Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

În oraș, trăind ca vechii asceți…

Sfântul Paisie Aghioritul spunea:

„Dacă cineva vrea să își sfințească viața, dar dintr-un motiv oarecare nu poate să meargă să se închinovieze într-o mănăstire, atunci să își transforme camera lui în chilie.

Acolo, ascuns de oameni, el poate să își îndeplinească toate îndatoririle lui duhovnicești, adică să citească cele 7 Laude și alte lecturi duhovnicești, să facă metanii, să se roage cu metanierul, zicând rugăciunea „Doamne, Iisuse…” etc.

De exemplu, cineva poate să se ducă la biserică și să se împărtășească (la noi, la ora actuală, desigur, recomandăm împărtășirea numai din mâna preoților care s-au îngrădit de panerezia ecumenistă și slujesc în noile condiții de prigoană – n.trad.), iar apoi să se întoarcă acasă și să se comporte precum fac pustnicii în chiliile lor.

Slavă Domnului, există și astăzi mulți astfel de oameni în lume, în fața cărora nouă, cei ce ne numim monahi, ne este rușine de noi înșine (pentru că uneori sunt mai sporiți duhovnicește, deși trăiesc în lume – n.trad.).

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/02/blog-post_757.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu