”Pentru nimic să nu aveți stres. Acesta este de la diavolul. Când vedeți că există stres, să știți că acolo și-a băgat dracul coada.
Diavolul nu ne poate face nimic atunci când suntem liniștiți. Dacă există o tensiune în om, diavolul îl stresează și mai mult, ca să îl chinuie și să îl înșele. De exemplu, pe cel sensibil îl face hipersensibil. Când vrei să faci metanii, te împinge și satana să faci mai multe decât reziști și, dacă puterile tale sunt limitate, se naște o stare de nervozitate, pentru că nu reușești să le faci pe toate și apoi îți creează stres, alături de o stare de deznădejde mai ușoară la început și apoi el continuă tot așa (cu ispita)…
Îmi amintesc atunci când eram monah începător, pentru o anumită perioadă, de îndată ce mă puneam să mă culc, gândul mă ispitea și îmi spunea: Dormi? Scoală-te! Sunt atâția oameni în lume care suferă, au nevoie de rugăciunea ta…
Mă ridicam și făceam metanii, tot ce puteam. De îndată ce mă puneam iar la culcare, începea gândul iarăși: Alții suferă și tu dormi? Scoală-te!
Mă ridicam iar. Tot așa, până am ajuns să spun: Ah, ce bine ar fi dacă mi-ar tăia cineva picioarele sau dacă nu aș mai putea sta în picioare! Atunci aș fi îndreptățit să stau să mă odihnesc, devreme ce nu aș ai putea face metanii.
Cu greu am dus la capăt atunci acea perioadă a Postului Mare, pentru că mă forțam pe mine însuși mai mult decât puteam rezista.
Când simțim stres în lupta noastră, să știm că nu ne mișcăm în preajma lui Dumnezeu. Acesta nu este un tiran care vrea să ne sugrume (ci Dumnezeu ne iubește, NESPUS DE MULT – n.trad.).”
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2017/10/blog-post_334.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
