Cu ajutorul lui Dumnezeu, în data de 11 noiembrie 2017 îl vom avea în mijlocul nostru pe unul dintre oamenii cu mintea lui Hristos, adică Gheron Sava Lavriotul. Vrea să se întâlnească cu toți părinții români și să dăm împreună un nou impuls luptei cu panerezia ecumenistă.
Înainte de acest moment vreau să îmi exprim câteva gânduri, pe românește, că destul am tot postat gândurile altora – foarte bune de altfel – mai ales din spațiul grecesc.
Așa cum se va vedea și din studiul părintelui Sava pe care îl voi publica mâine, sunt multe ispite acum, care au o singură cauză: teama nejustificată. Dar pentru că aceasta este prea grosieră, ea îmbracă haina ”de porfiră și vison” a JUSTIFICĂRII sau a AMÂNĂRII sau, cel mai grav, a TĂCERII.
Câteva întrebări, dar nu retorice:
a) ce este de fapt un om care mărturisește… prin tăcere? Doar un mut (Sf. Grigorie Palama este mai dur: spune că un asemenea om este ateu și să nu uităm că a-teu nu este ”cel fără de Dumnezeu”, ci POTRIVNICUL LUI DUMNEZEU);
b) ce este un om care se ascunde în spatele altora, care trage sforile din culise? Doar un agent al ereziei; cel mai grav este când nu a fost ”angajat” întru apărarea acesteia, ci o face că așa crede că este ”bine” (”binele” care vine la ”pachet” cu compromisul, oricât de mic sau mare ar fi acesta, este doar VICLENIE, nimic altceva);
c) de ce sunt puțini împinși în față, iar ceilalți așteaptă să vadă ”ce se întâmplă”? Simplu, pentru că nu iubesc Crucea lui Hristos;
d) de ce a spune adevărul este considerat de unii defăimare? Pentru că ei înșiși își închid inima, nelăsând pe Hristos Cel răstignit să Își plece capul pe altarul acelei inimi; îi interesează doar ”să aibă spatele asigurat” (să nu uităm: inima este în FAȚĂ, nu în spate);
e) care este ”siguranța” în mărturisire, pe ce ne bazăm? Pe credință, plonjând fără ezitare în abisul iubirii de Dumnezeu;
f) poți iubi adevărul numai pe jumătate? Nu, căci ar însemna să Îl tai bucăți pe Hristos, Adevărul veșnic și dumnezeiesc;
g) sper să fie clar pentru noi toți: părinții athoniți știu multă teologie, sunt smeriți, ucenicesc unii în fața altora, NU AU PĂRERI PROPRII în lupta cu erezia, ci se supun Sfinților Părinți, nu caută ”soluții noi”, ci le aplică pe cele patristice, sfințitoare, curățitoare. Avem ce învăța de la ei!
h) unii s-au folosit de Gheron Sava și acum se pregătesc să se lepede de el ca de ceva nefolositor. Fiecare ne vom lua plata, însă un lucru este evident: nu există în omul acesta egoism, răutate, mândrie. De ce? Pentru că în mod CONTINUU se păzește, prin rugăciune și smerenie. Iar cuvântul lui este FOC heruvimic ce arde toată minciuna, DE ÎNDATĂ ce ea apare, nu după ce vine… primăvara.
i) Gheron Sava ne așteaptă să punem ”cărțile pe masă”, să discutăm toate problemele, să le rezolvăm toate, să așternem în scris o hotărâre ortodoxă asumată de toți, după principiul fundamental: URMĂTORI AI SFINȚILOR PĂRINȚI !
Să ne ajute Bunul Dumnezeu la tot lucrul bun!
Cu metanie pentru toți iubitorii de adevăr,
pr. Ciprian Staicu
