Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Sensul patristic al întreruperii pomenirii episcopului propovăduitor de erezie – câteva observații actuale

Astăzi am primit pe mail următoarea rugăminte:

„Sărut-mâna, părinte. Vă rog frumos dacă puteți și binevoiți să traduceți din această înregistrare de la minutul 28:02 pana la 29:34.”

După cum se vede, înregistrarea are și subtitrare în limba engleză, pentru cei care nu știu limba greacă.

Nu am ce să adaug din punct de vedere patristic la ceea ce spune Pr. Prof. Theodoros Zisis, pentru simplul fapt că cel mai bine se pricepe sfinția sa la acest subiect și este și un om care a împlinit cele cerute de Sfinții Părinți, fiind prigonit de eretici pentru aceasta.

Răspunsul meu la cele cerute pe mail a fost următorul:

„Foarte interesant. Pr. Theodor Zisis spune că verbul „a dărui” din formula – Întâi pomenește, Doamne, pe episcopul nostru… pe care dăruiește-l – este în varianta originală, în limba greacă, la modul condițional-optativ, nu la imperativ, cum sună în limba română (adică sensul este: dacă el învață cuvântul adevărului, atunci să îl dăruiești cu…), arătând că cerem de la Dumnezeu să îi dea episcopului sănătate, lungime de zile etc cu condiția ca acesta să învețe drept cuvântul adevărului. Mai întâi el trebuie să respecte învățătura de credință, ca noi să ne rugam pentru el.”

Câteva observații, care au fost subliniate și într-o mică sinaxă (întâlnire frățească, nimic oficial, să nu se teamă cei care flutură sabia „legitimității”) cu mirenii, care a avut loc la București, de curând:

a) Momentul acesta al rostirii formulei: Întâi pomenește, Doamne… este după ce s-a cântat Axionul (Cuvine-se cu adevărat sau cel al praznicului, după caz), la Sfânta Liturghie, adică după epicleză (prefacerea Cinstitelor Daruri în Trupul și Sângele Domnului, prin invocarea Tatălui, Care trimite pe Duhul Sfânt și are loc prefacerea, adică Duhul Sfânt ni-L face prezent, ca într-o nouă Cincizecime, pe Fiul).

b) Imediat după epicleză, preotul pomenește – nenominal – pe toți sfinții: patriarhi, prooroci, apostoli, mucenici, mărturisitori etc (adică face un rezumat al Proscomidiei, recapitulând pe cei care se află pe Sfântul Disc, în jurul lui Hristos). Apoi – subînțelegând verbul „a pomeni”, la modul imperativ, timpul prezent (desigur, nu ca o poruncă, ci ca o rugăciune – pomenește), spune: Mai ales pe Preasfânta, Curata…

c) În timp ce se cântă Axionul, preotul îi pomenește – recapitulativ – pe Sfinții prăznuiți în ziua respectivă, pe conducătorii țării, poporul, pe toți cei bolnavi, călători etc, pe vii și pe adormiți, adică face o recapitulare pe larg a Proscomidiei, arătând că nu este NIMENI în jurul lui Hristos pe Sfântul Disc (reprezentat prin miride – părticele de prescură, de anumite forme și mărimi – a se vedea rânduiala Proscomidiei) care SĂ NU FIE ORTODOX.

d) Iar pe primul dintre toți aceștia (fii ai Bisericii) se roagă preotul – în numele și cu acordul poporului – să fie pomenit înaintea lui Dumnezeu și să aibă parte de toate binecuvântările posibile. Cine este? Episcopul locului. Pentru că Liturghia se face în numele lui? Nu. Pentru că fără el nu ar veni harul la Sfânta Liturghie? Nu. Pentru că ne-a dat salariul și parohia? Nu. Pentru alte motive lumești? Nu. Dar pentru ce? Pentru că ESTE ORTODOX (drept învață cuvântul adevărului). Dacă nu este ortodox în cugetare, mărturisire și lucrare, NUMELE EPISCOPULUI NU ARE CE CĂUTA LÂNGĂ HRISTOS, căci este vrăjmaș al Lui, mărturisind erezii.

e) bietul preot – în situația de azi din B.O.R. – îl pomenește pe episcop, vrând-nevrând. Adică ce face? Trântește (iertați cuvântul) o minciună gogonată: că episcopul este ortodox și îl pune în fața tuturor, cerând binecuvântare de la Dumnezeu pentru el. Adică preotul minte cu bună-știință, din motivele lui. Apoi, peste vreo câteva minute, preotul se va împărtăși cu Sfintele Taine, adică cu Hristos-Adevărul, după ce a mințit că episcopul este ortodox, după ce L-a mințit în față (la modul cel mai pragmatic al cuvântului, căci ÎN FAȚA LUI ESTE HRISTOS EUHARISTIC, VIU ȘI ADEVĂRAT). Eu, personal, ca preot nu aș îndrăzni să fac așa ceva, temându-mă de moarte fulgerătoare.

f) vine acum echipa lui Chirilă să liniștească mințile preoților pomenitori de eretici să le spună că ei nu au nici o vină, sunt în regulă. Adică, Îl minți pe Hristos în față, te înhăitezi cu Veliar, cu tatăl minciunii (Ioan 8, 44) și spui că totul este ok?

g) consecința pomenirii ereticului este osândirea de către Dumnezeu împreună cu acesta. Și nu este o singură osândă:

1. Prima osândă: împărtășirea cu nevrednicie, ca un mincinos și hulitor al Adevărului;

2. A doua osândă: o conștiință care te mustră, te macină, zi și noapte, căci știi că ceea ce este cel mai sublim în univers – împărtășirea cu Hristos – ai transformat-o în roșcove.

3. A treia osândă: Întunecarea minții, dobândirea unei schizofrenii duhovnicești, tot mai accentuate.

4. A patra osândă: Nebunia (precedată, în cazul multora, de transformarea în torționari – unelte ale ereziarhului – pentru a-și amuți conștiința tot mai vinovată, prin împărtășirea iar și iar spunând minciuni, adică scuipând în fața lui Hristos, ca odinioară evreii: Proorocește, Hristoase, cine te-a lovit? – te-a mințit – în cazul acesta)

Soluția este unică: îngrădirea de erezie și încetarea oricărei comuniuni de rugăciune cu cei rămași în lațurile ereziei.

Cu respect pentru Adevăr,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

13 Responses to Sensul patristic al întreruperii pomenirii episcopului propovăduitor de erezie – câteva observații actuale

  1. admin2 says:

    Slavă Domnului că se alege grâul de neghină.

    Dacă toți ierarhii români au semnat sau au fost de acord cu ereziile din Creta, a fost impresionat vreun ortodox? Nu.
    Dacă noile documente în același duh cretan, marca Ch. ianuarie 2018, vor fi semnate de mulți, va fi impresionat cineva? Nu.

    I M P O R T A N T !

    Adevărul este unul singur, iar în cazul de față are următoarele elemente componente:

    1. Canoanele Sfintei Biserici a lui Hristos sunt toate obligatorii, pentru toți ortodocși, clerici și mireni și respectarea lor este condiție sine-qua-non pentru mântuire. Învățătura Sfinților Părinți este normativă pentru toți ortodocșii.

    2. Nu există nimic real, ca stare intermediară, între eretic și ortodox, adică nu există ortodox pe jumătate, pe sfert, o zecime etc, nici eretic pe jumătate, pe sfert, 1% etc. Ori ești ortodox, ori eretic. A fi ortodox cere multă strădanie, a fi eretic este ușor, sunt mii de ocazii de a o face.

    3. Toți cei care nu s-au îngrădit față de Sinodul din Creta sunt eretici, conștient sau inconștient, însă datoria noastră nu este de a-i acuza, ci de a-i conștientiza de starea lor (majoritatea fiind aruncați fără știre de ereziarhi în ea) și să îi informăm, pentru ca, prin libera lor alegere, să se îngrădească de erezie sau nu, cu consecințele soteriologice firești ale hotărârii respective a fiecăruia.

    4. Harul lucrează în BOR, pentru cei îngrădiți (și pregătiți, spovediți, împăcați cu aproapele etc) spre mântuire, pentru eretici spre osândă. Hristos este prezent real în Tainele săvârșite de ereticii ecumeniști, dar primirea Trupului și a Sângelui Lui le este spre osândă, ca și lui Iuda.

    5. Termenul de „nepomenitor” este eretic. Nu există decât ortodocși sau eretici. Formula pomenirii (tuturor ierarhilor care drept învață cuvântul adevărului) la sfintele slujbe pe care o folosim este patristică, nu ne aparține.

    6. Nu există nici o sinaxă națională românească cu caracter juridic sau de alt fel, ci doar o unitate de cuget a părinților ortodocși, atacată în mod schismatic de cei care nu înțeleg că îngrădirea de erezie nu necesită afirmarea unei identități proprii, ci această identitate este cea de fiu sau fiică a Bisericii Ortodoxe Române. Ne ajunge atât.

    7. Schimbarea calendarului nou cu cel vechi nu trebuie făcută în pripă și „la pachet” cu inovații liturgice, dogmatice și eclesiologice, dovadă în acest sens fiind starea de erezie în care se află astăzi stiliștii apăruți acum 80 de ani.

    8. Împărtășirea la cutiuță sau în alt fel, fără preot, fără spovedanie, fără Dumnezeiasca Liturghie constituie hule adresate Împăratului Hristos.

    9. Îngrădirea de erezie este UNICA soluție în cazul abaterii unora de la credință. Orice altă „luptă” cu erezia este de fapt o amăgire, când se face din neștiință, sau o minciună sfruntată, când se face conștient. Întreruperea pomenirii se face de către preoți, iar întreruperea comuniunii de rugăciune se face de către mireni, care nu se mai roagă cu cei căzuți în erezie. Această îngrădire are caracter temporar, până când un sinod panortodox va lua în discuție erezia care a provocat întreruperea pomenirii și va condamna erezia respectivă.

    10. Nu renunțăm la sinodalitate, la respectarea demnității arhierești, nu avem nevoie de soluții noi, românești, chipurile „echilibrate”, ci pur și simplu rămânem – după studiu pe izvoare patristice și Pidalion, rugăciune și împărtășire cu Sfintele Taine – pe singura linie permisă ortodocșilor: următori ai Sfinților Părinți.

    Aceste cuvinte de mai sus nu sunt o contra-rezoluție, ci sunt o mărturisire de credință personală, spontană, lipsită de vreun interes lumesc. Cu ea mă duc în fața lui Hristos și nu am nevoie de susținători. nu voi strânge semnături, căci Biserica nu trece prin campanii electorale lumești. Niciodată. Mă simt unit în cuget, slujire și rugăciune cu toți cei care urmează Sfinților Părinți, respectă Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe Române și mă îngrădesc de toți cei care inovează, în orice aspect al teologiei ortodoxe ar face-o.

    Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

  2. Mihai says:

    Pai desi canoanele sunt litera de lege pt ortodocsi, iata ca altii le interpreteaza cu buna stiinta dupa bunul plac ba mai grav categorisindule schisma cum este cazul canonului 15 l-ll de la Constantinopol si gasind ca pretext ,,iconomia”, iar daca ne uitam cum sunt incalcate canoanele cu buna stiinta de x sau y pai am scrie un roman

    • admin2 says:

      Ortodoxia a ajuns pentru unii (care nu o cunosc și nu o trăiesc) de aceeași valoare ca un fel de … naufragiat Robinson Crusoe sau contele de Monte Cristo.

  3. Mihai says:

    Vocea apostaziei in patriarhia Moscovei, „predica” femeii de la amvon ( video-foto)
    http://borbazaveru.info/content/view/10290/1/ madam Ludmila predicand

  4. Mihai says:

    Este un blog sarbesc insa in filmare predica este in rusa

  5. Mihail says:

    Ne bucuram pentru Marturisirea de credinta, o impartasim in sufletele noastre si suntem cu intreaga familie, alaturi de Sfintia Voastra.
    Domnul sa va ocroteasca si sa va intareasca, fiindca ne trebuiti!

  6. Iulia says:

    Cucoana Pandele insista in tampenii si hule …venind cu o noua lamurire si completare. De data asta il huleste pe Sf. Constantin cel Mare. Tot pe ne Ortodixinfo

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *