Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

O poezie… de post! Pentru cei care dorm… în post!

Nimic nu e mai grav decât trădarea lui Hristos

Nimic nu e mai grav decât ecumenista erezie –
Cu mult mai vinovată decât orice-apostazie.
Cu mult mai rea decât o blasfemie,
Decât orice păcat multiplicat c-o mie!

Căci ea UCIDE SIGUR, pervers și mișelește,
Anesteziind încet, parșiv și diavolește.
Precum Calul Troian – sau mai pe românește:
De-acolo de-un’ se-mpute oricare trup de pește…

Din vârful ierarhiei, al haitei apostate,
Se scurge pestilențial, și cu celeritate
Miros de gravă și de grea complicitate
Cu cei ce-mpart puterea lumii – prin REA frățietate…

Miros adânc de hoit și de-naltă trădare,
Miros de Tartar, de-adâncă demonizare
O haită de ecumeniști ce nu mai au scăpare,
Ce calcă luciferic pe cadavre cât o mare…

Și fiece minut ce trece
Pe semnătura trădătoare neretrasă,
Este CU MULT MAI GRAV și înmulțit cu zece,
Decât orice CRIMĂ ÎN MASĂ !

Fiindcă duce-n iad – cu surle și tromboane,
Nu doar câteva suflete, ci ZECI DE MILIOANE !
Suflete amăgite-aici să facă ”ascultare”,
Spre vai, a Gheenei veșnică repartizare…

Autor: Nicolae, un ortodox îndurerat

PS – Este nevoie de multă rugăciune pentru întoarcerea apostaților, precum și trezvie spre ferirea de noii stiliști care dau din coate, în mod … strămoșesc (sic!). De cei cu Împărtășirea la cutiuță sau lăsată prin casele oamenilor ne este și rușine să mai amintim, căci se mânie Domnul de rătăcirea lor! (Redacția)