Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Conferința lui Gheron Sava Lavriotul la Râmnicu Sărat (19 decembrie 2017)

O oază de teologie ortodoxă mai valoroasă decât orice diplomă a vreunei Facultăți de Teologie Ortodoxă actuală:

Vom reveni cu transcrierea ideilor mai importante și demn de reținut din această conferință-maraton.

Mulțumim părintelui Efrem Prodromitul pentru osteneala traducerii, iar pe sfinția sa și pe Gheron Sava îi îmbrățișăm cu cuvintele (de altfel valabile pentru noi toți): „Mânca-v-ar raiul!”

Blagosloviți și iertați!

Și MULȚUMIM !

Iar fratelui Dinu de la Râmnicu-Sărat și ostenitorilor realizării acestei conferințe și filmări: Domnul să vă răsplătească înmiit!

Redacția

Predica Părintelui Spiridon, ținută de praznicul Sf. Mc. Ștefan, după ce primise toate răspunsurile solicitate de la părinții athoniți mărturisitori, în conferința de la Râmnicu-Sărat (19 decembrie 2017)

Idei demne de reținut:

– „înțelegerea acestui praznic al Sf. Ștefan este ajutată de imnele bisericești alcătuite de sfinții imnografi în cinstea Sfântului Ștefan;

„Ștefan” = cunună (din limba greacă);

– viața Sf. Ștefan a fost o biruință asupra păcatului, o încununare a dragostei dumnezeiești care biruiește moartea;

– numai cu jertfele mucenicești ale Sf. Apostoli și ale celorlalți creștini a fost posibilă cucerirea spirituală a Imperiului Roman;

– Sf. Ștefan a fost calomniat (arhiereii nu îndrăzneau să i se opună, cu argumente istorice și teologice, în cuvânt), pentru a putea fi adus în fața judecății evreiești și apoi a fi ucis;

– pentru acuzatori a fost de ajuns că Sf. Ștefan contrazicea învățătura oficială a arhiereilor rău-credincioși din acea vreme;

– învățături greșite ale arhiereilor evrei: Legea lui Moise este desăvârșită și definitivă, prin ea vine mântuirea; Dumnezeu locuiește numai în Templul din Ierusalim; aici s-au făcut multe minuni, arătând prezența Lui; evreii așteptau un Mesia lumesc, plin de glorie, care va înființa o Împărăție lumească, numai pentru iudei;

– căpeteniile spirituale ale evreilor erau în vremea aceea dominate de ură, de răutate și de viclenie și au reușit să atragă și majoritatea poporului iudeu la rătăcirea lor;

– spun acestea nu ca să îi urâm pe evrei, ci ca să îi compătimim și să ne ferim de toate lucrările lor pe care le urzesc de veacuri împotriva creștinilor;

– prima victimă a răzbunării iudeilor împotriva ucenicilor lui Hristos a fost Sfântul Arhidiacon Ștefan;

– iudeii au creat prin manipulare și zvonuri o stare de agitație în popor;

– Sf. Ștefan nu a avut în Sinedriu nici un creștin să îl apere, dar nici nu avea nevoie, căci Duhul Sfânt îl întărea și îl călăuzea;

– mustrările rostite de Sf. Ștefan sunt dure, dar ADEVĂRATE ! El le-a rostit pașnic, fără să se tulbure;

– se pune întrebarea: devreme ce i-a mustrat cu dragoste înseamnă că nu avea iubire față de cei de același neam cu el?

– tocmai pentru că avea dragoste, Sfântul Ștefan i-a mustrat, ca iudeii să se trezească, să se lepede de credința lor falsă;

– fără dreapta credință nimeni nu poate avea nici har, nici virtuți;

Sfântul Varsanufie cel Mare (Filocalia, vol. XI, răspuns la întrebarea 58): cel credincios, atunci când vorbește cu ereticii și mărturisește dreapta credință, niciodată nu se tulbură, pentru că îl are în inima sa pe Hristos, Împăratul păcii și al slavei;

– este bine să cunoaștem dogmele și canoanele, dar pentru a avea succes în lupta cu ereticii mai este nevoie să avem și despătimire sufletească;

– nici un mărturisitor ortodox nu a recunoscut autoritatea tribunalului bisericesc care i-a judecat, nici pedepsele bisericești hotărâte de eretici;

– aproape fiecare preot își găsește astăzi tot felul de motive pentru a nu lupta cu erezia care se extinde și se generalizează astăzi în viața Bisericii;

– faptul că episcopii care au început lupta cu ecumenismul nu au întrerupt pomenirea ereticilor, ci chiar coliturghisesc cu ei demonstrează în mod incontestabil că acești episcopi au aceeași credință eretică cu episcopul pe care îl pomenesc;

– în vremuri tulburi, dacă cineva vrea să știe cine este de partea adevărului, să caute și să vadă cine sunt cei prigoniți (a se vedea exemplul egumenului Evstratie, pe care îl mustra Sfântul Teodor Studitul, întrebându-se cum de nu este prigonit);

Sfântul Teodor Studitul: „asta înseamnă că tu ai o înțelegere cu ei, ești în comuniune cu ei”;

– cum gândeau primii creștini: numai prin împreuna-pătimire se poate obține Împărăția cerurilor;

– îndrăzniți să mărturisiți, căci Dumnezeu vă va da putere la atacul prigonitorilor ca să biruiți!”

 

Concluzia mea: această predică foarte frumoasă este un pas important în clarificarea faptului că nu tot ce ce zice că luptă împotriva ereziei o și face cu adevărat, decât dacă este gata să urmeze exemplul – în viață, mărturisire și muceniciei – al Sfântului Arhidiacon Ștefan. Domnul Iisus Hristos să îl întărească pe pr. Spiridon, să dea, alături de noi toți, mărturia cea bună până la capăt. (pr. Ciprian)

Un cuvânt în noaptea de Crăciun…


„Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței, că întru ea cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.” (troparul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos)

Iubiți părinți, cinstiți frați și surori, mărturisitori ai dreptei credințe,

Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L…!

Fără Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, niciodată nu am fi putut ieși din întunericul păcatului și al morții!

Fără Hristos, viața noastră s-ar fi terminat doar cu un apus și un mormânt, însă prin El avem Răsăritul întru veșnicie, căruia să ne învrednicim cu toții!

Standardele lui Hristos nu sunt diverse, dar sunt înalte. Hristos nu vrea o „unire în diversitate”, ci vrea unire în Adevăr. Iar Adevărul este El Însuși (conform Ioan 14, 6). A fi uniți întru Adevăr înseamnă a fi cosanguini, ca mădulare vii ale Bisericii lui Hristos, cu Capul Însuși al Bisericii, adică cu Mântuitorul Iisus Hristos.

Nu există nici un bun în afară de ceea ce ne dăruiește Hristos, Omul cel îndumnezeit, iar toate bunurile noi le primim, ca arvună mântuitoare, prin logodirea sufletului nostru cu Mirele Bisericii, întru Taina Sfântului Botez ortodox, singurul mântuitor.

Anul 2017 a fost pentru noi toți unul special. Ca președinte al Asociației „Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”, Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost alături de noi, iar noi ne-am străduit să fim alături de dumneavoastră, fiind uniți – cei ortodocși – în jurul lui Hristos euharistic, la fiecare Sfântă Liturghie, pe Sfântul Disc.

Celor care sunt în cuget de mărturisire ortodoxă și de îngrădire față de erezie le transmitem o binecuvântare de la Părintele luminilor, una „din cer până în pământ”, cu urarea să faceți Cer din pământul din care v-a plămădit Dumnezeu.

Hristos, Pruncul cel dumnezeiesc, ne-a binecuvântat pe noi, familia Staicu, cu cel mai frumos an din viața noastră:

a) am trecut prin mărturisire, judecată și prigoană, însă Pacea lui Hristos se revarsă bogat în inimile noastre, neurând pe nimeni și compătimind pe cei depărtați de la Adevăr;

b) ne-a dăruit prieteni – foarte mulți – pe care îi îmbrățișăm cu drag, fie ei din România, precum și din Canada, SUA, Anglia, Franța, Germania, Italia, Elveția, Austria, Grecia, Cipru și Creta. O adâncă metanie părinților athoniți, îndeosebi lui Gheron Sava Lavriotul, lui Gheron Gavriil Cutlumușiatul și părintelui Iulian Prodromitul, cu ale căror rugăciuni să ne mântuim toți!

c) soția mea, Ioana-Alina, a fost lăsată pe drumuri de pseudo-episcopul Andrei al Covasnei și Harghitei (de care ne-am îngrădit pentru erezia ecumenistă, propovăduită de el cu capul descoperit), retrăgându-i-se, printr-un document plin de minciuni, binecuvântarea de a mai preda religie ortodoxă. În locul ei a fost pus un popă ecumenist, care nici rugăciunea nu o face cu copiii, în cadrul orelor de religie. Însă a doua zi după Golgota soției mele, ea a găsit un loc de muncă la o școală dintr-un sat, apoi, în data de 15 noiembrie 2017, a obținut titlul de doctor în filologie al Institutului de Etnografie și Folclor din cadrul Academiei Române, iar acum câteva zile am înfiat o fetiță de un anișor, pe care în urmă cu o zi am botezat-o, primind numele Teodora, care se tălmăcește „darul lui Dumnezeu.” Maria, fiica noastră cea mare, are parte de multă binecuvântare de la Maica Domnului și se străduie să treacă cu fruntea sus prin prigoana din partea ereticilor abătută, ca binecuvântare hristică și cerească, asupra întregii noastre familii ortodoxe.

d) în anul 2017 au existat multe frământări în Ortodoxia românească (care erau de așteptat, căci vrăjmașul este foarte viclean), care au provocat multă sminteală, datorită caracterului lor ambiguu, nepatristic și neconform cu lupta contra panereziei ecumeniste. Dintre acestea amintim: părtășia la erezie, împărtășirea la cutiuță, Împărtășania lăsată în casele credincioșilor, adesea în recipiente improprii din punct de vedere liturgic, acrivia iconomică, sărbătorirea concomitentă a două calendare (vechi și nou), calomnierea neîncetată a unor părinți români și greci de către persoane (clerici și mireni) neîntărite în dreapta credință, așa-zisa lupta cu erezia dusă de unii clerici, fără a se îngrădi cu ea, înșelând astfel conștiințele credincioșilor, accentuarea ideii că nu ar mai lucra deloc harul în Biserica Ortodoxă Română (uitându-se de către promotorii acestei idei specific stiliste că noi toți, cei îngrădiți de ecumenism, SUNTEM mădulare ale Bisericii Ortodoxe Române), transformarea părerii proprii sau a lipsei de control ierarhic în trambulină spre diverse practici liturgice și teologice lipsite de fundament patristic și canonic ortodox etc. Dumnezeu să ne ierte pe toți. Toți putem greși, însă de asemenea toți ne putem întoarce, până la trecerea fiecăruia în viața cealaltă. De aceea ne rugăm Mântuitorului ca pe cei rătăciți să îi întoarcă la dreapta credință și declarăm că nu urâm pe nimeni, decât pe satana, vrăjmașul întregului neam omenesc.

Țara noastră, ca de multe ori în istorie, trece prin momente grele, însă problema majoră nu o constituie nici latura politică, nici cea economică, ci credința din sufletele noastre, care trebuie să fie ACEEAȘI cu cea a înaintașilor noștri, ucenici ORTODOCȘI ai Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României.

Ar mai fi multe de spus, însă Hristos le poate spune cu mult mai bine celor care trăiesc și propovăduiesc „în Duh și în Adevăr.”

Calea de urmat este cea propovăduită – după îndelung studiu patristic, sfătuire, rugăciune și curaj mărturisitor – de părinții athoniți.

Nu mai este vremea iconomiei, ci a acriviei mântuitoare, căci nu noi ținem Legea, ci ea ne ține pe noi, cum spunea pr. prof. Ilie Moldovan, care se roagă pentru noi la Liturghia cea veșnică din ceruri.

Cu deosebit respect pentru toți ortodocși,

pr. Ciprian Staicu împreună cu familia,

colaboratorii și toți prietenii și următorii

Sfântului Efrem și ai tututor Sfinților

Mirenii nu tac…

Ecumenistilor sa le stam impotriva

Și un comentariu de la un frate ortodox:

Unii încearcă să ne aducă „binele” cu forța și iată că noi nu vrem. Acești „binevoitori” încearcă să ne unească cu Roma pentru a reuși și noi în sfârșit să intrăm în rândul țărilor dezvoltate. Dar oare acesta-i scopul, sau este cel pe care autorul acestui articol îl declară cam la 14 rânduri înainte de finalul lui, și anume EXPANSIONISMUL?

Mă întreb cu cât o fi fost plătit profesorul Viorel Roman (Bremen, Germania) pentru a scrie un așa studiu, pentru care motiv este foarte bine combătut aici de autorul articolului, Ioan Humă. Felicitări și sănătate îi urăm d-lui Ioan, căci a demonstrat că este cu adevărat pământ bun (humă) și viu din pământul României. Iată că mai avem și români vii printre noi acum când boala numită ecumenism tinde să ne prindă pe toți în lațul ei. Cine poate fi în spatele acestor acțiuni, asta rămâne să concluzionăm singuri funcție de ce aflăm din media.

Unii ne-ar putea acuza chiar de „Teoria conspirației” . E dreptul lor, numai că la școală am studiat cu toții în clasele mici povestea cu Ion și lupul, poveste care ar trebui să nu ne mai lase să dormim. În articol, culmea tupeului, se afirmă că prin „Unirea cu Roma” (ne referim la unirea dintre ortodocși și catolici, dar nu într-o singură dogmă) poporul român ar ieși din somnul cel de moarte(așa cum reiese din versurile Imnului Național). Păi dacă vecinii noștri catolicii stau, căci așa vor ei, într-un somn de moarte spirituală(adică veșnică), prin unirea cu ei nu facem decât să ne riscăm nemurirea cea bună. Unirea cu catolicii ar fi bună doar dacă ei ar accepta revenirea la dogma ortodoxă și renunțarea la ereziile lor.

Binele acesta propovăduit de unii români(dacă mai pot fi numiți români după ce au scris astfel de studii) nu ni-l dorim și îi sfătuim și pe cei ce intră cu știință sau nu într-un astfel de rol (al lui Iuda) să renunțe a mai servi unei cauze anticreștinești și antiromânești, oricare ar fi numărul arginților primiți.

Doamne ajută !

P.S.: Mulțumim pentru articolul scanat.

Redacția

Gheron Sava Lavriotul, omul lui Hristos, a venit din nou în România

Conferința lui Gheron Sava Lavriotul – București, 15 decembrie 2017







Șirul de conferințe de-abia a început. Le dorim celor doi – gheron Sava și monahul Efrem – cuvânt cu putere multă, căci este mare nevoie a se descâlci problemele apărute în lupta cu panerezia ecumenistă.

Personal, nu am putut lua parte, deși mi-aș fi dorit, datorită unei înmormântări în familie și a unor grave probleme personale de sănătate. Am mare nevoie de rugăciunile fraților ortodocși.

Mulțumim fratelui Cristian pentru organizare și osteneală și să ne revedem cu drag.

Părintele Sava mi-a spus la telefon că urmează să apară câteva lucrări teologice (în greacă și apoi în traducere, inclusiv în română), dintre care cea mai interesantă este scrisă – dacă am înțeles bine – de un părinte Evghenie (probabil grec), despre modul cum lucrează harul, când și cum se ia, validitatea sau nu a Tainelor, totul bazat pe texte de la Sinoadele Ecumenice și pe texte patristice; lucrarea acum este la verificat de către teologii Sfântului Munte, frați de sinaxă cu Gheron Sava și cu monahul Efrem, care analizează concordanța textelor din carte și învățătura ei cu teologia patristică, spre a nu se strecura nici o greșeală, ci scopul dorit – acela de a lumina poporului și pe noi toți – să fie atins, cu mila lui Dumnezeu. (pr. Ciprian).

PS 1 – mesajul din spatele scenei conferențiarilor ortodocși spune … TOT.

PS 2 – față de acuzația adusă de unii la adresa lui gheron Sava că una a spus acum un an, una după câteva luni, afirmația este cu totul falsă. Mesajul părintelui Sava este unul și același, nu îi aparține lui, ci este cugetul Sfântului Munte; gheron Sava este în unitate de cuget și de mărturisire cu toți ceilalți părinți ortodocși; singura problemă este acolo unde traducătorul – din neputință, oboseală, uneori neștiință – nu a putut reda exact ceea ce spune gheron Sava. Este greu să ții pasul cu un titan al Ortodoxiei, asta e sigur. Dar toți ne străduim să fim uniți, dar nu oricum, ci în adevărul de credință, iar cel mai bun mesager al lui în momentul de față este neobositul și dragul nostru părinte și prieten, Sava Lavriotul, pe care Dumnezeu să ni-l țină sănătos (alături de monahul Efrem și de toți părinții și mirenii ortodocși).