Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Poezia „Postul și rugăciunea”

Prin post și rugăciune noi urcăm o scară,
Pe ale cărei trepte ușor ne clătinăm,
De n-am avea dorința în suflet să ne-apară
Ca o lumină sfântă ce arde, păcatul să-l stricăm.
Ce sfânt e postul, Doamne, și cât e de înalt!
E lungă scara îngustă, cum strâmtă e și calea
Pe care Tu ne-ai dat-o ca s-o luăm cu-asalt,
Dar ne lipsește râvna și căutăm cărarea.
Ori te-ai ascuns Tu, Doamne, de noi cei de acum?
Tu ai știut demult, chiar de la început,
Că Te vom vinde spre un cap de drum
Sau poate fi chiar un sfârșit și noi n-am priceput!
Ne-ai dat ispita Cretei sau poate-ngăduința
Ca să ne dumirim, să ne trezim,
Să ne cerni, Doamne, viața și credința,
Să nu mai bâjbâim, să nu mai tot dormim!
Am mai urcat o treaptă pe scara acestui Post,
Tu încă ai răbdare să se întoarcă „ei”,
Să vina toți la Tine și la al tău rost,
Să spargă tagma celor atâți mișei!
E timpul rece, e frig, ni s-a răcit credința,
Nu mai avem vedere, nu mai avem putere,
Avem nevoie, Doamne, de Tine, și dă-ne pocăința,
Căci ne lipsește, vai, smerenia-n astă grea cădere!
O rugăciune sfântă și curată
Eu Îți înalț spre Tine acum –
Dă-mi. Doamne, să mai urc o treaptă
Pe scara Ta-n acest sfârșit de drum!
Învață-mă Tu, Doamne, dă-mi har și dă-mi cuvânt,
Să pot mișca atâtea inimi cu a mea strigare,
Să iasă din tăcerea asta de mormânt!
Și bate clopotul cel de înfiorare.
Să înțeleagă toți că nu e vreme de pierdut!
Nu mai e timp pe aici de lâncezeală,
Ori de huzur, ori de dormit;
De risipiți viața asta, pentru o alta nu-i un început!
Puneți genunchiul jos și hai la rugăciune,
De vreți ca Domnul să ne mai asculte
Să mai lungească timpul, să bată-n spurcăciune,
S-alunge toți vrăjmașii, să piară atât de multe…!!
Să aibă milă multă în mila Lui cea mare
De noi, de voi, de toți, că ne-am ticăloșit,
Să ne primească ruga în Postu-acesta Mare:
Să ne salveze pruncii, că tot Pământul-i înroșit!
25.02.2018
Mihaela Cristina Popa
PS – mulțumim doamnei profesoare Cristina Mihaela pentru dragostea ce ne-o poartă și pentru această minunată poezie, scrisă cu SUFLETUL !
Redacția