Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Credința în Hristos nu este proprietatea noastră, să facem ce vrem noi cu ea

Multe înalte fețe bisericești vorbesc în zilele noastre despre elementele comune dintre religii și chiar spun că în fond nu ne desparte nimic de cei de alte religii. Însă altceva spun Sfinții Bisericii. Iată ce ne spune unul dintre ei, Sfântul Nicolae Velimirovici:

”Toți vrem ca Dumnezeu să aducă unitatea de credință în lume. Însă voi încurcați lucrurile.

Una este înțelegerea dintre oameni și alta este înțelegerea între religii.

Creștinismul ne impune să îi iubim pe toți oamenii cu toată inima noastră, indiferent de credința pe care ei o au!

În același timp, însă, creștinismul (Ortodoxia) ne poruncește să ne păstrăm credința și dogmele ei intacte. Ca și creștini trebuie să miluiți întreaga lume, pe toți oamenii! Chiar să vă și dați viața pentru ei.

Însă nu aveți dreptul să aduceți ofense adevărurilor lui Hristos.

De ce? Pentru că nu sunt ale voastre.

Credința lui / în Hristos nu este proprietatea noastră, să facem ce vrei noi cu ea.”

Sfântul Nicolae VelimiroviciEpistole

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Sursa – https://katanixis.blogspot.ro/2017/09/blog-post_253.html#more

6 Responses to Credința în Hristos nu este proprietatea noastră, să facem ce vrem noi cu ea

  1. Elena says:

    Sărut mâna, Pr. Ciprian! Vă trimit câteva din gândurile mele în legătură cu situația actuală din biserică. Sunt o credincioasă ortodoxă, care după Sinodul BOR din octombrie 2016 nu am mai mers la nici o slujbă oficiată de preoți pomenitori. La acea vreme nu știam prea multe despre „Sinodul din Creta”, dar simțeam că trebuie să mă îngrădesc de acesta. Pe măsură ce trecea timpul apăreau broșuri, pliante și preoți mărturisitori. Eram din ce în ce mai convinsă că făceam bine, dar, câteodată, auzind că această atitudine ar însemna schismă, picam pe gânduri. Îmi era teamă în acele momente, că mă despărțeam de Biserica lui Hristos. Imediat mă rugam să-mi lumineze Dumnezeu mintea, să fac ce este drept și plăcut Lui. Vă spun, cu mâna pe inimă, că ajutorul lui Dumnezeu nu înceta să vină imediat. Îmi apăreau în minte imaginile episcopilor și preoților care slujeau cu ereticii și mă gândeam că astea nu sunt plăcute lui Dumnezeu. Ca motiv, toți aceștia spun că o fac din dragoste, pt întoarcerea ereticilor. Eu mă întreb :nu ar fi fost mai bine să dialogheze cu ei în jurul unei mese, dacă tot vroiau dialog, decât să se roage împreună, mai ales că în canoane este scris clar să nu ne rugăm cu ereticii? Mulți spun că fără episcop nu este Biserică, dar eu sunt convinsă că Mântuitorul Hristos nu se poate baza pe episcopi care slujesc cu ereticii și le cântă în strună acestora și sunt ecumeniști, pentru a face să dăinuiască Biserica Sa. Foarte des mă gândeam, cum este posibil ca preoții, care nu mai pomenesc episcopul eretic și ecumenist să greșească? De fapt nu ei greșesc, pentru că aduc ca argumente Sf Canoane și pe Sf. Părinți. Gândurile astea mă întăreau și mă făceau să dau înainte pe calea începută, mulțumind Domnului. Îmi pare foarte rău pentru cei care continuă să susțină preoții și episcopii ecumeniști. Mulți dintre acești preoți spun că nu sunt ecumeniști, că se duc la acele rugăciuni din dragoste. Vor să-i liniștească pe aceștia, dar cum rămâne cu turma lor pe care, prin prezența lor acolo sau prin pomenirea episcopului care face acestea, o tulbură și o dezbină?
    Vrednici sunt toți cei care mărturisesc pe Hristos și se îngrădesc de erezie! Dumnezeu să ne întărească! Iertați și binecuvântați!

    • admin2 says:

      Domnul să vă binecuvânteze!
      Ați scris foarte bine, fără nici o abatere de la învățătura Bisericii. V-a luminat Dumnezeu!
      Multă sănătate și statornicie în credință!
      Cu respect, pr. Ciprian.

  2. Andrei says:

    Spuneti va rog parinte daca preotul are voie (canonic) sa-l opreasca pe un crestin de la sfintele taine daca acela n-a fost in ajun la slujba de seara din motive de sanatate sau din oboseala excesiva deoarece lucreaza 8 ore zilnic.
    Crestinul insa citeste toata randuiala inainte de impartasanie, vine la sfanta liturghie sta de la inceput pina la urma dar preotul nu vrea sa-l marturiseasca si sa-l impartase invocind motivul mentionat mai sus ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *