Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Carte document patristic – arma cea mai bună în lupta cu panerezia ecumenistă

Notă: această carte, în două volume, este rodul rugăciunii și al studiului părinților aghioriți din ultimii doi ani, care răspunde la toate nelămuririle teologice și combate ideile pripite greșite apărute în lupta cu panerezia ecumenistă.

Ea va fi tradusă în limba română, cu rugăciunile sfințiilor și frățiilor voastre, spre slava lui Dumnezeu și a Bisericii Sale. Deocamdată ea se află și în original în stadiul de manuscris, după ce a fost corectată și îmbogățită teologic de sinaxa părinților aghioriți ortodocși.

Lucrarea aceasta a fost prezentată părinților ortodocși la sinaxa de la Roman, primindu-se binecuvântarea lor pentru traducerea în limba română.

Cu toții: autor, corectori, traducător, cititori vom avea imens de învățat din ea, de aceea să nu ne pripim în necunoștință de cauză teologică patristică, ci să ne ducem lupta sub stindardul Sfinților Părinți, nu altul.

 

Întinarea prin erezie și Taine invalide sau validitatea-existența Preoției, conform Sinoadelor Ecumenice

de ieromonah Evghenie Aghioritul

traducere din limba greacă de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Sf. Gheorghe, 2018

 

Capitole și idei principale

 

Volumul I

(are 182 de pagini, manuscris, format A4)

 

– în loc de prolog: citat din opera lui Vicențiu de Lerini (nu va scrie multe, ci se va mărgini la ce spun izvoarele patristice) și promisiune a autorului de a corecta eventualele greșeli cuprinse în acest studiu; modul abordării: Tradiția patristică este prezentată concis și clar.

– când spunem „note”, ne referim la citate patristice, texte originale ortodoxe.

– p. 1-16: introducere; cuprinde 44 note bibliografice.

– p. 17-25: câteva din notele de mai sus, expuse pe larg.

– La pagina 26 începe Partea I: Întinarea prin erezie…

– p. 27-31: elemente introductive despre Sinodul V Ecumenic; sunt 20 de note bibliografice.

– p. 31 mijloc: analiză a actelor complete ale Sinodului V Ecumenic; începe cu nota 21 și se încheie la p. 36, cu nota bibliografică nr. 30.

– p. 37: Mărturii patristice despre existența întinării prin erezie. Începe cu nota 31 și se termină la p. 51, cu notele 74 și 70A (interpusă).

– p. 52 sus – p. 60: Subiectul comuniunii cu ereticii, conform Sfinților Părinți; note bibliografice între 75-89. Apoi urmează și concluzii referitoare la subiectul tratat.

– p. 61 sus – p. 71 jos: Tema: Cel care se împărtășește cu cel de neîmpărtășit (eretic) este și el neîmpărtășit (eretic), conform Sfinților Părinți; note bibliografice între 90-115.

– de la p. 72 la p. 75 sus urmează CONCLUZIA, cu note bibliografice între 116-120, care se încheie cu cuvintele: „acestea le afirmă textele (patristice).”

– autorul adaugă și Concluzii proprii (p. 75-76); la final el spune: „Toți preoții trebuie să aibă o singură credință, cea ortodoxă. Amin. Așa să fie.

– p. 77: titlu – Partea a doua: Validitatea și existența preoției în raport cu erezia. Apoi pagina 78, care este lăsată liberă.

Capitolul I (p. 79): Sinodul III Ecumenic. Începe cu elemente introductive despre acest Sinod, până la p. 81 jos, cu note bibliografice între 1-11.

– pp. 82-91 jos: analiza Actelor Sinodului III Ecumenic; note bibliografice între 12-45. Urmează concluzii, de la p. 91 jos la p. 93 mijloc.

Capitolul 2 (p. 94): Sinodul IV Ecumenic: date introductive despre acest Sinod (pp. 94-97 sus, note bibliografice între 46-55) și analiza Actelor Sinodului IV Ecumenic (pp. 97–106, note bibliografice între 56-76).

Capitolul 3 (p. 107): Sinodul VI Ecumenic: date introductive despre Sinod (pp. 107-111, note bibliografice între 77-91) și analiza Actelor Sinodului VI Ecumenic (pp. 112-119, note bibliografice între 92-113).

Capitolul 4 (p. 120): Sinodul IX Ecumenic (din vremea arhipăstoririi Sfântului Grigorie Palama): introducere despre acest Sinod (pp. 120-126 jos, cu note bibliografice între 114-142) și analiza Actelor sau Tomos-urilor Sinodului IX Ecumenic (pp. 127-135, cu note bibliografice între 143-164).

– p. 136 – Concluzie generală.

– p. 137: Partea a treia: Păreri greșite (Paralipomena sau deutero-canonice, de calitate inferioară; se face punct cu punct analizarea lor); p. 138 – pagină lăsată liberă.

Capitolul 1 (Cugetul ortodox adevărat și nu recunoașterea sinodală, nici unirea sau intercommunio cu ereticii și comuniunea cu erezia, ca premisă a întreruperii comuniunii bisericești) – pp. 139-163; note între 1-51.

Capitolul 2 (Cele două extreme și Tainele invalide) – pp. 164-166; note între 52-55.

Ce vrea să spună Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol prin întreruperea pomenirii – p. 166 jos, nota 56.

Cum este înțeleasă întinarea prin erezie și dacă ea există sau nu – pp. 167-172; note între 57-68.

Comentariu al cărții „Cele două extreme” a părintelui Epifanie T. (pp. 173-182; note între 69-77).

 

Sfârșitul volumului I

 

Volumul al II-lea

(de la p. 183 la p. 322, apoi 9 pagini de bibliografie generală)

 

– se continuă seria de idei greșite, care au apărut de curând, făcându-se combaterea lor patristică.

Capitolul 3 (Mergeți și vă împărtășiți de la cei aflați în comuniune cu ereticii, dar în rest sunt ortodocși, noi nu vorbim despre Taine invalide) – combaterea are două pagini: pp. 183-184; notele 78 și 79.

Capitolul 4 (ereticii necondamnați au preoție, pe de o parte, dar Taine invalide, pe de alta) – pp. 185-186; note între 80-87.

Capitolul 5 (Domnul va păzi Biserica Lui; prin urmare noi nu trebuie să facem nimic) – pp. 187-191; note foarte lungi, între 88-92.

Capitolul 6 (După întreruperea pomenirii noi nu mai slujim, spre a nu ne face un altar străin de Ortodoxie și grupare schismatică) – pp. 192-198; note între 93-99.

Capitolul 7 (Distincția dintre dinami și energhia – real și în potență – este valabilă numai pentru probleme canonice, nu și pentru cele dogmatice; ereticul este caterisit în mod automat; Dumnezeu nu așteaptă un sinod care doar face cunoscută caterisirea ereticului…) – pp. 199-201; notele 100 și 101.

Capitolul 8 (Înaintea unui Sinod Ecumenic nu vorbim  nici despre Taine valide, nici invalide și alte două idei trăznite: despre „supra-sinod” și că suntem sub anathema Sinodului II Ecumenic dacă recunoaștem Tainele ereticilor) – pp. 202-206; note între 102-112.

Capitolul 9 (Tainele ereticilor sunt invalide, potrivit acriviei, și valide, potrivit iconomiei, înaintea caterisirii lor; noi acordăm sau nu validitatea lor) – pp. 207-229, este un capitol mare; note între 113-173. La pagina 230 urmează câteva concluzii (3).

Capitolul 10 (Cuvintele pline de respect ale Sfântului Marcu Eugenicul la adresa papei – spuse la începutul Sinodului de la Ferrara, când Sfântul credea că papistașii vor să se pocăiască de ereziile lor, de aceea li s-a adresat frumos, cu respect – n.trad – au fost formale, diplomatice, nu trebuie înțelese ad-literam) – pp. 231-233; note între 174-177.

Capitolul 11 (Stiliștii și Tainele invalide) – pp. 234-250, capitol mare; note între 178-187.

Capitolul 12 (Citate luate de la Sfinții Părinți, care sunt înțelese eronat) – pp. 251-254; note între 188-192.

urmează o intercalare între aceste capitole, dedicată Sinodului VIII Ecumenic: date introductive despre Sinod (pp. 255-257, note bibliografice între 193-204) și analiza Proceselor verbale ale Sinodului VIII Ecumenic (pp. 257-262, note bibliografice între 205-220).

– p. 263: Mărturii de la Sfinții Părinți și de la Sinoade ale împărțirii Bisericii celei Una în două turme (adică cea credincioasă, mică, ce rămâne în adevăr și cea mare, bolnavă, căzută în erezie, pe care Biserica încearcă să o recupereze, ca pe oaia cea pierdută – n.trad.) – pp. 263-275; note între 221-240.

Capitolul 13 (Anathema) – pp. 276-286; note între 241-259 plus două pagini de concluzii.

Capitolul 14 (După Sinodul de la Kolimbari – Creta nu mai există Taine valide) – pp. 287-290; note între 260-271, iar nota 268 este la final.

Capitolul 15 (Cuviosul Teodor Studitul și Tainele invalide) – pp. 291-322; note între 272-320, este o parte foarte mare, împărțite pe multe subcapitole.

 

– urmează Bibliografia, care are 9 pagini, adică 135 de cărți sau titluri.

– bibliografia cuprinde izvoare și cărți despre operele Sfinților Părinți, despre Sinoade și sintetizează învățătura Bisericii lui Hristos.

– unele titluri, precum P.G. – Patrologia Graeca, BEPES – Biblioteca operelor Sfinților Părinți greci și ACO – Actele Sinoadelor Ecumenice, deci sunt colecții întregi de texte patristice, sute de volume; sunt folosite și actele complete ale Sinoadelor, editate în trei volume în Athos, în 2008, colecția imensă Rallis-Potlis în 6 volume, a câte 500 de pagini fiecare, cu toate Sfintele Canoane și interpretările tuturor marilor canoniști ai Bisericii etc).

 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

23 Responses to Carte document patristic – arma cea mai bună în lupta cu panerezia ecumenistă

  1. Mihai Brasoveanu says:

    Dumnezeu sa va ajute, Parinte!
    Poate ca astfel, in curand, noi toti cei risipiti in lupte marunte, vom fi iarasi sub acelasi steag!
    Asteptam lucrarea…

  2. George says:

    Doamne ajută, părinte. La volumul 2 cap. 6, nu înțeleg ce vrea sa spună. Adică dacă sf. Voastre slujiți acum, ați făcut altar străin sau grupare schismatica? Va rog să mă iertati dar nu înțeleg. Mulțumesc și Doamne ajută!

    • admin2 says:

      Acelea care sunt combătute în partea a doua sunt idei care au apărut acum, dar care nu au fundament patristic, inclusiv aceasta. Deci, autorul prezintă învățătura Bisericii despre întinarea prin erezie și despre validitatea Tainelor, iar apoi analizează și combate ideile neortodoxe cu care ne confruntăm și noi acum: părtășie la erezie, lipsa harului, moartea BOR etc.

  3. Carmen says:

    Doamne ajută! Părinte, e dezlegare la lapte, brânză și ouă miercuri și vineri – săptămână asta?

  4. Episcop Metoniei Ambrozie says:

    Unde se poate cumpara cartea această?

    • admin2 says:

      Nu pot să cred că ne-a scris un episcop. Și ortodox?
      Ei bine, acum se traduce. Apoi se va publica. Și apoi se va distribui. Cu răbdare.

  5. Mihai says:

    Mă uitam acum pe diverse publicații, mai toată ,, ierarhia” de pretutindeni nu mai conteneste cu ereziile, când unul când altul umbla telelei prin papisti, protestanți, perciunați și alte satane, de la Daniel la Kiril, de la Bartolomeu la Irineu, unul nu sta locului
    Hilarion de volokolamsc pe la Viena aniversând cu Kurt Kotch 2 ani de la întâlnirea lui kiril cu francisc, Daniel toată ziua bună ziua cu vainer, Andreicut deja este cu Eurovision, pimen cu flutur și primarul din Suceava la concertul Carla’s Cream cu ocazia a 630 de ani de la atestarea documentară a cetății de scaun a Sucevei, ce mai unul nu sta locului o clipa, a era sa uit Streza din Sibiu cu popa Necula asi fac planuri cum sa iasă cool festivalul ito din septembrie

    • admin2 says:

      Întuneric beznă…

    • Ioan says:

      Parinte Ciprian
      Cum ati reusit sa va dati seama ca episcopul Ambrozie al Metioniei este Ortodox ?
      Danion Vasile este de cu totul alta parere dupa ce a trecut prin ce a trecut :

      ,,Am căutat să îmi lămuresc această problemă, cu atât mai mult cu cât pe site-ul oficial al Slătioarei apărea un material semnat de Mitropolitul Vlasie, un răspuns către un domn pe nume Aurel Botezatu. Am discutat cu câţiva creştini de stil vechi şi aceştia au fost de părere că, dacă hirotesiile au avut loc, e grav că nu se recunoaşte acest fapt. Pentru că, dacă hirotesiile s-au făcut ulterior unirii cu grecii şi conslujirii cu aceştia, pe ce bază s-a făcut unirea şi s-a conslujit? Ar însemna că hirotoniile de până atunci nu erau în regulă. (Mai mult, canoanele prevăd că episcopii hirotoniţi necanonic trebuie caterisiţi; degeaba se invocă situaţia de excepţie – prigoana, şi la vreme de prigoană era nevoie de acordul celorlalţi episcopi pentru o hirotonie “unu la unu”. Iar dacă nu există acest acord, înseamnă că hirotonia respectivă calcă predania.)

      Sau, dacă hirotesiile respective nu au avut loc, e grav că oricum nu se lămureşte această problemă pentru totdeauna. Nu dezvolt acest subiect, întrucât nu am dovezi că hirotesiile au existat. Mitropolitul Calinic de Ahaia, cu care B.O.S.V.R. intrase în comuniune, afirma că a făcut hirotesiile împreună cu Mitropolitul Calist al Corintului şi cu Ciprian de Oropos. Totuşi P.S. Ambrozie de Metonia, care a fost traducător la vizitele ierarhilor greci de stil vechi în România, spune că nu au existat aceste hirotesii. Oricum, şi dacă nu au existat, modul în care se ascund sau se cenzurează lucrurile în B.O.S.V.R., lasă de dorit.),,

      • admin2 says:

        Habar nu aveam că există cu adevărat. Dacă e stilist, normal că nu e ortodox. Nu am stat să verific, că oricine poate spune orice despre sine, mai ales pe net.
        La câți încearcă să trimită tot felul de comentarii pe site-ul acesta – unele total deplasate (care, normal, sunt trimise înapoi cu… regretele de rigoare), mi s-a părut șocant că cineva semnează cu numele de episcop.
        Așa că, nu vă faceți griji, oricâtă curte ne-ar face stiliștii, rămân cu buzele umflate, oricine ar fi.
        Iar dacă mai scrie acest individ, îi dau un delete și amin.
        Pr. Ciprian

  6. Gabriel says:

    Un mirean (batrin,copil) care nu stie de erezii si de sinodul din Creta si merge la biserica unde este pomenit un episcop care nu a semnat la creta dar are comuniune cu unul care a semnat, poate fi numit eretic?

    • pr. Ciprian says:

      1. Toți episcopii români au fost de acord cu hotărârile din Creta, deci sunt toți eretici. Din păcate. Ne dorim să își revină. Și cât mai curând.

      2. Erezia aduce întinare pentru cel care este în comuniune cu ea.

      3. Datoria noastră este să facem cunoscut acest lucru (de la punctul 2), cât ne stă în putință. Mica noastră strădanie este ajutată mult de Dumnezeu, Care știe ce are de făcut. Noi avem nevoie de alianța cu El, nu El cu noi.

      4. Dacă ne rugăm și ne împărtășim împreună cu ereticii suntem sub aceeași osândă ca ei. Eu nu mi-aș împărtăși nici copilul de 1 an la eretici.

      Acestea sunt lucrurile clare. Mai mult de atât, Dumnezeu le știe și le rânduie.

      Pr. Ciprian

  7. Gabriel says:

    Multulmesc de raspuns, si va dau dreptate, dar nu pot sa ma impac cu ideea de ai numi eretici pe toti, care din nestiinta sint in comuniune cu erezia
    „cred” ca nu trebuie nici sa-i linistim pe cei neingraditi de erezie, spunindu-le ca stau bine, dar nici sa-i numim eretici pe cei cu cugetare ortodoxa dintre acestia.
    Ai considera eretici pe preotii pomenitori inseamna ca si monahii si mirenii ramasi in comuniune cu acestia sint eretici, iar ca noi care am intrerupt pomenirea sintem singurii ortodocsi. Lucrul acesta ma nelinisteste.
    Este tot una *partasia la erezie* cu *erezia* ?

    • pr. Ciprian says:

      Părtășia la erezie = osândă = erezie.
      A fi ortodox nu este o mândrie față de ceilalți, spre desconsiderare, ci este un lucru firesc, absolut necesar spre mântuire. Faceți misiune, spuneți-le adevărul și nu veți mai avea remușcări.
      Probleme de conștiință (la acest capitol) are doar cel care suferă de suficiență de sine sau, cealaltă extremă, nu face nimic pentru luminarea aproapelui.
      Faceți binele cu sârguință și veți avea pace.
      Dumnezeu nu ne răsplătește pentru câți am reușit să convingem – nici nu e de fapt meritul nostru – ci pentru câtă râvnă am avut, cât ne-am străduit. Asta e toată diferența: ne pasă și facem ceva concret sau nu?
      Suntem în război direct cu satana, care atacă furibund Biserica pe toate planurile și noi încă visăm la… căldurică?
      Creștinul trebuie să se pregătească de Cruce, nu de … eurovision, cu aplauze.
      Cu respect, pr. Ciprian

      PS – Sf. Ioan Gură de Aur spune clar: „nu numai ereticul, ci și cel aflat în comuniune cu acesta este vrăjmaș al lui Dumnezeu.” Mai clar decât atât nu se poate.

      • admin2 says:

        IMPORTANT !

        Tot mai mulți Viclenești apar. Iată un răspuns:

        Replică la interviul apărut în revista Credinţa Ortodoxă Anul XXI nr 12 (250), Decembrie 2017 scris de monahul Ghenadie publicat și pe: https://danielvla.wordpress.com/2017/12/28/stati-neclintiti-si-rugati-va-parintele-iulian-de-la-prodromu-catre-un-pomenitor-nu-sunteti-eretici/

        sub titlul: ”Staţi neclintiţi şi rugaţi-vă! Părintele Iulian de la Prodromu către un pomenitor: „Nu sunteți eretici.”” :
        Pr. Iulian Prodromitul, Sfantul Munte Athos:
        ”Mergeți la bisericile unde nu se pomenește ierarhul”
        (min.18 sec.55 din înregistrarea audio)

        Iubite frate și parinte Ghenadie
        Întrucât în articolul publicat de tine în revista Credința Ortodoxă in luna decembrie 2017 ai scris și lucruri neadevărate, care nu se confirmă și doar ceea ce ai vrut tu din interviul realizat in chilia Părintelui Iulian Prodromitul, eu ca cel ce-ți sunt frate, și care am înregistrat acel interviu cu Părintele Iulian, mă simt dator în fața Lui Dumnezeu și a oamenilor, să arăt adevărul și sa spun și acele lucruri ascunse de tine, tot așa public cum ai făcut și frația ta, acum, chiar dacă e mai târziu, dar e necesar pentru că atunci, în chilia Parintelui Iulian, te știam de bună credință și că ai temeiuri pentru cele afirmate in interviu.
        Mai înțelept era ca tăcând frăția ta, să lași să vorbească faptele cele bune, ca văzând oamenii sa-L slăvească pe Dumnezeu, iar nu propovăduind prin târguri neadevăruri și judecând pe aproapele să faci sminteală. Atunci când Parintele Iulian aducea vorba ca să meargă creștinii la bisericile unde nu se pomenește ierarhul, l-ai întrerupt începând sa judeci pe toți de la un capăt la altul, pe toți cei care nu sunt de aceeași părere cu tine și pe preoții care au întrerupt pomenirea. Nu ai înțeles nici atunci și nici până acum că părintele ne spunea să ne vedem păcatele proprii și nu pe ale altora:,, spovediți-vă, lăsați toate păcatele, tot, tot, tot. Care puteți împărtășiți-vă…”, iar Mântuitorul ne spune clar: ,,Nu judecați și nu veți fi judecați”.
        Dar iată că la nepomenitori nu s-a făcut nici un episcop. Dacă frăția ta știi că s-a făcut, unde e? Și de ce ai sucit mintea părintelui cu acest lucru? De ce nu ai scris si faptul că ai luat in discuție si că IPS Longhin ne facea eretici din 2004 pentru ca am indreptat calendarul, iar Parintele Iulian a afirmat despre dânsul:,, e un om sfânt și nu degeaba a fost otrăvit de mai multe ori”.(min.37)
        Cei care au întrerupt pomenirea, nu spun că nu mai e har în biserică, cum mincinos declari, iar pomenirea patriarhilor adormiți la Sfintele Daruri a fost întreruptă nominal doar sporadic și nimeni nu declară, cum spui tu, că nu a fost valabilă preoția lor.
        Al tău frate Constantin, cu care ai fost împreună la părintele Iulian în Schitul Românesc Prodromu în Sfantul Munte Athos

        01.02.2018

      • admin2 says:

        De la Avva Macarie:

        „Cei ce nu voiesc să păzească cele ale legii și nici sa asculte nu voiesc, să se gătească să asculte și să rabde ceea ce nu voiesc. Ca, de vom tăcea noi pietrele vor striga.
        Dacă cineva cu îndrăzneală va grai cele de folos, plata va lua. Iar de va grai cele spre tihna, celor ce asculta, judecata fățarnică va lua. Ca mai bine este omului, primindu-și folosul din grăirea adevărului, chiar de ar fi urat de toți, decât sa se vatăme din fățărnicie, deși este iubit pentru aceasta. Ca pe cei ce sunt urâți de oameni fără dreptate, ii va ridica Domnul, iar pe cei ce de oameni sunt îndrăgiți, ii va defăima.
        Și multe sunt căile spre pocăință:
        1) trebuie să ne pocăim de păcatele noastre;

        2) să iertăm aproapelui greșelile;

        3) rugăciunea, cea înălțată din toată inima;

        4) să dăm milostenie;

        5) gândul cel smerit.

        Deci, sa nu ne lenevim, ci, în toate zilele prin toate acestea să umblăm, că foarte plăcute sunt căile acestea.

        Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.”

  8. Gabriel says:

    Aveti dreptate si nu trebuie sa avem comuniune cu erezia in niciun fel, dar nu pot sa numesc un prunc nestiutor care s-a botezat la un preot care cugeta ortodox in comuniune cu erezia, ca fiind eretic, iar in caz ca ar murii atunci ar murii ca eretic.
    Gheron Sava a spus „Când un prunc este botezat de către ecumeniști, acesta nu se întinează de erezie, datorită purității și vârstei lui fragede“
    In rindul 3 de la sinaxa: Părtășia la erezie cu știință sau fără știință este tot erezie.

    SF MAXIM: Vrăşmaşii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebându-l astfel:

    Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toţi ceilalţi se vor pierde?

    Iară sfântul, cu mare înţelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse:

    În Babilon, când tot poporul se închina statuii de aur, cei Trei Sfinţi Tineri nu osândeau pe nimeni la pieire. Ei nu se îngrijeau de ce făceau ceilalţi, ci erau cu băgare de seamă la ce făceau ei înşişi, din teamă să nu se înstrăineze de adevărata milă. Ca şi ei, aruncat în groapa cu lei, Daniel nu osândea pe nimeni dintre cei ce nu se rugau lui Dumnezeu, pentru a împlini legea lui Darius, ci el păzea în inimă lucrarea sa şi a voit mai degrabă să moară decât să păcătuiască împotriva conştiinţei sale, călcând Legea lui Dumnezeu. Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.

    Zis-au lui:

    Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniţi cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegaţii şi mâine dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu Patriarhul din preacuratele Taine.

    Răspuns-a cuviosul:

    Chiar dacă tot universul va fi în comuniune cu patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou la credinţă.

    • pr. Ciprian says:

      Să ne ferim de erezie. Să nu căutăm îndreptățire. Să urmăm Sfinților Părinți.
      Să vă îngrădiți cu toată familia de erezie. Asta să faceți. Și este un bun început.
      Altceva nu am a vă spune, spre a nu ispiti pe Dumnezeu.
      Cu dacă și cu parcă doar stăm pe loc… Să nu fie!

  9. Elena says:

    A firmatia ca poporul roman ar fi eretic este adevarata cred,asa cum se spune ca romanii l-au omorat pe Ceausescu ,si nu acea comisie rapida c’è l-a condamnat.Asa e,suntem cazut i in erezie ca popor,chiar daca mai este turma mica c’è pastreaza Adevarul.Asa e,suntem pacatosi si chiar in pacat impotriva Duhului Sfant suntem, dar ne putem ridica.Astazi,acum, daca am aflat Adevarul trebuie sa incetam pacatul. Dumnezeu sa va tina sanatos parinte Ciprian, sa nu va mandri ti, ati primit in dar preotia si cunoasterea credintei adevarate,sa fiti darz dar nu dur!Cu respect, Elena!

    • admin2 says:

      Doamna Elena, poporul nu are nici o vină că l-au târât păstorii lui în erezie. Dar trebuie să iasă de acolo.

      Cine nu se îngrădește de erezie rămâne în ea cu responsabilitatea alegerii sale.

      Degeaba tot sar unii în sus că noi acuzăm poporul că este eretic. Fals! Noi responsabilizăm poporul că a fost împins în erezie și că nu trebuie să rămână acolo. Ce este așa greu de priceput?

      Pr. Ciprian