Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cu ocazia praznicului Sfântului Maxim Mărturisitorul (21 ianuarie 2018)

Predica Părintelui Ciprian Ioan Staicu la Duminica vameșului și a fariseului, plus MESAJ IMPORTANT referitor la Sinaxa Națională din 25 ian 2018

Notă: există și o eroare, care nu a fost intenționată. M-am uitat de dimineață în calendarul ortodox și am văzut că suntem în Duminica a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh. În Evanghelia din care am citit (de altfel, editată recent, de Patriarhia Română) este o greșeală de numerotare și sunt inversate Duminica a 32-a cu a 33-a (pe moment nu mi-am dat seama). De aceea am citit pericopa Pildei vameșului și a fariseului. Nu a fost intenționat, dar poate așa a vrut Dumnezeu, căci s-a legat mai bine de subiectul abordat, din opera și viața Sfântului Maxim Mărturisitorul.

Nota 2: aș avea rugămintea ca cine dorește și poate, să se roage cât mai mult la Psaltire în zilele ce urmează, până la sinaxa din 25 ianuarie 2018. Fiilor mei duhovnicești le recomand acest lucru ca pe o nevoință duhovnicească.

Vă rog să mă iertați și Dumnezeu să vă ierte și să vă binecuvânteze!

Pr. Ciprian Staicu

23 Responses to Cu ocazia praznicului Sfântului Maxim Mărturisitorul (21 ianuarie 2018)

  1. tibi says:

    Pentru incepatorii in cele duhovnicesti, spuneti-ne va rog ce inseamna a te ruga la Psaltire si cum se face?
    Doamne ajuta!

  2. Ioan says:

    VII – Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei. – Sinodul de la Constantinopol 1583

    Anatema de la 1583 a fost ulterior re-confirmata de doua ori in sinoade ecumenice (pentru ca au fost adunari ale intregii Biserici a lui Hristos), a treia oara de patriarhul ecumenic Chiril al V-lea la 1756 chiar in urmatoarele cuvinte:

    „Din cauza unor noi urâciuni, create de papiști în ceea ce privește problema schimbării Paștilor și Calendarului.
    Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!”

    Ce parere aveti, parinte ? Ramanem sub anateme ?

    • admin2 says:

      1. Nu am păreri teologice, nefiind neprotestant.
      2. Calendarul nu este dogmă, ci un mod de măsurare a timpului.
      3. Prima dată citim ce ne învață Sfinții Părinți adunați în Sinoadele Ecumenice, apoi începem să înțelegem – prin luminare de sus – cum lucrează harul în Biserica lui Hristos.

  3. Cristian D. says:

    Din predica se intelege ca numai un Sinod Ecumenic ii poate lasa pe eretici fara Taine. Chiar asta ati vrut sa spuneti?

    Multumesc.

    • admin2 says:

      Eu nu spun de la mine nimic. Citiți viața Sfântului Maxim Mărturisitorul și învățătura lui.

      • Cristian D. says:

        Adica in potirul lui Arie, daca ar fi continuat sa slujeasca Sfanta Liturghie, s-ar fi aflat Trupul si Sangele Domnului chiar si dupa ce fusese („doar”) blestemat si excomunicat de Sfantul Petru, Arhiepsicopul Alexandriei (candva in perioada anilor 304-310), pentru ca inca nu fusese condamnat „Ecumenic” (ceea ce s-a petrecut in anul 325)?

        Va multumesc.

        • admin2 says:

          Dvs luați și citiți actele oficiale ale Sinodului I Ecumenic și aflați răspuns la toate nelămuririle. Cu rugăciune, bineînțeles. Eu așa mă strădui să fac, fiind doar un simplu membru al Bisericii lui Hristos.
          Ispitirile nu sunt domeniul meu de răspuns.

          • Cristian D. says:

            „Dvs luați și citiți actele oficiale ale Sinodului I Ecumenic ” – cu mare bucurie le-as citi, daca ar fi accesibile in romana sau engleza. Din cate am inteles si dela Gheron Savva, multe invataturi am putea afla citind documentele (protocoalele) sinoadelor Ecumenice, dar nu sunt disponibile decat in greaca.
            Si fiindca a venit vorba: dupa insasi marturia lui Gheron Savva dintr-una din ultimele conferinte, faptul ca hirotoniile lui Nestorie ar fi fost recunoscute de Sinodul III ecumenic nu reiese nicidecum din hotararile sinodului, ci s-ar deduce cumva din protocoalele (actele oficiale, minutele sau cum s-o spune corect) sedintelor, care nu exista traduse in limba romana.

          • admin2 says:

            Exact din aceste „minute” au fost alcătuite cărțile menționate în anunțul făcut, cu aproape 1.000 de citate, tablou complet al discuțiilor, pentru toți cei care vor să rămână în gândirea Bisericii.
            Așa că, eu îmi văd de traducere, să mă lumineze și pe mine Sfinții Părinți ce e de făcut. Atât. Mulțumesc.
            Pr. Ciprian

  4. Ioan says:

    „Ereticii nu au preoție, deci nici cele slujite obștește de aceștia n-au parte de har și de sfințire. Căci precum un mădular când se taie din trup, pe dată moare, fiindcă nu i se mai împărtășește putere de viață, în același chip și cei ce s’au rupt o dată de trupul Bisericii, pe dată au murit și au pierdut harul și lucrarea Sfântului Duh, nemaiîmpărtășindu’se de aceasta prin atingeri și legături, adică prin unirea în Duh.”
    Sf. Nicodim Aghioritul – Πηδάλιον – Tâlcuire la Canonul 68 Apostolic și la Canonul 1 al Sf. Vasile cel Mare

    (Această tâlcuire a fost scoasă din ultima ediție românească a Pidalionului)

  5. Cornel says:

    Fratilor, eu nu sunt teolog si nu vreau sa supar pe nici unul din fratiile voastre, dar nu considerati ca este mai bineplacut Domnului nostru sa ne petrecem timpul rugandu-ne unii pentru altii, si mai ales pentru cei care consideram ca gresesc ? Decat sa cautam argumente sa le demonstram vinovatia, nu ar fi mai binecuvantat sa-L rugam pe Domnul Iisus Hristos, pe Maica Lui si pe toti sfintii sa ne trimita Duh de intelegere, pace si iubire ca sa putem impreuna razbi impotriva acestei erezii cumplite ? Ma iertati ca indraznesc, dar dezbinarea aceasta, cu capul descoperit, nu face decat sa bucure pe cei care se lupta sa sfasie Biserica Domnului. Domnul nostru Iisus Hristos sa ne ajute sa putem sta impreuna in aceeasi barca (una mica pe langa cuirasatul ecumenistilor), altfel ne vom scufunda singuri, inainte sa apuce ei sa ne bombardeze.

    Cu dragoste pentru Hristos cel inviat si pentru fratiile si sfintiile voastre !

      • admin2 says:

        Întru această zi, 22 ianuarie:

        Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, de suflet folositor

        Sa nu-ti cheltuiesti toata vremea vietii tale intru grija trupului tau. Ci, cand va flamanzi trupul si hrana va cere, adu-ti aminte ca si sufletul tau de aceeasi hrana are trebuinta. Si, precum trupul, daca nu se va impartasi de hrana cea trupeasca, moare, asa si sufletul, daca nu se va impartasi de cea duhovniceasca. Ca indoit este omul: si cu suflet si cu trup. Si pentru aceasta zicea Iisus: „Deci, tu, iconomule, da pe cele ale sufletului, sufletului, si pe cele ale trupului, trupului.” Nu numai pe trupul tau sa-l hranesti, iar pe suflet sa-l lasi lipsit si mort de foame. Pentru acest fel suflet zice Apostolul: „Iar vaduva care se ospateaza numai cu trupul, moarta este de vie.” (Tim. 5, 6). Deci, sa nu lasi sufletul tau sa moara de foame deci hraneste-l pe el cu cuvintele lui Dumnezeu, cu psalmi si cu laude si cu cantari duhovnicesti, cu citirile dumnezeiestilor scripturi, cu ajunari si cu privegheri, cu lacrimi si cu milostenii; cu nadejdea si cugetarea bunatatilor celor ce vor sa fie, celor vesnice si nestricacioase. Acestea si cele asemenea acestora sunt hrana si viata sufletului.

        Pentru care si marele Prooroc zicea: „Facutu-mi-s-au lacrimile mele painea ziua si noaptea” (Psalm 41, 3). O, fericit suflet al Proorocului David, incaperea si salasul Sfantului Duh ! In fiecare zi si noapte plangea. Iar noi nici macar un ceas nu voim sa ne umilim si sa ne pocaim. O, cata bucurie se face in cer, cand omul pacatos pe pamant va lacrima si va lepada obiceiul cel rau si va uri pacatul si va zice: „Spre toate poruncile Tale m-am indreptat, toata cale nedreapta am urat.” (Psalm 118, 128). Sa nu fii obraznic, ca sa nu fii urat de toti sa nu-ti pricinuiesti semetie, sa nu dai odihna niciodata trupului tau, ca sa nu se faca greutate sufletului tau, defaimarea sa nu-ti rapeasca dorinta ta, deznadajduirea sa nu-ti incuie pocainta ta, trufia sa nu te traga in jos de la ceruri, sa nu vadeasca grairea cele ascunse ale tale, invidia ta, sa nu intunece pe cineva. Nebunia sa nu orbeasca priceperea ta. Sa nu intunece trandavia intelepciunea ta, sa nu domneasca prostia peste mintea ta, nesocotinta sa nu schimbe chibzuinta ta, nici altceva din cele oprite, tainuindu-se de minte, sa intre pe ascuns in inima ta si sa te fure de la Imparatia lui Dumnezeu.. Ci, trezeste-te, dupa cum este scris, cugetand ziua si noaptea, ca nu cumva cel rau sa afle mintea ta desarta de cugetarea cuvintelor lui Dumnezeu si sa-si semene, intru dansa, samanta sa.

        Vrednic de jale si ticalos este cela ce este departe de dragoste, caci visand si batjocorind, isi trece zilele lui. Cine nu va plange pe omul acela, care este departe de Dumnezeu ? Ca zic voua, fratilor, ca cela ce nu are dragoste de Dumnezeu, vrajmas al lui este. Ca nemincinos este cela ce a zis: „Oricine uraste pe fratele sau, este ucigas de oameni.” (loan 3, 15). Caci cela ce nu are dragoste este prieten al diavolului, vas al trufiei, impreuna vorbitor al celor ce graiesc de rau, al mandriei lucrator si, pe scurt, unealta este a diavolului. Vrednic de jale si ticalos este acela ce nu a castigat rabdare, caci el se vantura de vant, ocara nu sufera, in necazuri este lenes, la supunere cartitor, la ascultare impotrivitor, la rugaciune trandav, la intrebari pregetator, la schimb de cuvinte viteaz. Cela ce nu are rabdare, multe pagube patimeste si a se apuca de fapta cea buna, unul ca acesta nu poate. Ci, mai vartos, se impotriveste si pe cei ce sporesc ii pizmuieste. Iar fericit este omul acela care nu se manie cu inlesnire, si mania n-o primeste, cela ce duhul iutimii nu-l are si pe Duhul cel Sfant nu-l intarata. Unul ca acesta de toti se slaveste, este laudat de ingeri si de Hristos iubit este. Trupul acestuia si sufletul lui totdeaua sunt sanatoase. Iar cela ce de duhul iutimii este tinut, de multe ori, din lucru de nimic, se manie si cu adevarat vrednic de jale si ticalos este. Cela ce se manie isi ucide sufletul.

        Mai inalta decat toate lucrurile cele bune si decat toate faptele bune, este dragostea, tot asa, decat toate pacatele mai grea este ura de frate. Caci, cela ce uraste pe fratele sau, petrece in moarte. Si cela ce opreste plata si cela ce uraste pe fratele sau se vor osandi in locul cel cumplit de chin al ucigasilor. Deci, cand vei pacatui, sa nu astepti invinuirea si mustrarea de la altul, ci, inainte de a fi invinuit si certat, prihaneste-te tu insuti de cele facute de tine. Si la marturisire alearga si sa nu te rusinezi, caci ai lucrat cele ce te rusineaza, si nu te-ai rusinat, si acum te rusinezi de graiurile, care te indrepteaza pe tine ?
        Spunele aici, ca sa nu le spui acolo, nevrand. Ca marturisirea pacatelor se face piezare greselilor. Ca, oare, pentru ca nu le stie, vrea Dumnezeu sa le cunoasca ? Nu. Ci vrand ca noi, intru simtirea celor gresite sa venim, prin marturisire. Oare, vreun lucru greu si impovarator cere de la noi Dumnezeu ? El cere zdrobirea inimii, umilinta gandurilor, marturisuea greselilor, staruinta dureroasa si cu toata puterea, iar dupa marturisire si iertarea pacatelor, iti cere si pazirea de pacate, de aici inainte. Ca mai bun lucru este, adica, a plange si a te tangui, aici, in aceasta scurta si vremelnica viata, decat, aici, sa razi si apoi sa te duci acolo si sa fii chinuit in veacul veacului.
        Te rusinezi, insa, si te inrosesti sa-ti spui pacatele ? Dar rusine este, mai vartos, a pacatui si a nu marturisi. Zii gandului tau ca, daca acum nu se va marturisi, atunci si acolo le vei marturisi toate in mijlocul privelistii a toata lumea, cand mai multa este osanda, cand mai mare este vladirea si mustrarea; deci, cand este trebuinta de marturisire, sa nu ne rusinam; nici sa intarziem. Ca nu este rusine cand ne marturisim pacatele, ci indreptare si fapta buna, ca de n-ar fi asa, n-ar avea plata marturisirea. Asculta ce se zice: „Spune-ti, dar, tu intai pacatele, ca sa te indreptezi, ca nu pentru a te chinui iti porunceste tie sa te marturisesti, ci ca sa fii iertat.”

        Deci, sa facem marturisirea cu tot dinadinsul, nu pentru fapte numai, ci si pentru graiuri si ganduri. Si sa ne sarguim dupa asemanarea greselilor si pocainta sa o aratam. Sa intrebam cugetul si mult sa il certam ca sa nu indrazneasca, dupa indreptare, sa cada, iarasi, in acea prapastie a pacatului, temandu-se de osanda ranii celei dintai. Deci sa ai o carte a cugetului, in care sa scrii pacatele cele din fiecare zi, si, in fiecare zi, pune-ti inainte cartea si socoteste lucrul cel bun si cel rau, pe care l-ai lucrat. Si adu-ti aminte de raul cel de foc, de viermele cel neadormit, de iadul cel amar, ca, prin frica muncilor, lucrul cel bun sa-l adaugi, iar pe cel rau sa-l scazi.
        Sa lacrimam mai inainte de vreme, ca sa nu scrasnim din dinti, intru acea vreme. Sa plingem vremelnic, ca prin aceasta jertfa sa fim placuti lui Dumnezeu. Cu apa aceasta adapandu-se, omul aduce roada. Cu apa aceasta tarina se spala, cu apa aceasta focul se stinge, intunericul se lumineaza, legaturile se dezleaga, cei rataciti se intorc, toti se mantuiesc, Dumnezeu se proslaveste. Cu apa aceasta si Petru si-a spalat intinaciunile facute de dansul, ca, iesind afara, a plans cu amar. Dumnezeului nostru, slava !

  6. Claudiu says:

    Deci sa intelegem ca daca ereticii (necondamnati de un sinod), au har si taine, inseamna ca si caterisirea dvs e perfect valida, nu?..

    • admin2 says:

      Nu, înseamnă că dvs puneți multe întrebări, dar habar nu aveți teologie ortodoxă. Doar atât.

        • Claudiu says:

          Dar să îngăduim asta ca o iconomie cumpătată? Cum să îngădui o iconomie care pângăreşte sfânta slujbă, după cum s-a spus, şi ALUNGA Duhul Sfânt de acolo şi de aceea îi face pe credincioşi să nu fie părtaşi la iertarea păcatelor şi la înfiere? Şi ce ar putea fi mai vătămător decât o asemenea iconomie? Acea comuniune chiar şi într-un singur punct este o pierdere vădită şi o stricare a toată dreptatea. Căci cel ce-l primeşte pe eretic se supune aceleaşi osândiri ca şi acela; şi cel ce intră în comuniune cu cel afurisit să fie afurisit, ca unul ce încalcă canonul bisericesc.

          Fragment din scrisoarea Parintilor Aghioriti catre Mihail Paleologul…

          Pai daca ALUNGA Duhul Sfant, atunci cine le mai sfinteste tainele?..

          De nu veti marturisi curat, veti mai face inca zeci si sute de sinaxe…cu adevarat eu nu cunosc teologie ortodoxa, dar nici nu sunt viclean si mandru in ale credintei!

          • admin2 says:

            În orice ermineutică teologică este nevoie a se ține cont – când folosim un citat – cine l-a scris, cui l-a scris, în ce an l-a scris, care era situația Bisericii atunci, cine erau ereticii condamnați sinodal și cine nu, care sunt cuvintele folosite în textul original (mai ales la cele foarte fine, care denumesc o nuanță precisă a unui termen-sens, care poate avea și alte nuanțe, exprimate prin termeni diferiți), care este consensul Părinților referitor la subiectul tratat și alte multe, pe care mai întâi trebuie să le știm spre a înțelege cum se cuvine textul folosite. Altminteri, ajungem la textul din Fapte 8, 31.
            Domnul să vă miluiască, iar noi ne vom vedea cu ajutorul lui Dumnezeu de crucea pe care ne-am asumat-o cu bucurie. Cu rugăciunile fraților ortodocși, neîntinați de erezie.
            Pr. Ciprian
            PS – referitor la textul invocat nu are rost să vă mai explic, ar fi probabil a 30-a oară când încerc să vă sprijin și cred că deja am forțat prea mult răbdarea și îngăduința Domnului.

  7. Cornel says:

    Lipsit fiind de cunoaterea teologica, dar dornic sa cunosc Adevarul, ma intreb cum au putut sa se sfinteasca unii preoti si monahi ? Ma gandesc aici cu dragoste la parintii Ilie Lacatusu, la protosinghelii Vichentie Malau si Antim Gaina, la sfintii inchisorilor si la multi altii… Ecumenismul este activ de peste 100 de ani, calendarul s-a schimbat de aproape 100 de ani… Cum a fost posibil ca acesti sfinti parinti sa stea in adevar, daca ei erau intinati de erezie ? Poate ma va lumina Domnul, ca doar El poate sa faca o asemenea descoperire… Cine cunoaste iconomia Domnului ? Cine o poate intelege ? Eu in niciun caz, ca sunt cu adevarat nevrednic. Dar nu cumva acest sinod mincinos a fost declansatorul prin care Domnul ne-a aratat ca trebuie sa incepem sa ne opunem ? Nu cumva acest sinod mincinos trebuia sa anatematizeze ecumenismul si sa hotarasca revenirea la calendarul vechi, duhovnicesc ? Noi, dragii mei frati, ne-am ingradit de ecumenism si bine am facut, dar aceasta dezbinare nu de la Domnul vine ci de la vrajmasul. Sa nu primim aceasta. Sa fim cu luare aminte, sa lucram impreuna pentru a putea duce aceasta lupta pentru ortodoxie pentru Domnul nostru Iisus Hristos. AMIN !

    Hristos a inviat !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *