Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Emil Baciu și pr. Ciprian Staicu în dialog despre o problemă arzătoare: validitatea Tainelor în BOR după adunarea eretică din Creta (iunie, 2016)

Am reunit aici un comentariu de pe site, aparținând lui Emil Baciu (cu bucuria că se semnează așa cum este, fără pseudonime ca alți ”ninja” ortodocși – mă iertați de cuvânt, așa strigau după mine copiii unguri când treceam pe stradă, îmbrăcat desigur în reverendă; acum umblu tot cu reverendă, dar mai mult cu mașina și am pierdut cununa jignirii pentru numele lui Hristos) și un răspuns din partea mea (pr. Ciprian) la o întrebare primită la comentarii:

Emil Baciu:
Sfântul Serafim de Sarov, în convorbirea pe care a avut-o cu N.A. Motovilov, ”Despre scopul vieții creștine”, ne lasă cu voia lui Dumnezeu, învățătura universală despre lucrările Duhului Sfânt. Redau un fragment:
„… Și iată că însuși acest dar al Sfântului Duh se dă și nouă, tuturor celor ce credem în Hristos, la Taina Sfântului Botez, în momentul când în chip sfânt ni se pecetluiesc prin ungerea cu Sfântul Mir părțile cele mai însemnate ale trupului, ca unul ce devine de aici înainte păstrător veșnic al acestui har, zicându-se în acel moment :pecetea darului Duhului Sfânt.
Și pe ce anume, iubitul meu frate, punem noi, sărmanii, pecețile Sale, dacă nu pe aceste vase ale trupurilor noastre care sunt păstrătoare ale unui odor atât de scump ? Ce poate fi mai înalt pe lume și mai de preț decât darurile Duhului Sfânt trimise de sus în Taina Sfântului Botez, fiindcă acest har al Botezului este atât de mare și atât de trebuitor, atât de dătător de viață pentru om, încât chiar de omul eretic, nu se înstrăinează până la moartea sa, adică până la vremea hotărâtă de sus, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, pentru încercarea omului în timpul vieții sale pământești, ca să vadă ce este anume în stare să facă cu ajutorul harului primit de sus și ce anume va face în acest soroc dăruit lui de Dumnezeu.”
Rog să mă corectați dacă greșesc, ba chiar mai bine, să nu publicați dacă fac cumva din neștiință afirmații contrare Sfinților Părinți: înțeleg că celor botezați și căzuți în erezia ecumenismului, Dumnezeu nu le retrage automat harul Său, ci El, ca Un îndelung răbdător, așteaptă până în ultima clipă a vieții noastre întoarcerea la Dreapta Credință -singura mântuitoare. Și dacă nu ne întoarcem, faptul ca am avut harul dar în același timp l-am refuzat, ne va fi spre osândă. La fel înțeleg și validitatea Tainelor la ecumeniști. Clericilor și mirenilor care știu, sau ar fi putut să știe (însă din comoditate sau superficialitate față de învățătura Sfinților Părinti, fac compromisuri) le va fi spre osândă că au tăcut și s-au lăsat târâți în erezie trăgând după ei și smintind și alți frați, iar celor neștiutori, fie ei și o singură bătrânică, sau un copil, spre mântuire.

Și asta până la o vreme hotărâtă de Dumnezeu ,nu de noi cei nerăbdători, printre care sunt și eu. Astfel, nu voi putea reproșa lui Dumnezeu: Doamne, dacă nu-mi retrăgeai harul Tău, mă întorceam din erezie. Apoi, abia ce a trecut un an (o clipă) și vreau ca totul sa fie limpede (Sinoade făcute și condamnări pronunțate), deși eu sunt campionul tuturor relelor, fărădelegilor și spurcăciunilor. Cu toate acestea, Dumnezeu mă rabdă, așteptând îndreptarea mea prin harul dăruit mie, numai să vreau să-l folosesc…

Trebuie să aștept. Să aștept cu răbdare și nădejde, iar cu privire la asta un părinte îmi spunea că un Sinod care să condamne „sinodul” din Creta poate fi peste 40 de ani. Da, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor a condamnat ecumenismul și a anatemizat nenominal pe propovăduitorii și susținătorii lui, însă nu toate mădularele sunt sub anatemă- așa cum arată Biserica care a zămislit încă Sfinți și Mucenici.

Mă întreb de Sfânta Lumină, dar uit că patru Biserici Locale, care reprezintă circa 70% dintre credincioșii ortodocși nu au semnat la sinodul tâlhăresc, plus 33 de episcopi participanți. Și mai cred că dorința de a fi (cu orice preț) sub episcop din altă eparhie (de teamă ca rămân fără Sfântul și Marele Mir și alte motive), sau că ar trebui hirotonit un episcop dintre monahii care s-au îngrădit de erezie, este un pas spre schismă, de care să ne ferească Dumnezeu pe noi toți.
Deocamdată, și pentru mulți, mulți ani, este absolut suficientă întreruperea pomenirii/comuniunii cu ecumeniștii, (iar celelalte să le lăsăm cu pace și cu dragoste pentru toți), în voia Domnului Hristos, Stăpânul și Arhiereul nostru veșnic, Care ne vrea strâns uniți în jurul Său (strict în duhul Sfinților Părinți, în credința cea adevărată, cea revelată, cea dumnezeiască). Amin.

Pr. Ciprian Staicu:
Întrebarea care mi-o pun eu este: când anume un ortodox se împărtășește spre osândă? Desigur, în afară de cazul în care nu s-a spovedit sincer, nu are pocăință și alte asemenea.
Cred că dacă vom găsi răspuns la această întrebare vom înțelege mai bine lucrarea harului: de sfințire sau de ardere.
Dacă harul nu mai vine deloc la cel ce s-a abătut de la dreapta credință (în sensul de a-l osândi) înseamnă că nimic nu îl mai poate întoarce pe omul acela; cine îi mai lucrează prin conștiință să se pocăiască? Deci, dacă fiecare dintre noi cădem la un moment dat într-o erezie – voit sau nevoit – înseamnă că harul se ridică instantaneu și că noi rămânem în iad permanent.
Mâine sunt plecat, dar mai este un studiu de 4 pagini, semnat de părinții Hariton, Epifanie și Sava, în care am găsit o idee de care nu aveam habar: faptul că harul se ia imediat aparține – culmea – papistașilor, undeva prin secolul al XIII-lea.
Nefiind un teolog al harului nu vă luați după săracele mele cuvinte, mai ales că nu îmi permit să am o părere referitor la ceva despre care Biserica are DEJA o învățătură fixă, clară, deja stabilită.
Dacă, în urma cercetării teologice, ajungem la concluzia că deja ecumeniștii au fost condamnați sinodal și modul în care au fost condamnați este definitiv atunci nici nu are rost să mai așteptăm un sinod care să îi judece, să condamne sinodul din Creta – care a fost în esență doar o acțiune ecumenistă după multe altele, cea mai gravă, dar nu inedită sau singulară.

Și, mergând pe acest fir logic, dacă nu mai așteptăm un sinod care să îi condamne și spunem că prin anathema ROCOR din 1983 sunt anathematizați și ecumeniști din Creta, iunie 2016 înseamnă că ăștia nu mai sunt Biserică, nu mai au har etc. Bun, atunci unde este harul, să ne înrolăm și noi în Biserica cea adevărată?
Dar dacă tot vrem să ne înrolăm, oare această acțiune a noastră nu este de fapt SCHISMĂ?
Dacă mă convinge conștiința și cei care cunosc operele Sfinților Părinți și trăiesc în duhul lor că nu este pericol nici 0, 0000000001% să cad în schismă, atunci accept și eu că în BOR nu mai e nici un har, nici care îi arde, nici care îi cercetează, nimic, zero barat.
Bun, să zicem că ROCOR-ul este Biserica, atunci de ce nu am auzit nimic să spună împotriva adunării cretane? Nu sunt ei Biserica, atunci cine? A murit BOR întemeiată de Sf. Andrei numai pentru că niște oameni fără conștiință s-au dat pe mâna masonilor și a ereticilor?

Dacă este așa, atunci dușmanii Ortodoxiei ar fi niște nătângi să nu aplice același tratament tuturor țărilor ortodoxe și în maxim un an s-a terminat cu Ortodoxia. Dar ce ne facem cu cuvintele lui Hristos că Biserica nu va fi biruită de nimeni, nici de porțile iadului, la care acum cred că noi cam am ajuns?

Orice afirmație teologică trebuie luată, cercetată și văzut în ce direcție ne duce, care sunt consecințele ei în soteriologie, eclesiologie, Taine etc. Exact așa lucrau Sfinții Părinți la Sinoade: este acest cuvânt, de exemplu ”omoousios” demn să arate relația veșnică dintre Tatăl și Fiul? Da. Dar de ce ”homiousios” nu este un termen bun, că numai o literă este diferența? Și argumentau, zile sau luni întregi, ce ar însemna un termen și ce ar aduce cu sine alt termen.
Așa că cei care vin cu expresia ”Taine invalide” să arate exact, până la Parusie, încotro am merge pe calea aceasta? Dacă ea ne duce direct în brațele lui Hristos, este perfect. Dacă nu, atunci o lepădăm.

Deci să nu mai arunce unii cu citate patristice ca și cu niște săgeți, ci să arate ÎNCOTRO duce ideea citatului respectiv, ce efecte are în toate laturile teologiei.
Dacă este adevăr, va fi simplu de demonstrat. Dacă este minciună, se va încurca în propriile meandre.
Însă ACUM conștiința îmi spune că nu este așa, expresia ”Taine invalide” nu este VALIDĂ, deci nu fac bundy jumping (cum s-o fi scriind), aruncându-mă în gol numai pentru că unii sar în sus când este vorba despre validitatea Tainelor.
Cercetarea de abia a început și nu voi accepta nici un compromis, dar nici nu mă dau pe toboganul schismei că nu am ce face.
Pr. Ciprian
PS – ceea ce am scris mai sus poate fi luat ca o parte din mărturisirea mea de credință ortodoxă! Dacă se va dovedi că a aborda așa lucrurile, cu atenție, cu migală, cu discernământ, cu studiu, cu întrebare – este greșit, atunci îmi voi revizui și mărturisirea. Așa să îmi ajute Dumnezeu!

Părinți contemporani vorbesc despre Tainele schismaticilor și ereticilor necondamnați sinodal (Partea Ι)


1. Sfântul Sfințit Nou Mucenic Kiril din Kazan (†1937) despre Tainele serghianiștilor

„Dacă harul lui Dumnezeu există sau nu în această încercare a lui Serghie noi nu vom îndrăzni să judecăm până când un Sinod local, prin hotărârea lui va exprima judecata Duhului Sfânt despre acesta. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă cu tot ce are legătură cu reînnoirea, nu putem să recunoaștem conducerea administrativă a Bisericii care s-a reînnoit sub mitropolitul Serghie drept conducerea ortodoxă care a provenit din lupta pentru succesiunea Preafericirii sale, Patriarhul Tihon.

În consecință, rămânând în unitate canonică cu mitropolitul Petru, locțiitorul patriarhal, pentru că în prezent nu este posibil să intrăm în legătură cu el, recunoaștem organizarea conducerii Bisericii ruse ca singurul lucru legitim (pe care îl recunoaștem), pe baza decretului țarului din 7/20 noiembrie 1920.

Cred cu fermitate că episcopii ortodocși, prin unitate frățească și prin sprijin reciproc, vor ține Biserica Rusă, cu ajutorul lui Dumnezeu, în ortodoxia tradițională a testamentului patriarhal în vigoare și o vor conduce spre un Sinod legitim.

Am impresia că atât dvs, cât și corespondentul dvs nu faceți distincție între acțiunile mitropolitului Serghie și ale adepților lui, care se săvârșesc după rânduiala cuvenită, cu puterea drepturilor harului, care se primește prin taina hirotoniei, de celelalte acțiuni ale lui care au loc prin depășirea drepturilor primite prin taine și prin răutate omenească, ca mijloace de apărare și de susținere a drepturilor lor inventate de ei în Biserică.

La astfel de acțiuni au purces episcopul Zaharia și preotul Patapov despre care vorbești. Acestea sunt acte liturgice numai în forma lor exterioară, în timp ce în fond ele sunt fapte de ierosilie (de furt) a activității sacramentale, prin urmare ele sunt blasfemiatoare, fără har, nebisericești.

Însă Tainele care sunt săvârșite de serghianiștii care sunt hirotoniți corect și cărora nu le este interzis să slujească drept preoți, ele sunt fără îndoială Taine mântuitoare pentru cei care le primesc cu credință, cu simplitate, fără uneltiri și îndoieli referitoare la eficiența lor și care nici nu bănuiesc că ar fi nimic greșit în rânduiala serghianistă a Bisericii.

În același timp, însă, respectivele Taine (de care am vorbit înainte) sunt spre osânda și judecata celor care le săvârșesc, precum și celor care participă la ele, în pofida faptului că cunosc foarte bine că în serghianism există neadevăr și cu toate acestea nu se opun lui, fapt care arată o indiferență nelegiuită din partea lor referitoare la conducerea Bisericii.

Din acest motiv, este fundamental pentru un episcop sau preot ortodox să se țină la distanță de comuniunea cu serghianiștii în rugăciune. Acest lucru este la fel de important și pentru mirenii care au o comportare conștientă în toate manifestările vieții bisericești.” (fragment dintr-o scrisoare către un ierarh necunoscut, februarie 1934)

 

2. Mitropolitul Hrisostom al Florinei (†1955) despre Tainele celor pe calendarul nou

„Conform acestui principiu fundamental al Bisericii Răsăritene Ortodoxe, o Biserică numai atunci are autoritate și Tainele ei au har și lucrare sfințitoare când ea este recunoscută de întreaga Biserică Ortodoxă și numai atunci își pierde ea autoritatea, iar Tainele ei își pierd puterea și energia când ea va fi declarată eretică sau schismatică de către întreaga Biserică, a cărei părere validă și hotărâre definitivă o exprimă un Sinod Ecumenic sau Panortodox.

…Iar dacă noi, plecați în exil l-am numit schismatic pe arhiepiscopul Atenei și am numit Biserica Greciei schismatică, cuvântul schismă l-am folosit nu cu sensul pe care îl folosește Biserica pentru a arăta ruperea de Biserica Ortodoxă și, prin urmare, înstrăinarea de harul și de Tainele lui Hristos, ci în sensul că arhiepiscopul Atenei, prin inovația calendaristică (prin schimbarea calendarului – n.trad.) s-a despărțit pe sine și ierarhia care îl urmează pe el de celelalte Biserici Ortodoxe în prăznuirea sărbătorilor și în respectarea posturilor.

…Numai atunci vor fi încadrați efectiv între cei căzuți din harul dumnezeiesc și străini de duhul ortodox al Tainelor când aceștia vor fi declarați ca schismatici datorită lucrarea lor, de către un Sinod panortodox.” (fragment dintr-o epistolă către Preasfințitul Gherman Varilopoulos, episcop al Cicladelor, Atena, 9/11/1937)

„O asemenea părere a invalidității Tainelor și a repetării lor nu au dreptul să o aibă și să se pronunțe nici persoane izolate (episcopi, de exemplu), care nu au absolut nici o competență și nici o autoritate în aceasta, dar nici măcar vreo Biserică Ortodoxă locală în parte nu are dreptul de a înlătura validitatea Tainelor, fără părerea sau hotărârea întregii Biserici. Exclusiv un singur drept au, acela de a lua clericilor care umblă în erezie și nu se pocăiesc, ci persistă în ea, dreptul valid și direct de a săvârși Tainele; căci cine nu are puterea de a da un dar dumnezeiesc, în consecință nici nu are dreptul de a a-l lua.

Iar dacă Sfintele Canoane consideră sacrilegiu subestimarea Tainei preoției, cu atât mai mult îi consideră profanatori pe cei care îndrăznesc fără nici o competență și fără autoritate bisericească să vorbească de Taine invalide ale unei Biserici recunoscute, chiar dacă aceasta este vinovată față de întreaga Biserică pentru introducerea arbitrară a unei inovații?

Iată motivul pentru care noi ne ferim să ne pronunțăm referitor la validitatea Tainelor, mărturisind că nu avem pentru aceasta nici o competență și nici un drept din partea Sfintelor canoane, simțindu-ne nimicnicia și starea noastră păcătoasă față de sfințenia și de puterea și harul sfințitor al Sfintelor Taine, încredințăm aceasta hotărârii și judecății întregii Biserici.

…Noi, fiind cunoscători ai duhului Sfintelor Canoane și al cinstitelor dogme și tradiții ale Bisericii Ortodoxe, refuzăm să considerăm ierarhia Greciei ca schismatică în lucrarea (funcția) ei, ci numai potențial până când se va întruni un Sinod valid pentru a-i judeca pe arhiereii inovatori, care refuză după explicațiile suficiente oferite lor să se întoarcă la tradiția calendarului ortodox, și să îi caterisească și să îi îndepărteze și ca pe niște schismatici activi să îi declare, recunoscându-i atunci pe cei puțini ca arhierei care învață ortodox și ca singurii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Grecești.” (dintr-o enciclică pastorală, Atena, 01.06.1944)

„De aici tragem concluzia că o Biserică Ortodoxă recunoscută numai atunci își va pierde semnificația ei ortodoxă și autoritatea Sfintelor Taine când va fi recunoscută ca eretică sau schismatică de către un Sinod Panortodox, singurul îndreptățit pentru a o lipsi pe ea de har și de autoritatea dumnezeiască a Tainelor, pentru că numai acesta (Sinodul panortodox sau ecumenic) are dreptul să îi recunoască acesteia harul.

Pentru aceasta, pentru că harul dumnezeiesc și autoritatea Sfintelor Taine nu le oferă episcopul sau preotul care le săvârșește, care este doar organul transmițător al harului, ci caracterul sau sensul ortodox al Bisericii în numele căreia se săvârșesc acestea, posibila concepție antiortodoxă referitoare la problemele bisericești care sunt vindecabile, potrivit expresiei Sfântului Vasile cel Mare, devreme ce această Biserică nu este judecată și condamnată de un Sinod valid, nu poate să îi micșoreze, cu atât mai puțin să o lipsească de caracterul ei ortodox și de autoritatea actelor sfințitoare săvârșite în ea.

Iar caracterul demagogic și manipulator al părerii opuse celei de mai sus constă pe de o parte în speranța de a atrage și alți adepți la calendarul strămoșesc (patristic) ridicând în semn de amenințare ca pe o sperietoare invaliditatea Tainelor celor ce țin noul calendar, iar pe de o parte constă în ținerea pe loc a adepților lor și dacă se poate și a celor creduli și căldicei implicați în această luptă sfântă a noastră.” (dintr-o enciclică pastorală de lămurire, Atena, 18.01.1945)

 

3. Pururea pomenitul părinte Teodorit Aghioritul (†2007) despre tainele ecumeniștilor dintre ortodocși

„Existența harului nu asigură mântuirea; foarte ușor cineva poate să se împărtășească în mod real cu Trupul șui cu Sângele lui Hristos și cu toate acestea … să se osândească! Dovada acestui fapt sunt cuvintele din evanghelie ale Domnului, potrivit cărora și cei care fac semne și minuni și spun profeții, dacă nu au virtutea în ei, vor fi… osândiți! (Matei 7, 21-23)” (din a doua scrisoare deschisă către protoiereul Evghenie Tobrov, 1972)

„Teoria dvs despre pierderea harului înaintea judecării sinodale a ereticilor în cunoștință de cauză nu este valabilă. Și încă ceva. Cine ne va spune că clericul cutare astăzi sau alt cleric mâine sau al treilea poimâine au devenit eretici în cunoștință de cauză? Dvs sau eu? Susțineți că lucrul acesta îl arată faptele lor. Da, însă este posibil ca acestea să le facă nu din convingere, deci când vor fi judecați în sinod vor fi găsiți eretici inconștienți de erezia lor. Prin urmare, trebuie să existe un organ oficial și definitiv care ne va da informația (hotărârea) cea mai înaltă și acest organ este Biserica, Sinodul.” (fragment dintr-o scrisoare către Ἀ. Κ., 6 mai 1979)

„În încercarea lui disperată de a dovedi că stiliștii sunt schismatici, pr. Epifanie Theodoropoulos recurge la acest argument sofist: ”dacă cei pe calendarul nou au Taine valide, dacă Biserica Greciei are har, atunci ea este cu adevărat Biserica Ortodoxă, este Biserica lui Hristos și tot cel care pleacă din ea devine schismatic.” (în Cele două extreme…, p. 204).

Acest argument este din start înșelător și viclean! Și aceasta pentru că este posibil ca un episcop, o Biserică să aibă har, însă potențial să fie schismatică sau eretică, învățătură pe care o acceptă și părintele Epifanie!

Iar credinciosul care se va împărtăși din Potirul unei asemenea Biserici pe de o parte Îl va primi pe Hristos, însă spre osândă și nu spre luminare și îndumnezeire, așa cum se întâmplă întotdeauna cu cei care se împărtășesc cu nevrednicie. Osânda de mai sus va fi diversă, depinzând întotdeauna de gradul de conștientizare al kakodoxiei (ereziei).

Prin urmare, când credinciosul ortodox, mirean sau cleric, se va îndepărta sau va întrerupe orice comuniune cu o asemenea Biserică potențial schismatică sau eretică, el nu mai este schismatic ci, potrivit învățăturii Sfintelor Canoane, este vrednic de laudă! Iată în ce constă denaturarea adevărului de către părintele Epifanie.

Astfel, datorită inovației calendaristice, Biserica grecească este potențial schismatică, iar datorită împreună mergerii ei ei ecumeniste cu Fanarul, este potențial eretică. De aceea orice credincios este dator să nu fie în comuniune (să nu se împărtășească) cu astfel de păstori, care slujesc și se roagă și merg alături de Athenagora al Constantinopolului și de Iacob al Americii (notă – alături de Bartolomeu astăzi și de ceilalți ecumeniști), care ”s-au dovedit a nu avea nici o apropiere interioară și profundă cu nepătata și neîntinata ortodoxie.” (din lucrarea Antidotul, 1990)

Sursa – http://krufo-sxoleio.blogspot.ro/2017/10/blog-post_16.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Gheron Sava Lavriotul: Interpretarea patristică a Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol

Întru slava Dumnezeului nostru și a Sfintei Biserici celei Una: ORTODOXIA!

Studiul lui Gheron Sava – Interpretarea patristica a Canonului I II Constantinopol

Adaug și un cuvânt de foc al Sfântului Justin Popovici primit de la un frate, pe mail:

”Iubirea și Adevărul sunt deoființă, cresc una prin cealaltă, se întrepătrund în infiniturile nesfârșite.

Iubirea trăiește prin Adevăr, iar Adevărul trăiește prin Iubire.

Dacă Iubirea are un limbaj, acesta este Adevărul, iar dacă Adevărul are o limbă, aceasta-i Iubirea.

Cel care are Adevărul, are Iubirea.

Adevărul nu poate trăi într-un suflet în care nu este sălășluită Iubirea, fiindcă Iubirea este viata Adevărului, suflarea Adevărului și inima Adevărului.

Acolo unde nu este Adevărul, nu este Iubirea. Fără Adevăr, Iubirea și-ar pierde vederea, s-ar afunda în întuneric și ar ajunge oarbă.

Fără Iubire, Adevărul s-ar veșteji și ar muri pentru totdeauna.

Adevărul și Iubirea sunt vasele sfinte de nestrămutat ale harului, milei și păcii lui Dumnezeu. Sufletul care le are se umple îndată de harul dumnezeiesc. Iar darul acesta vine de la Preasfânta Treime.

Dragostea crede totul, iartă totul, dar se bucură numai de Adevăr.”

”Mărturisitori ai tăcerii” sau răstigniți ai Adevărului?

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în data de 11 noiembrie 2017 îl vom avea în mijlocul nostru pe unul dintre oamenii cu mintea lui Hristos, adică Gheron Sava Lavriotul. Vrea să se întâlnească cu toți părinții români și să dăm împreună un nou impuls luptei cu panerezia ecumenistă.

Înainte de acest moment vreau să îmi exprim câteva gânduri, pe românește, că destul am tot postat gândurile altora – foarte bune de altfel – mai ales din spațiul grecesc.

Așa cum se va vedea și din studiul părintelui Sava pe care îl voi publica mâine, sunt multe ispite acum, care au o singură cauză: teama nejustificată. Dar pentru că aceasta este prea grosieră, ea îmbracă haina ”de porfiră și vison” a JUSTIFICĂRII sau a AMÂNĂRII sau, cel mai grav, a TĂCERII.

Câteva întrebări, dar nu retorice:

a) ce este de fapt un om care mărturisește… prin tăcere? Doar un mut (Sf. Grigorie Palama este mai dur: spune că un asemenea om este ateu și să nu uităm că a-teu nu este ”cel fără de Dumnezeu”, ci POTRIVNICUL LUI DUMNEZEU);

b) ce este un om care se ascunde în spatele altora, care trage sforile din culise? Doar un agent al ereziei; cel mai grav este când nu a fost ”angajat” întru apărarea acesteia, ci o face că așa crede că este ”bine” (”binele” care vine la ”pachet” cu compromisul, oricât de mic sau mare ar fi acesta, este doar VICLENIE, nimic altceva);

c) de ce sunt puțini împinși în față, iar ceilalți așteaptă să vadă ”ce se întâmplă”? Simplu, pentru că nu iubesc Crucea lui Hristos;

d) de ce a spune adevărul este considerat de unii defăimare? Pentru că ei înșiși își închid inima, nelăsând pe Hristos Cel răstignit să Își plece capul pe altarul acelei inimi; îi interesează doar ”să aibă spatele asigurat” (să nu uităm: inima este în FAȚĂ, nu în spate);

e) care este ”siguranța” în mărturisire, pe ce ne bazăm? Pe credință, plonjând fără ezitare în abisul iubirii de Dumnezeu;

f) poți iubi adevărul numai pe jumătate? Nu, căci ar însemna să Îl tai bucăți pe Hristos, Adevărul veșnic și dumnezeiesc;

g) sper să fie clar pentru noi toți: părinții athoniți știu multă teologie, sunt smeriți, ucenicesc unii în fața altora, NU AU PĂRERI PROPRII în lupta cu erezia, ci se supun Sfinților Părinți, nu caută ”soluții noi”, ci le aplică pe cele patristice, sfințitoare, curățitoare. Avem ce învăța de la ei!

h) unii s-au folosit de Gheron Sava și acum se pregătesc să se lepede de el ca de ceva nefolositor. Fiecare ne vom lua plata, însă un lucru este evident: nu există în omul acesta egoism, răutate, mândrie. De ce? Pentru că în mod CONTINUU se păzește, prin rugăciune și smerenie. Iar cuvântul lui este FOC heruvimic ce arde toată minciuna, DE ÎNDATĂ ce ea apare, nu după ce vine… primăvara.

i) Gheron Sava ne așteaptă să punem ”cărțile pe masă”, să discutăm toate problemele, să le rezolvăm toate, să așternem în scris o hotărâre ortodoxă asumată de toți, după principiul fundamental: URMĂTORI AI SFINȚILOR PĂRINȚI !

Să ne ajute Bunul Dumnezeu la tot lucrul bun!

Cu metanie pentru toți iubitorii de adevăr,

pr. Ciprian Staicu

Predică la Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul VII Ecumenic (Sf. Gheorghe, 15 octombrie 2017)

Din dragostea față de Hristos a iubitorilor Ortodoxiei:

https://romanortodox.info/pr-ciprian-ioan-staicu-predica-la-duminica-parintilor-de-la-sinodul-vii-ecumenic/

Notă: chiar primul minut nu s-a înregistrat, datorită unor probleme ”tehnice”, de aceea nu se aude invocarea treimică de la început: ”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh…”

Nădăjduiesc să fie de folos și să nu mă fi abătut de la dreapta învățătură patristică.

Blagosloviți și iertați!

Pr. Ciprian

Sfântul Paisie Aghioritul – despre stres

”Pentru nimic să nu aveți stres. Acesta este de la diavolul. Când vedeți că există stres, să știți că acolo și-a băgat dracul coada.

Diavolul nu ne poate face nimic atunci când suntem liniștiți. Dacă există o tensiune în om, diavolul îl stresează și mai mult, ca să îl chinuie și să îl înșele. De exemplu, pe cel sensibil îl face hipersensibil. Când vrei să faci metanii, te împinge și satana să faci mai multe decât reziști și, dacă puterile tale sunt limitate, se naște o stare de nervozitate, pentru că nu reușești să le faci pe toate și apoi îți creează stres, alături de o stare de deznădejde mai ușoară la început și apoi el continuă tot așa (cu ispita)…

Îmi amintesc atunci când eram monah începător, pentru o anumită perioadă, de îndată ce mă puneam să mă culc, gândul mă ispitea și îmi spunea: Dormi? Scoală-te! Sunt atâția oameni în lume care suferă, au nevoie de rugăciunea ta…

Mă ridicam și făceam metanii, tot ce puteam. De îndată ce mă puneam iar la culcare, începea gândul iarăși: Alții suferă și tu dormi? Scoală-te!

Mă ridicam iar. Tot așa, până am ajuns să spun: Ah, ce bine ar fi dacă mi-ar tăia cineva picioarele sau dacă nu aș mai putea sta în picioare! Atunci aș fi îndreptățit să stau să mă odihnesc, devreme ce nu aș ai putea face metanii.

Cu greu am dus la capăt atunci acea perioadă a Postului Mare, pentru că mă forțam pe mine însuși mai mult decât puteam rezista.

Când simțim stres în lupta noastră, să știm că nu ne mișcăm în preajma lui Dumnezeu. Acesta nu este un tiran care vrea să ne sugrume (ci Dumnezeu ne iubește, NESPUS DE MULT – n.trad.).”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2017/10/blog-post_334.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Papistașii nu au nevoie de Dumnezeu-Omul, ei îl au ca și ”cap” pe … papa superman

Iată ce putem citi la adresa: http://www.katanixis.gr/2017/10/blog-post_450.html

”Artistul străzii MauPal a provocat entuziasm la nivel mondial (la cum merge lumea, nici nu ne mirăm – n.trad.) printr-un grafitti în care l-a prezentat pe papa ca superman, desen făcut pe un zid aproape de Vatican.

Artistul consideră că în această epocă de criză economică ce lovește Italia și lumea întreagă, papa Francisc este o speranță pentru toți (știm noi care sunt acești ”toți” – n.trad.), de aceea în anul 2014 a făcut un desen cu papa ca superman”, a declarat MauPal (pe numele întreg Mauro Palota)

Autorul îl consideră pe papa o persoană care deține o mare putere și este de asemenea foarte uman și smerit (asta e culmea, nu? – n.trad.)

Serviciile de curățenie ale orașului au șters acel grafitti, dar planul a rămas, iar acum artistul l-a pus pe niște tricouri, pe care vrea să le vândă – costă 19 euro – iar o parte din venit îl va dona Vaticanului, pentru scopuri filantropice, căci Vaticanul a aprobat acest lucru, ca parte a unui program filantropic special.

 

traducere din greacă

de pr. Ciprian Staicu

 

Comentariul meu: în curând va apare și… Batman sau Spiderman; orice ”man”, numai mascat să fie, cu două fețe și cu o agendă… hotărâtă (în culise, desigur…).