrieri dogmatico-polemice, Volumul II, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 183-184.
    Preot Claudiu Buză

    • admin2 says:

      Eretic poate fi oricine, la un moment dat în viață, atunci când mintea lui (sau a ei) nu se mai supune adevărului Sfintei Scripturi și învățăturii Sfinților Părinți. Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva! Pe toți!
      A spune că nu contează ”textul în sine” este o afirmație la fel de nefundamentată ortodox ca și ”nevinovata” părtășie la erezie sau ca expresia mai nouă a sfinției voastre: acrivie echilibrată sau iconomică.
      Cum este posibil, de exemplu, să spunem că un text dogmatic al Sfântului Athanasie cel Mare, al cărui sens ortodox este exprimat printr-o formulare foarte atentă, prin succesiunea sau combinația de adverbe, prepoziții, conjuncții etc pentru a reda textul ortodox, trebuie înțeles doar ”în duh”? Păi ”în duh” înțeleg și penticostalii Cincizecimea și cu duhurile au rămas (desigur, cele necurate).
      Cum puteți, părinte Claudiu, să separați textele patristice de duhul Sfinților Părinți? Una gândeau Sfinții, una aveau în cuget și alta scriau în operele lor? Această părere a dvs este doar a dvs, nu este în cugetul Bisericii.
      ”Părtășia la erezie” este CONTAMINARE, deci BOALĂ. Că nu toți sunt în aceeași fază a bolii, este foarte clar, dar că toți cei care acceptă adunarea cretană sunt virusați de panerezia ecumenistă – iar boala avansează, nu stă pe loc, căci inspiratorul ei, satana, vrea pieirea noastră, nu o simplă amăgire de moment – este o REALITATE INCONTESTABILĂ.
      Faptul că vă încurcați în fraze și termeni teologici vădește două lucruri:
      1. Nu ați citit îndeajuns operele Sfinților Părinți.
      2. Nu sunteți nici în duhul lor.
      Ce va urma? Să îmbrățișăm ”teologia” post-patristică, atât de promovată de ecumeniștii de la Academia din Volos? Poate nu ați auzit de ei. Iată ce învață: Sfinții Părinți trebuie reanalizați, în alt duh, lumea a evoluat, gândirea la fel; or fi avut ei dreptate atunci, dar acum alta este teologia… etc etc.
      Cât privește nivelul de contaminare cu panerezia ecumenistă – de acum un an lucrurile s-au agravat, ca la orice boală. Dacă vrem să nu mai fie oameni care habar nu au despre trădarea Ortodoxiei din Creta este datoria noastră a le spune, adică multă, multă misiune, informare a poporului, să spunem tuturor, cu timp și fără timp, că suntem în mare pericol: arhiereii români – Doamne, dă-le sănătate, cuget ortodox și pocăință – ne împing spre iad prin panerezia ecumenistă.
      A vorbi despre părtășie la erezie în termeni tulburi înseamnă a recomanda bolnavului de cancer, în locul tratamentului, doar să bea un suc sau să se plimbe prin parc.
      Pr. Ciprian Staicu

      • Adina says:

        Eu cred ca parintele Buza doar incearca sa nu dea cu parul in cei anti sinod si anti ecumenisti care nu au iesit inca din biserica oficiala intinzand o mana catre ei… asa mi se pare mie…

        • admin2 says:

          Nu suntem în lupta cu pari. Doar spunem că erezia este erezie. Atât. Și ne străduim să ne ferim de ea. Cu toată acrivia. Cât ne ajută Dumnezeu. Nu e mare lucru de priceput.
          După un an de la mânjirea cu cretă a trecut timp destul ca cei care vor să facă ceva, să o facă. Altfel, somn ușor.

  2. Părinte Ciprian,
    Sunt convins că ați înțeles foarte bine ce am spus. Anume, că este important înțelesul unui text patristic, mesajul unui Sfânt Părinte dintr-un text. Nu vorbim aici de texte dogmatice unde o singură literă poate schimba învățătura de credință.
    Întrebarea pe care v-am adresat-o este una simplă: sunt toți preoții care nu au întrerupt pomenirea eretici?! Căci asta rezultă din textul propus de Român Ortodox!

    • admin2 says:

      1. Toate textele Sfinților Părinți au valoarea și autoritatea pe care Biserica le-a recunoscut-o. Nu contează că sunt sau nu dogmatice, căci Ortodoxia nu este numai dogmă, ci este viața cea îndumnezeită în Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat.
      2. Niciodată nu am fost de acord cu denumirea de ”nepomenitor”. Acel cuvânt este o invenție personală, nu mai știu a cui, dar oricum este foarte păguboasă. Există, simplu, ortodocși și eretici. Noi nu ne definim ca ceva negativ, ci ca cei care nu vrem să cădem în erezie.
      3. Așadar, cine nu este împotriva ereziei (în toate fazele, formele, aspectele ei), este pentru ea. Așa ne învață Biserica (eu nu îmi permit păreri personale, căci ar însemna cădere în ereticul protestantism).
      Noi, cei care am jertfit cât am putut pentru dragostea lui Hristos, trebuie să mergem înainte, până la capăt, nu să mai îndulcim ceea ce au acrit alții.
      Aceste răspunsuri nu sunt o polemică teologică, ci nădăjduim să ne lumineze Duhul Sfânt pe toți, să facem voia lui Dumnezeu, spre slava Lui.
      Pr. Ciprian

  3. IRINA says:

    Da…trist,f.trist,dar adevarat…mi se pare deja tarziu sa ne tot ascundem dupa ,,iconomie,, pentru cei constienti de gravitatea lucrurilor…

  4. Adina says:

    O intrebare simpla pentru parintele Staicu: Dumitru Staniloaie a fost eretic? va rog mult sa raspundeti cu DA sau NU.
    Probabil ca stiti deja cu in cartea sa „Uniatismul din Transilvania” s-a referit la catolici folosind expresia „Biserica Catolica” scrise cu litere mari…
    Daca unii nu mai au nici un fel de dubii si au iesit din biserica oficiala, altii inca mai au dubii chiar daca sunt ANTI ECUMENISTI, ANTI SINOD. Episcopul Serafim de Pireu este eretic? Sfintia sa considera ca textele sinodului sunt intr-adevar urate si dubioase, dar nu explicit eretice (asta daca am inteles eu bine niste declaratii ale parintelui Zisis).
    Inca inainte de sinod, prin acceptarea documentelor CMB, episcopii romani neluand atitudine impotriva lor, se pot considera eretici…si atunci mai sunt hirotoniile lor valabile? Pe documentul legat de monofiziti sunt si semnatura lui Irineu si a lui Teofan, deci si ei sunt de mult timp eretici, dar cu toate astea parintele Iustin si parintele Adrian Fageteanu au ramas in biserica, in manastiri aflate sub jurisdictia acestor episcopi..
    Deci daca unora lucrurile le sunt clare in cap, altora nu le sunt, si se tem sa nu faca vreo greseala.

    • admin2 says:

      O întrebare s-a transformat într-un șir… Nu contează.
      Referitor la părintele Dumitru Stăniloae, personal am tot respectul pentru el, mai ales că a spus despre ecumenism că este rodul masoneriei. Apariția acelui termen în carte se poate datora și exclusiv editorilor; mai nou se practică multe vicleșuguri pentru a ascunde erezia… sub preș.
      Cât despre mitropolitul Serafim, nu îl cunosc personal, însă a dus și duce lupte directe cu toți vrăjmașii Ortodoxiei. Vrednic este!
      De ce rămân în comuniune cu ecumeniștii unii sau alții este o problemă care îi privește, Cel Care ne va judeca pe toți este Dumnezeu.
      Nădăjduiesc că am răspuns cum se cuvine măcar la o întrebare. Dacă am greșit cu ceva în cele spuse, să mă iertați!
      Repet, nu emit eu judecăți referitoare la alții, ci Biserica ne învață că NU există nimic la mijloc între adevăr și minciună. O spune Hristos Însuși: Ce părtășie este între lumină și întuneric?
      Pr. Ciprian

    • Preotul Tudor says:

      1. Parintele Staniloae nu a murti eretic.
      2. Serafim de Pireu nu este eretic
      3. Episcopii inainte de Cret nu erau apostati, nu avusese loc sinodul dracesc mondial. Hirotoniile lor au fost valabile pana la momentul-Creta.Parintii Iustin si Fageteanu au ramas in Patriarhie caci nu avusese loc sinodul dracesc si talharesc.

      Simplu?

        • Adina says:

          „Căderea în erezie presupune comuniunea euharistică cu ea, nu numai niște declarații greșite și șovăielnice, pentru că necomuniunea euharistică cu orice fel de erezie dovedește de fapt nerecunoașterea ei, de aceea eu repet mereu că declarațiile ocazionale ale unor membrii ai Bisericii care vor să aibă anumite inițiative și atribuie titluri de eclezialitate (de recunoaștere a caracterului de Biserică – n.tr.) unor adunări eretice recunoscute de toți ca atare, precum romano-catolicismul, protestantismul și anticalcedonienii, sunt anormale și cu neputință de dovedit, pentru că cei care expun astfel de păreri nu îndrăznesc să le pună în practică prin comuniunea euharistică într-un loc și timp anume, pentru că ei știu că în secunda următoare (împărtășirii cu ereticii – n.tr.) și-ar pierde pentru totdeauna funcția lor bisericească.”
          http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/serafim-de-pireu-ecumenism-zelotism/

      • Adina says:

        Si pt preotul staicu si pt. preotul Tudor: Serafim de Pireu nu-si pomeneste la liturghie superiorul? Parintele Zisis a spus ca Serafim de Pireu nu a gasit textele sinodului explicit eretice in asa fel incat sa opreasca pomenirea superiorului (nu stiu care-i acela).

        Vad ca va e drag de el pentru ca lupta impotriva ecumenistilor, dar daca e sa ne luam dupa ce pomeneste el la liturghie, il considerati eretic…

        • admin2 says:

          În tradiția greacă episcopul pomenește Sinodul, nu pe Arhiepiscop.
          Să ne dea și nouă Dumnezeu câțiva ierarhi măcar ca cei greci anti-ecumeniști. Deocamdată nici așa ceva nu avem. dar nădăjduim.
          Pr. Ciprian

    • maria says:

      Nu este aceeasi treaba cu faptul ca ereziile existau!Sinodul din Creta le a legiferat pe toate.Cand o lege apare in monitorul oficial , ea se aplica! Cei care au ramas intre zidurile Bisericii si stiu despre Sinod (nu ma refer la babutele care nici nu stiu ca afost un sinod-acelea nu au niciun pacat) si cu buna stiinta il accepta prin mergerea impreuna cu ierarhii eretici , devin si ei eretici cu siguranta!

      • admin2 says:

        Contaminare-boală-paralizie-moarte.
        Deja e în cel puțin stadiul de paralizie. Din păcate. Este o paralizie care aduce nebunie, răzvrătire împotriva Dumnezeului Celui adevărat, propovăduit de Sfânta Ortodoxie.
        Cum zic ecumeniștii din lumea monahală: ”noi să ne vedem de păcatele noastre.” Trist, dar chiar au dreptate: Își văd de făcut păcate, nu de ieșirea din ele. Și și-au ales tocmai erezia. Cumplit!

  5. Dinu T. says:

    B. CEI ÎN COMUNIUNE CU ECUMENIŞTII

    Mă refer la acei păstori – episcopi, preoți şi „teologi” care, deşi îşi dau seama că lucrurile nu merg bine, neavând îndrăzneala să-şi exprime dezacordul şi să se opună panereziei, fiind şi interdependenţi unii de alții, au devenit şi aceştia, până la urmă, datorită lucrărilor lor, eretici. Şi asta pentru că prin colaborarea cu ei, nu numai că nu informează turma, ceea ce este datoria lor în faţa lui Dumnezeu, din moment ce au dorit să devină păstori, dar îi mai şi acoperă pe ecumenişti atunci când protestează credincioşii, deşi aceştia lucrează de ani de zile, în mod cinic, fără a întâlni nici măcar o rezistenţă semnificativă, ca să nu mai vorbim de vreo tactică de luptă consecventă. De strategie, nici vorbă, căci „strategii” [generalii] au dat bir cu fugiţii!

    Una peste alta, marginile temporale şi spaţiale de mişcare pe care aceştia le lasă la îndemâna ereticilor contemporani, le alterează şi propriul crez, din moment ce suportă ca glasul conştiinţei să devină din ce în ce mai estompat, aducând astfel prejudicii Ortodoxiei: mai întâi prin tăcere şi inerţie, în continuare prin a găsi scuze ecumeniştilor şi, în final, fiind slăbiţi şi lipsiţi de Harul lui Dumnezeu, trădând Biserica lui Hristos şi identificându-se cu ecumeniştii. Deoarece, pe când păcatul este considerat ca fiind o ofensă, a găsi scuze păcatului reprezintă ofensa la pătrat!

    Aceşti păstori, deci, aduc prejudicii turmei Ortodoxe în aceeaşi măsură ca ecumeniştii, deoarece, prin a nu informa clerul şi poporul despre ceea ce se întâmplă cu-adevărat, privitor la erezia ecumenismului – în momentul în care aceasta a fost infiltrată în mod oficial, sinodal, în sânul Bisericii – şi neluând atitudine, ca nişte nesimţitori – din punct de vedere duhovnicesc – ce se află, considerând, pe motive de comfort propriu, că „totul merge bine”, permit membrelor putrede să infecteze şi pe cele sănătoase.

    Din cauza acestora pliroma ortodoxiei este dezinformată în aşa grad încât dacă cineva îndrăzneşte să ia atitudine, este caracterizat ca fiind cel puţin fanatic. Am citit de curând în astfel de texte date publicităţii, că cei ce protestează sunt caracterizaţi ca fiind „necurăţenii” umane!

    Aceşti aşa-zişi „Kolimbarişti”, nu purced la încetarea comuniunii prin întreruperea pomenirii, deoarece consideră respectiva luare de atitudine ca fiind o rătăcire, cu toate că această modalitate de rezistenţă ne-a fost lăsată de Sfinţii Părinţi. De la cei în comuniune cu ecumeniştii vei auzi lucrurile cele mai de neimaginat, iar prin confuzia pe care o sădesc prin faptele lor, sunt, în final, ei cei care îi debusolează pe credincioşi, pentru că nu le spun lucrurilor pe nume. Ei vorbesc despre ascultare de Biserică, despre luptă din interiorul, ci nu din afara Bisericii, despre unde va fi condusă turma fără episcopi (dar o turmă numeroasă şi dinamică, i-ar încuraja şi pe episcopi să iasă în faţă!), şi tot aşa, până când „castrează” îndrăzneala credincioşilor, acesta fiind şi motivul pentru care nu dau roade întru mărturia de credinţă!

    C. CEI ÎN INDIRECTĂ COMUNIUNE CU ECUMENIŞTII

    Referitor la cei care nu sunt de-acord cu ecumenismul dar nici nu au intrat în lupta mărturisitoare, păstrând comuniunea cu ecumeniştii şi pomenindu-i pe aceştia, consider că aduc cele mai multe prejudicii pentru că nu ajută la limpezirea înceţoşatei situaţii, în aşa fel încât să vadă turma la ce nivel s-a ajuns şi să poată confrunta întru trezvie Panerezia, nepermiţând astfel luarea de atitudine şi intrarea în luptă.

    Pe cînd ecumeniştii sunt născătorii panereziei, segmentul acesta, al, aşa-numiţilor anti-ecumenişti, zişi şi „αχρικαιρίτες” (cei care aşteaptă până în pânzele albe), îşi asumă rolul de doici care alăptează panerezia şi o întăresc. În ce fel? Având de partea lor „nume mari”, de prestigiu (bătrâni, duhovnici, profesori), neavând însă flacăra credinţei, din moment ce acţionează în mod antropocentrist, ci nu întru Duhul Sfânt, mai degrabă sting focul [luptei], ca pompierii.

    Deoarece având Avva (Bătrânul) prestigiu, dar neluând o poziţie clară, se declanşează o criză în conştiinţa celor care-l cunosc, pentru că aceştia intră în dilemă din moment ce şi „bunul” duhovnic tace. Când cineva are un aşa fel de duhovnic sau Gheron nu-i este uşor să intre în luptă deoarece este, într-adevăr, legat şi ar trebui să fie foarte viteaz ca să rupă legăturile şi să se alieze cu Hristos, ci NU cu duhovnicul sau Avva sau profesorul „cutare”.
    http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/05/03/evlavia-in-ortodoxie-nu-se-exprima-prin-prisma-lui-cain-de-arhimandrit-paisios-papadopoulos/#comment-9258

    • admin2 says:

      Mulțumim, frate Dinu. Chiar mă gândeam la frăția ta…
      Asta cu ”doica” este foarte nimerită! Nota 10 (nu pentru doică, firește).
      Și să nu uităm că ”doica” asta este și VICLEANĂ, TE-OLOAGĂ. De ce? Păi îi dă copilului LAPTE PRAF ! (adică ortodoxie fără sevă, apă chioară)
      Cu respect, pr. Ciprian

  6. Dinu T. says:

    Asa este Parinte Ciprian, Arhim.Paisios Papadopoulos spune destul de clar ca, cei cu acrivie in ”iconomie” sunt cu mult mai periculosi decat ereticii ecumenisti, pentru ca acestia creaza mai multa confuzie, de care numai diavolul se bucura si de care sa ne pazeasca PreaSfanta Treime, Dumnezeul nostru.Amin.

  7. Vasilios says:

    Cu mult respect pt toti, in dragostea de care suntem datori unii fata de altii va rog sa imi permiteti sa imi exprim convingerea, iar de gresesc rog a fi povatuit multumesc. Ca om simplu ce sunt ,fiind sub povăţuirea unui duhovnic cred cu tarie ca nu gresesc,, PUNAND PE PRIMUL LOC O POCAINTA SINCERA DE FIECARE CLIPA INAINTEA DOMNULUI,, lasand intelesurile, deciziile, luarile de pozitie ,parintelui duhovnic iar eu ingrijinduma de ascultare fata de el si de aceasta minunata pocainta sincera care te incredinteaza inauntru ca esti in IUBIREA STAPANULUI pt ca ai simtit pericol sa te avanti in decizii neavand cunoasterea pri,, Duhul Adevarului,, in masura simplitatii tale. A LUA O POZITIE NEFIIND LA INALTIMEA NECESARA E PRIMEJDIOS… apoi eu personal cred ca atunci cand AM IMPLINIT POCAINTA PE MASURA PUTERII NOASTRE IN SMERENIA MANTUITOARE.. insusi Duhul va face din noi TRAMBITE DE ADEVAR… Dar fiind nepocăiți e o inselare si o îndrăzneală din mandrie care ne indeamna sa luam pozitii pt ca inauntru nu avem nimic si nu e comod pt noi a sta in ,,banca noastra,, ci ne zgaibaram pt a ne lingusi interiorul nestatornic prin ceva foarte agitat si de exterior sigur cu oarba intelegere ca facem asta pt aproapele neintelegand cuvantul sf ,,
    ISAC SIRIANUL,,,,SA IUBESTI INSINGURAREA IN INIMA MAI MULT DECAT INTOARCEREA A MII DE POPOARE DE LA IDOLATRIE LA DUMNEZEU,,asta pt ca nu credem ca astazi intro chestiune de ore vom fi in fata TRONULUI unde se va cere pocainta inimii nu atitudinea razboinica care am avuto,va fi si ea intrebata dar pe masura implinirii necesarului in pocainta smerita in care nu avem stare,, PT CA INAUNTRU NU AVEM PACEA SFINTEI SMERENII,, iar cel ajuns la smerita pocainta nu se tulbura nu se incordeaza ramane nemiscat in pocainta si dragoste. VA IUBESC PE TOTI SI DORESC CA TOTI SA NE INVREDNICIM DE MILA DOMNULUI. AMIN

    • admin2 says:

      Pocăința este minunată, este schimbarea minții. Aureola din jurul capului Sfinților exact aceasta arată: minte pocăită, sfințită, mărturisitoare, îndumnezeită.
      Erezia este întunecarea minții, deci este primul păcat de care trebuie să ne ferim sau, dacă am căzut în ea, să ne pocăim.
      A face ascultare de duhovnic nu înseamnă în nici un caz a nu verifica dacă el ne conduce spre mântuire. Măcar din când în când. Ascultarea orbească nu este creștinească, ci este pur și simplu o nerozie născătoare de … ecumenism, de exemplu.
      Pr. Ciprian

  8. Părinte Ciprian,
    Cu toată dragostea și respectul, vă rog să nu considerați că întrebările pe care vi le adresez sunt ispititoare sau deplasate. Sunt întrebări născute dintr-o durere sinceră față de atitudinea unor credincioși de a-i considera pe toți preoții care nu au întrerupt pomenirea și pe fiii duhovnicești ai acestora ca fiind eretici. Nu mai fac distincția între eretici condamnați și condamnabili, între cei cu cugetare eretică și cei cu cugetare ortodoxă. Vor ajunge să nu mai stea cu părinți, frați, copii la masă pentru că sunt eretici (dacă nu cumva au aplicat deja canonul!). Vor ajunge să nu se mai închine când trec pe lângă o biserică sau să intre să sărute sfintele icoane, sfintele moaște că aparțin ereticilor. Și alte anomalii asemănătoare pe care nu le-am putea gestiona sau îndrepta oricât de patristici am fi. Deja sunt preoți și credincioși care, studiind Pidalionul și Scrierile Patristice, spun că nu mai este Har în Biserică sau că ei au rămas „turma mică” de care amintește Hristos Domnul. Restul sunt eretici!!!
    Bineînțeles că nu trebuie să părăsim acrivia (terapeutica bolii) și să ne întoarcem la iconomie (diagnosticarea bolii). Boala panereziei ecumenismului este prezentă și face ravagii printre preoți, monahi și mireni. Este o situație de criză, asta este cât se poate de clar! Suntem conștienți că nu putem fi pasivi la o asemenea stare de apostazie. Dar nici să-i numim pe toți eretici, folosind abuziv texte patristice, pentru că sunt contaminați de erezie. Sfinții Părinți, atunci când nu au făcut distincția între eretici și părtași la erezie, au avut în vedere efectul ucigător al bolii de care se făceau vinovați cei care acceptau la nivelul ființei lor învățătura stricătoare de suflet. Când ei se regăseau în aceste învățături greșite, urmând ereticilor, erau și ei considerați eretici. Adică, întreaga ființă se pervetea (inima și mintea se întunecau). Credeți că TOȚI cei aflați între ziduri sunt pervertiți într-o asemenea măsură încât să fie numiți eretici?! Așa credea și Sfântul Ilie până i-a descoperit Dumnezeu că mai sunt șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchii lui Baal. Suntem noi mai presus de Sf Proroc Ilie Tesviteanul?! Nu cred!
    Iertați-mă! Nu vreau să învinovățesc pe nimeni sau să demonstrez ceva prin insistența unor comentarii, ci vreau doar să lămuresc un aspect important al luptei noastre, pentru a evita excesele și a folosi învățătura patristică în duhul Sfinților Părinți.

    • admin2 says:

      Dragă părinte Claudiu, voi răspunde un pic matematic, că așa mi-e mai ușor:
      1. Folosirea în mod repetat a cuvântului ”abuziv” în comentariile sfinției voastre este tendențioasă, ca să nu zic chiar… abuzivă. Sfinții Părinți nu ne-au lăsat o sumă de texte, ci exemple vii, vieți trăite întru jertfirea pentru numele lui Hristos. A ne inspira din viața lor este de fapt adevărata lor cinstire, după principiul patristic: ”adevărata cinstire a Sfinților este imitarea vieții lor.” Deci nu abuzul ne îmboldește spre scrierile Sfinților, ci dragostea de ei, pe care nu o avem de la noi înșine, ci Dumnezeu a sădit-o în noi.
      2. În familiile în care este un membru sau mai mulți cu cuget ortodox, nu aceștia se izolează de ceilalți, ci ceilalți se izolează de ei, le fac scandal, îi jignesc etc. Știm exemple destule, că doar sunt fiii noștri duhovnicești.
      3. Cel mai grav este să fie cineva eretic și să nu își dea seama. Eu le-am dat canon fiilor mei duhovnicești că dacă eu o iau razna, să mă tragă de mânecă. Și deja am fost pus în astfel de situație și mi-am băgat mințile înapoi în cap. Sper. Așa că nu analizăm noi cât de eretici sunt ceilalți, ci suntem datori să le spunem tuturor că sunt ÎN EREZIE, voit sau fără voie, pentru că frații noștri preoți – cu excepțiile cunoscute de Dumnezeu și uneori de noi – îi aruncă acolo sau ierarhii îi aruncă pe preoți acolo sau masoneria îi aruncă pe ierarhi acolo. Erezia asta ecumenistă este o cloacă puturoasă (iertați expresia), nu putem să îi spunem jacuzzi.
      În concluzie, metoda patristică este a tuna adevărul precum Sfântul Ilie! De ce? Nu pentru că suntem noi mai breji ca alții, ci pentru că este DATORIA NOASTRĂ să facem aceasta. Iar ce se va întâmpla apoi ține de conștiința fiecăruia.
      Nădăjduiesc că m-am exprimat fără echivoc. Nu am resentimente față de nimeni, dar nici nu sunt de acord cu a fi căldicel, căci cuvântul Apocalipsei este înfricoșător la acest capitol.
      Cât putem, să facem misiune, să spunem adevărul, să nu facem niciodată compromisuri, să ne rugăm pentru toți. Ne facem datoria. Atât cere Dumnezeu de la noi. Mai departe nu mai e treaba noastră, ci a Lui. Și cu siguranță le va rezolva, căci Bun este Domnul!!!
      Pr. Ciprian

  9. Mihai says:

    Părinte Ciprian, presupun că ați citit din publicațiile grecești, acum este un Părinte pe numele lui Fotios ce urmează să fie aruncat în stradă cu familia pina la sfârșitul lunii august, chiar i sa dat și ultimatum, are 2 copii minori (asta daca am înțeles eu bine din traducere căci e cam defectuoasa), și în urmă cu câteva luni a încetat pomenirea episcopului Makarios de Sidirokastrou

    • admin2 says:

      Se pare că au cerut ortodocșii informații de la primărie, care a infirmat informația că părintele ar locui într-o casă a primăriei, deci nu va fi dat afară de primar, căci nu are autoritatea de a face aceasta. Detalii, vom mai vedea.

  10. Cristian says:

    Va rog, daca puteti, sa ma ajutati cu un raspuns la urmatoarea intrebare: care este diferenta in invatatura Bisericii dintre eretic si cel care (de voie sau de frica) aduce jertfe zeilor pagani, asa cum cereau imparatii in vechime?
    Va intreb pentru ca am citit scrieri ale Sfantului Ciprian al Cartaginei unde se face vorbire despre prigoana din anul 251 si cei care au cazut si au adus jertfe idolilor. Sfantul Ciprian da el insusi marturie despre o copila botezata (nu se spune exact varsta, dar probabil pana-n doi ani – nu putea inca manca carne – pe care parintii crestini au lasat-o pe durata persecutiei in grija doicii si s-au ascuns) pe care doica a luat-o in brate si s-a dus in Forum sa jertfeasca idolilor pagani, dandu-i sa manance o bucata mica de paine imbibata de vinul sacrificiului. Acest copil, venind mai tarziu la Altar sa se impartaseasca, se ferea de lingurita si, fortata sa primeasca Sfantul Trup si Sange, a intrat deindata in convulsii si a vomitat Sfanta Impartasanie. Cum ramane pana la urma cu faptul ca ea nu avea constiinta faptelor ei? Ma gandeam la o paralela cu cei care spun ca poti duce copii mici sa se impartaseasca oriunde (in BOR) astazi pentru ca sunt „nestiutori” si inocenti si nu pot face diferenta intre Ortodoxie si erezie, daca aceasta paralela se poate face intr-adevar.

    Va multumesc.

    Textul integral al intamplarii descrisa de Sfantul Ciprian:

    25. The child whose nurse had made her consume the pagan sacrifice.
    Hear what happened when I was myself present and a witness. Some parents resorted to flight in persecution, but in their fear they made ill-advised arrangements. They left their very small daughter behind in the care of a nurse. The child abandoned, the nurse fetched her to the magistrates. Because she was not yet able to eat flesh on account of her age, the nurse was handed bread moist­ ened with neat wine for her. That food itself was the remains from a sacrifice made by those on the way to perdition, in the presence of the image around which the populous were streaming.
    The mother afterwards recovered her daughter. But the girl was not able to speak nor to point to the wickedness committed any more than she had previously been able to either understand or prevent its occurrence. Then, through ignorance, a surprise occurred when the mother brought her in with her while we were offering the Eucharistic sacrifice. Then the little girl, intermingling with the holy faithful, could not stand listening to the prayer of intercession and our prayer of consecration. She began at one time to shake with sobbing, at another to toss about with raging, mental convulsions, just as if her young soul were confessing under compulsion by torture, with what discernment she had been able, her consciousness of what had been done. When, indeed, the ritual of consecration had been carried out, the deacon started offering the chalice to those who were present. When her turn came amongst the others who were receiving, she turned her face away. With a small child’s sensitivity for the sovereign power of God, she shut tight her mouth with lips pressed hard together to decline
    the chalice. The deacon however persisted and, though she was resisting, poured into her mouth some of the consecrated elements of the Chalice. There then resulted convulsive sobbing and vomiting. The Eucharist could not remain in her body nor even in her polluted mouth. The drink that had been consecrated in the Blood of the Lord
    was brought up from her body’s inner organs.
    So great is the might of the Lord, so great his sovereign power. The secret corners in the shadows are uncovered under his shining light. Hidden offences do not escape the notice of a priest of God.

    • admin2 says:

      Cei care jertfeau zeilor se numeau apoi ”lapsi” (căzuți). Sfântul Ciprian are scrieri speciale dedicate lor. Deci erau apostați, nu eretici. Reprimirea lor se făcea prin Mirungere (desigur, dacă au fost înainte deja botezați ortodocși).
      Cât privește cazul acelei fetițe, încă o dovadă că nu e de joacă cu Sfintele Taine. Și eu cunosc copii români din Italia care au început să se îndrăcească – treptat, dar constant – numai prin faptul că erau împărtășiți de părinții lor din potirul ecumeniștilor, fără ca respectivii părinți să aibă habar de trădarea cretană. Însă stările copiilor erau alarmante; părinții au început să se intereseze ce se întâmplă și au ajuns la concluzia că de când cu adunarea cretană copiii lor pățesc ceva când se împărtășesc. Și nu i-au mai împărtășit acolo, ci s-au dus la preoți ortodocși, situația calmându-se cu totul. Și exemplele sunt multe.
      De aceea ”părtășia la erezie” nu este, cum afirmă pr. Claudiu și inspiratorul lui cripto-ecumenist, ceva nevinovat, ci este o întinare progresivă, care poate duce la moarte sufletească.
      Culmea este să ajungi în iad fără să fi vrut aceasta, fără să fi păcătuit personal atât de grav, ci doar fiind în cârdășie ”nevinovată” cu hulitorii lui Hristos.
      Ecumeniștii sunt vrăjmași ai Maicii Domnului și ai Fiului ei. Noi pe cine urmăm? Pe aceștia? Să nu fie!
      Pr. Ciprian

  11. IRINA says:

    sa ne tina Dumnezeu aproape de El cu mintea treaza si constiinta vie!

  12. doina says:

    Doamne ajuta!
    Pr. Ciprian am fost mahnita de faptul ca ati postat pe site-ul pe care il administrati doua articole care sunt sigura ca nu le-ati analizat.(unul l.ati preluat iar al doilea i.ati sugerat unei doamne sa-l scrie). Vati pripit postand acele articole. Am fost mahnita si de un mesaj pe care mi l.ati trimis personal pe telefon, dwsi vati cerut iertare. Mi.am promis ca nu o sa mai intervin la comentarii si nici nu o sa mai intru des pe net . Am primit un e-mail si asta m.a determinat sa intru si sa intervin. Ati facut o lucrare frumoasa prin faptul ca ati sprijinit o parte din preotii care s.au ingradit de erezie. Sprijiniti.va unii pe altii, dar numai in adevar. Mi.au placut mult raspunsurile pe care le.ati dat , sunt in duhul adevarului si pentru asta va iubesc si v.am iertat din toata inima. Imi doresc din toata inima ca cei ce suntem in Biserica (in adevar) sa fim cu adevat uniti pentru ca destul suntem prigoniti de ceilalti (fie din familue,fie la serviciu , fie chiar dintre cei care s.au ingradit). Sa nu uitam ca noi nu luptam impotriva oamenilor , ci a ereziei. Imi cer iertare daca v.am suparat cu ceva. Sa va ajute Dumnezeu sa ramaneti in Adevar pana la capat chiar daca veti avea
    toti oamenii impotriva!

    • admin2 says:

      1. Doamna Doina, articolele erau mai vechi, nu cele recente (ieri-azi)? Dacă înțeleg eu bine. Dacă nu, spuneți-mi.
      2. Știu că la un moment dat v-am mâhnit și că ați acceptat scuzele mele.
      3. Mulțumim de gândurile bune.
      Dacă sunt neclarități, vă rog să le semnalați.
      Pr. Ciprian

  13. Elena says:

    Parinte Ciprian, dvs. sunteti de apreciat foarte mult pentru atitudinea pe care ati luat-o , riscand totul pentru dragostea lui Hristos. Numai ca nu toti suntem la masura la care ati ajuns dvs. si din acest motiv inca ne framantam. Este foarte clar ce s-a intamplat in Creta , ne-am documentat dar mai e ceva cale pana sa ajunga sa simti ca trebuie sa faci pasul decisiv. Suntem slabi dar cu nadejde ne rugam Domnului sa devenim puternici, acum caldicei fiind. Asa incat , greu imi este sa ma consider eretica, tulburata fiind ca nu stiu incotro sa apuc…si ca mine multi ne zbatem.
    Cu toata dragostea, Elena.Iertati!

    • admin2 says:

      Doamnă Elena, a cădea în erezie este posibil oricui, mai ales în ziua de azi. Erezia nu este ca și cancerul, că nu mai scăpăm de ea. Se poate ieși din ea. Avem cazuri de eretici care în timpul Sinoadelor Ecumenice s-au pocăit și Biserica i-a primit pe loc înapoi. Deci să fim treji.
      Eu sunt doar un morman de lut și trec și eu prin multe ispite, însă nu mă uit la mine, să îmi plâng de milă, ci mă uit spre Hristos, să înțeleg ce vrea de la mine.
      Centrul preocupărilor noastre trebuie să fie nu ego-ul, că e vai de el oricum, ci Hristos și voia Lui.
      Nu e mare lucru, ci să zicem: Doamne, ajută-mă să fac voia Ta! Că doar asta cerem în rugăciunea Tatăl nostru, nu?
      Mesajul luptei cu erezia trebuie să fie clar, armele alese cu grijă și hotărârea în luptă să fie maximă, după puteri. Cu mila Domnului, înainte! Să lăsăm neputința deoparte, că în ea nu găsim mântuire!
      Dai voință, iei putere! Lupta DEJA a fost câștigată de Hristos, nu trebuie noi să cucerim ceva, ci doar să ne hotărâm în ce tabără suntem: a lui Hristos sau a vrăjmașilor Lui. Ce este așa de greu de ales, dacă Îl iubim pe Hristos?! Iar dacă nu Îl iubim, apoi să Îi cerem cu umilință să ne ajute să Îl iubim. Cu siguranță va vărsa o Niagara de har în inima noastră!
      Cu respect, pr. Ciprian.

  14. Dumitru says:

    Nu știu prea multă teologie și din acest motiv n-ar trebui să-mi dau cu părerea, dar, să ne gândim la următoarea situație.

    Erezia este ca o ciupercă otrăvitoare aducătoare de moarte. Nu o ciupercă otrăvitoare care te bagă în spital și te poți trata/salva, ci una atât de toxică încât vei muri negreșit dacă o vei mânca, pentru că nu putem asemăna ereziile cu ciupercile mai mult sau mai puțin otrăvitoare și cele care în cazul consumului duc la deces, neexistând erezii mai mari sau mai mici. Dacă îmbrățișăm o erezie oricât de ”puțin toxică” înseamnă că nu mai avem dreapta credință fără de care nu ne mai putem mântui, nu-i așa? Contează dacă am știut sau nu că ciuperca ”x” provoacă moartea? Dacă vom gusta din ea, vom muri în ambele cazuri.

    Ecumenismul fiind tot erezie, adică tot ciupercă aducătoare de moarte, nu ne va strâmba aceasta dreapta credință și vom pierde mântuirea indiferent dacă am știut sau nu că ea ne va aduce moartea?

    Prin urmare, dacă mă duc la bisericile unde se pomenesc episcopi care sunt ecumeniști, nu gust din aceasta ciupercă indiferent dacă știu sau nu știu nimic despre ecumenism? Cu siguranță că mulți dintre noi nu știm cum funcționează Biserica – nu știm că participarea la o biserică unde preotul pomeneșt un episcop eretic ănseamnă că și noi îmbrățișăm aceeași credință cu preotul și cu episcopul respectiv. Deci dacaă aceștia și-au strâmbat credința, nu ne-am strâmbat-o și noi pe-a noastră? Nu mâncăm și noi din aceeași ciupercă?

    Dacă documentele care s-au semnat în Creta ar fi cuprins, să presupunem și o hotărârea ca aceea din vechime careporuncea să nu ne mai închinăm icoanelor, ar fi fost ceva izbitor de vizibil, și ne-am fi dat seama că nu trebuie să punem gura pe o astfel de ciupercă puturoasă și plină de spini, dar ecumenismul este o ciupercă foarte arătoasă – binemirositoare și cu gust plăcut(al ”iubirii!). Dar efectele sunt aceleași – moartea.

    Deci suntem eretici cei care gustăm din această ciupercă sau nu? Ne-a strâmbat dreapta credință sau nu? Faptul că ecumenismul n-a fost condamnat încă de un sinod ca erezie este ca și cum această ciupercă n-a fost dusă la un laborator specializat pentru analize. Dar vom muri dacă vom mânca din ea și înainte ca biologii să spună cum se numește ciuperca și din cauza cărei substanțe provoacă decesul? Vom muri sau nu? Cei care au îmbrățișat iconoclasmul sau ariansimul și au murit în erezie, fără să știe că nu se închină icoanelor este erezie s-au mântuit? Erau sau nu erau eretici? Sau cei care n-au știut erau mai puțin eretici și li s-a iertat lor socotindu-L pe Fiul o creatură sau batjocorind sfintele icoane.â? Nu știu. Întreb. Dacă erezia este hulă împotriva Duhului Sfânt se iartă dacă invocând neștiința? Nu vom muri dacă vom manca ciuperca aducătoare de moarte dacă n-am știut că aduce moartea? Iertați.

    • admin2 says:

      Parcă e la laboratorul de analize. Ați identificat foarte bine pericolul.
      Sunt întru totul de acord cu dvs.
      Creștin neștiutor este creștin nepăsător sau ”nepracticant.” Adică nu dă doi bani pe veșnicia lui.
      Porunca lui Hristos este și ”cercetați Scripturile, căci în ele veți găsi viața veșnică” (Ioan 5, 39).
      Cu respect, pr. Ciprian.

  15. Iuliabur says:

    „Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. ” (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *