Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Pentru toți cei interesați…

ANUNȚ de interes obștesc ortodox !

Până la finalizarea traducerii din limba greacă în limba română a cărții athonite despre eclesiologia Bisericii, carte bazată pe actele oficiale ale tuturor Sinoadelor Ecumenice, carte foarte importantă pentru noi toți, pe acest site nu va mai fi acceptat ABSOLUT NICI UN COMENTARIU AL CELOR CARE ÎȘI DAU CU PĂREREA, FĂRĂ CUNOAȘTEREA TEOLOGIEI ORTODOXE.

Comentariile deosebite (din punct de vedere ortodox) și cu interes pentru toți vor fi aprobate fără probleme. De asemenea, cele ziditoare sau mângâietoare de suflet. Nu se dorește o cenzură propriu-zisă, ci o curățire a mediului virtual de deșeuri verbale.

Timpul nostru este prea prețios pentru a-l pierde fără rost, în aceste vremuri de prigoană a dreptei credințe pe care cu toții le trăim.

În felul acesta îi scutim pe frații noștri de păcate împotriva Adevărului și a Bisericii.

Cu rugăciunile Sfinților Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan, să ne mântuim, în Ortodoxie!

Redacția

Mărturisirea asumată nu ar trebui să se schimbe, spre a nu sminti poporul dreptcredincios

Preluăm de la comentarii, pentru că subiectul nu poate fi lăsat în plan secundar:

I M P O R T A N T !

http://www.glasulstramosesc.ro/blog/parintele_ioan_miron_expresia_constiintei_mele/2018-01-29-591

După opinia părintelui Ioan Miron (care și-a dat seama de curând că de când a semnat prima Expresie a conștiinței, în care există acel paragraf pe care ACUM îl consideră blasfemiator) înseamnă că a fost până acum ERETIC (abătându-se de la adevăr), în consecință: nu a lucrat harul prin el, nu a mai săvârșit Sfinte Taine, nu a mai avut har de preot, deci a fost un simplu mirean, care a mai și hulit cele sfinte (asta după opinia lui, nu sunt acuzații gratuite din partea mea); așa că nu mai este preot.

Cine l-a rehirotonit? El însuși? Când au recăpătat Tainele săvârșite de el ipostas și caracter ortodox? Și alte multe întrebări care nu au nici un răspuns.

De unde știm că va merge pe această linie de acum și nu se va dezice – cu lacrimi – de ea peste un anumit timp?

Toate acestea se numesc într-un cuvânt: ÎNȘELARE.

Așa că fiind mânat de o atitudine care NU STĂ LA DISCUȚII, considerând că în fapt comentariile Sfântului Nicodim Aghioritul din Pidalion nu au nici o valoare (mie mi-a spus părintele Ioan la telefon: ce știa Sfântul Nicodim despre Canoane…?), s-a izolat de preoții ortodocși, unul dintre ucenicii lui – adică părintele Onisim Banu – a sărbătorit câteva săptămâni deodată ambele calendare (la Buzău, apoi a fost dat afară de credincioși și a trecut oficial pe vechi) – cel nou și cel vechi – și are un mare apărător – popa Tudor, despre a cărui „teologie” puteți găsi facebook-ul plin de injurii la adresa tuturor celor care îi stau împotrivă.

Frumoasă echipă! Triste rezultate!!!

Îmi pare sincer rău și cred că această cale asumată de părintele Ioan Miron și de cei care îl urmează – sub pretextul că „numai noi suntem adevărații ortodocși” (iată o altă expresie specifică schismaticilor) este DEJA o schismă, care ii va duce pe bieții oameni, în cazul neîntoarcerii la adevărul patristic, și la erezie.

Nu doresc să intru în nicio polemică, dar Adevărul trebuie spus pe față, căci nu El este al nostru, ci noi ne străduim să fim ai Lui, slujindu-L și ascultându-L.

Eu nădăjduiesc să se lămurească părintele Ioan Miron care sunt adevăratele repere ale mărturisirii ortodoxe patristice aplicate în actualitate la lupta împotriva panereziei ecumenismului.

 

Cu durere, dar cu responsabilitate,

Pr. Ciprian Staicu

 

PS – părinții athoniți vor da și un răspuns teologic detaliat la aceste derapaje.

Cuvânt de învățătură athonit!


 

LĂMURIRE IMPORTANTĂ!

Am afirmat ieri că folosirea formulei de nepomenire asumată este cea arătată de părinții athoniți. Am greșit folosind verbul „a stabili” când a fost vorba de sinaxa de la Roman. Nu s-a stabilit, doar s-a discutat. A rămas să discutam data viitoare, atunci să punem în scris.
Nici eu nu pomeneam cum trebuie, nici mie nu mi-a căzut bine, să zic așa, dar când am înțeles argumentul teologic ortodox, conștiința mi-a spus că trebuie să fac așa.
A spune „pe toți arhiereii ortodocși”, cum spuneam și eu, nu era bine. Nu am știut. Acum știu și mă conformez. Nimeni nu obliga pe nimeni să facă așa.
Nu suntem lideri de grup, ci niște preoți care se străduie să facă bine, dacă greșim, ne străduim să ne îndreptăm și mergem, cum putem, spre Golgota.

Care este explicația formulei – „pe episcopul nostru (fără nici un nume, aici e esența), pentru cinstita preoțime…”:

1. Nu putem pomeni pe toți ierarhii, căci fiecare aparținem de o episcopie anume.
2. Pe de altă parte sună ciudat să zici pe episcopul nostru, când al nostru este în erezie. Dar se zice așa, pentru că altfel s-ar schimba textul Sfintei Liturghii și nu avem voie să facem asta. Deci spunem cererile din ectenii exact ca înainte, doar că nu pomenim numele episcopului, nici nu zicem pe preasfințitul episcopul nostru, ci doar: „pe episcopul nostru, pe cinstita preoțime…” (detalii în cartea Sfântul și marele Sinod, între providență și eșec, editat după adunarea din Creta de Asociația Astradrom, cred că detaliile sunt la pagina 212).

Și mie mi-a fost cumplit de greu să fac schimbarea asta, dar am făcut, am explicat și gata (nu suntem infailibili, nici să vrem asta, Doamne ferește). Îmi pare rău că am spus că a fost o hotărâre a sinaxei. Eu am vrut sa spun că s-a discutat acest lucru și mă conformez. Iertați!

Pr. Ciprian

Răspuns teologic al lui Gheron Sava către cei care nu înțeleg ce înseamnă întinarea prin erezie

  1. Încet-încet se înțelege tot mai clar că unii îi trimit pe oameni la ecumeniști, căci o afirmație ca cea a lui Mihai Silviu Chirilă: cum este posibil să considerăm că un copil botezat în ianuarie 2018 la cei care pomenesc este eretic, ascunde o neînțelegere a ceea ce înseamnă întinarea ortodocșilor prin erezie.
  2. Sfinții Părinți ce ar fi făcut? Sfântul Teodor Studitul, în epistola a 17-a, îl laudă pe un tată, Ioan Spătarul, care și-a botezat copilul în perioada iconomahiei la un preot ortodox și nu la un iconomah. Acest lucru este dovedit de faptul că tatăl copilului a pus în locul nașului icoana Sfântului Dimitrie atunci când copilul a fost botezat. Este de notat că erezia iconomahiei atunci nu fusese condamnată de un sinod. Prin această întâmplare vedem că ortodocșii nu aveau nici o comuniune cu ereticii.
  3. Ne întinăm prin credința eretică, indiferent de slujba săvârșită de ecumeniști (cele 7 Sfinte Taine, parastase, sfeștanii etc). Iar întinarea respectivă este foarte mare și nu trebuie trecută cu vederea.
  4. La afirmația lui Mihai Silviu Chirilă că fiecare copil botezat de către ecumeniști anul acesta este eretic răspundem că noi întrerupem comuniunea cu ereticii nu pentru că Tainele lor nu sunt valide, ci pentru că atunci când suntem în comuniune cu ereticii mărturisim că credința lor este ortodoxă, ceea ce este greșit. Însă ceea ce este mai rău este faptul că acceptăm că credința lor este și a noastră. Din acest motiv noi însă nu avem nici o comuniune cu ei și nu săvârșim nici una dintre cele 7 Taine împreună cu ereticii ecumeniști.
  5. Nu cred că sunt de folos derapajele teologice, care aduc numai sminteală. Într-un studiu pe care îl vom publica în curând și în limba română vom dovedi, pe baza învățăturii Sfinților și a Sinoadelor Ecumenice, că Sfinții nu aveau nici o comuniune cu erezia și că nu există un al treilea fel de credincioși, cei părtași la erezie, așa cum învață Mihai Silviu Chirilă.
  6. Când un prunc este botezat de către ecumeniști, acesta nu se întinează de erezie, datorită purității și vârstei lui fragede, însă noi, cei care am întrerupt pomenirea, dacă ne botezăm copiii la ecumeniști, ne întinăm noi și preotul săvârșitor, din cauza comuniunii cu erezia ecumenistă. De aceea bine este să ne botezăm copiii la preoții care s-au îngrădit de erezie.
  7. Vremea minciunilor ecumeniștilor și ale filo-ecumeniștilor s-a încheiat. De acum, în duh de pace și cu argumente întotdeauna teologice, fără atacuri la persoană, de fiecare dată când cineva își va expune păreri fără acoperire teologică ortodoxă, părinții athoniți vor da de îndată răspuns fundamentat patristic.

 

Cu respect față de toți iubitorii de Adevăr,

Gheron Sava Lavriotul

 

traducere din limba greacă de

Gheron Efrem Prodromitul și

pr. Ciprian Staicu