Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Toată suflarea să laude pe Domnul, nu să se laude în fața Domnului

Preluăm de la comentariile de pe acest site

 

Recomandăm:

Preotul Claudiu Buză săvârșește Utrenie,Vecernie și Liturghie în mod neortodox

Notă: părintele Claudiu nu a fost totuși caterisit cu adevărat, căci judecătorii lui au fost ereticii ecumeniști. Din păcate s-a rugat cu ei la Apel și de acolo a început o cădere progresivă din punct de vedere al mărturisirii de credință date, adoptând învățături eretice preluate de la Mihai Silviu Chirilă, care în necunoașterea lui a învățăturii patristice a inventat o a treia stare – de fapt a preluat, culmea, de la pr. Teodor Zisis – cea de „părtaș la erezie”, care este un nonsens atunci când cei de mai sus încearcă să golească această expresie de tot ceea ce poate fi condamnabil, inventând un „mutant” neortodox, ceva între ortodoxie și erezie, care de fapt nu există, orice „părtaș” la erezie fiind eretic.

Cât privește cântarea corală, mie îmi place foarte mult, ca unul care am studiat la școala de muzică, însă atunci când este folosită în biserică să fie lipsită de caracteristicile specifice corurilor laice, cu tonuri date tare, cântări în canon etc.

E foarte nepotrivit ca atunci când preotul zice: „Cu pace Domnului să ne rugăm”, să se audă din cafas sau de la strană: do-la-fa, do-la-fa (sau tonul în altă tonalitate, aici fiind vorba de un Fa major), Doamne, Doamne, Doamne (adică dirijorul dă tonul tare) și apoi, după câteva secunde, în sfârșit se răspunde: Doamne miluiește. Se strică toată atmosfera liturgică. Eu niciodată nu am făcut așa ceva, ci mi-am impus ca și corist și dirijor de cor (în studenție și mai târziu) cântarea să curgă lin, frumos, fără sforțări, fără tonuri date tare etc, spre a crea o atmosferă liturgică ortodoxă, nu a o dilua prin cântare.

Cât privește „corul” de la Ivești sau de unde este originar el, din punct de vedere tehnic membrii lui – bărbați și femei – știu câte ceva, dar momentele de falsuri în înregistrarea luată în discuție sunt multiple, uneori chiar oripilante pentru un om cu auz muzical fin (mai au nevoie de cel puțin un an de repetiții susținute pentru ca acordurile vizate să fie și realizate, nu mutilate live; performanța – ca să spunem așa – este posibilă și în acest caz, dar este nevoie de mult exercițiu).

Este mai greu de îndurat un cor care cântă fals decât o singură persoană care mai falsează din când în când.

Muzica bizantină sfințește sufletul, ea trebuie cântată din inimă, cu frică de Dumnezeu, într-o „întrecere” (cu nici o conotație negativă) cu îngerii, care slavoslovesc neîncetat măririle lui Dumnezeu.

Post cu folos în continuare!

Pr. Ciprian Staicu

Câteva gânduri actuale referitoare la îngrădirea de erezie

S-a scris și se va mai scrie mult, uneori duhovnicește, alteori duhovnicește și omenește, iar alteori numai omenește despre de ce și cum ne îngrădim de erezie, ce înseamnă acest lucru și încotro ne îndreptăm.

Știu că numele meu a fost și este terfelit cu osârdie de unii și de alții, dar nu îmi pasă nici cât negru sub unghie. Înainte de a o face ei am făcut-o singur, declarând război neîmpăcat fiarei ecumeniste și asumându-mi până la capăt consecințele care au derivat din aceasta.

Nu vreau să fac pe dascălul, căci nu sunt. Vreau doar să ucenicesc la ceea ce ne învață Sfinții Părinți, în nădejdea mântuirii.

Așadar, ne îngrădim de erezie pentru că:

a) așa ne poruncește Biserica, prin Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol, acest Canon și toate celelalte fiind obligatorii. Nu există Canon, adică lege a Bisericii, care să fie opțional. Toate sunt absolut necesare pentru mântuire. Deci iconomia în fața ereziei este o amăgire lipsită de orice sens teologic, ea fiind de fapt o lașitate – recunoscută sau disimulată sau ascunsă cu viclenie sau prezentată ca virtute sau drept cale de urmat;

b) îngrădindu-ne de erezie, nu ieșim din Biserică, nici nu ne transformăm în Biserică, ci ne străduim să nu ne contaminăm de cea mai contagioasă lepră, adică erezia, care aduce moarte sufletească;

c) expresia aceasta „cu cuget ortodox” este o făcătură; de unde să știm noi ce este în inima celui care cu gura totuși vorbește ortodox? Care este modul de a verifica ortodoxia lui? Este simplu: ce anume a suferit și suferă pentru Hristos omul respectiv? Acesta este modul de a afla ce zace în inima lui. Omul „cu cuget ortodox”, dar fără vreo jertfă în viața lui de dragul lui Hristos ajunge nu numai un eretic vădit, ci un torționar al ortodocșilor (ceea ce deja se și întâmplă la noi, nu mai e nevoie să dau nume);

d) a duce o luptă pentru dreapta credință și a terfeli numele celor care nu sunt de același gând dovedește o imaturitate duhovnicească, spre a nu spune mai mult. Modul în care oameni precum: Gheron Sava, protosinghelul Elefterie, ieromonahul Spiridon, ieromonahul Xenofont, părintele Vasile Savin, pr. Andrei Cojoacă etc au prezentat tot timpul răspunsurile la problemele teologice apărute a fost exemplar. Modul în care unii s-au raportat la ei și la subsemnatul a fost lipsit de argumente teologice, bogat în invective și în calomnii, ca o expresie vie a cuvântului scripturistic: „din prisosul inimii vorbește gura”;

e) „combinația” de slujire între cei îngrădiți de erezie și cei neîngrădiți este un avorton duhovnicesc, este calea sigură spre afundarea tuturor celor implicați în erezie. Iar calea urmată de adepții unei asemenea metode, numită de ei „iconomie”, este de fapt o nouă răstignire a lui Hristos, prezentând acrivia, adică Legea, firescul, ortodoxul ca fiind o excepție și mai ales ca una care nu s-ar aplica acum; iar pentru că noi urmăm acrivia suntem priviți ca unii fără de lege, astfel fiind hulită de către acuzatorii noștri însăși Legea Bisericii;

f) mulți vor să fie altcineva care să lupte, să mărturisească, să sufere în locul lor, iar ei înșiși să stea la „căldurică”, mulțumindu-se cu platoșa însângerată de mărturia până la capăt a altora. Cine gândește așa este un fricos care încă nu a înțeles nici măcar cum se scrie cuvântul ORTODOX, darămite să îl mai și trăiască.

Soluția: nu ne aparține, ci este a Sfinților Părinți. Cine are „păreri” în ortodoxie nu mai este în ortodoxie, ci undeva periferic, în protestantism.

Sfinții Părinți nu numai că au zis adevărul, ci au fost întruchipări jertfelnice ale acestuia. Așa că să lăsăm pe cei cu gura mare, dar cu inima goală de Hristos și să mergem pe calea Crucii, bucurându-ne că suntem scuipați, calomniați, terfeliți, loviți etc etc, toate primindu-le spre slava lui Hristos și întru nădejdea mântuirii noastre.

 

Cu urări de împodobire sufletească

cu curajul mărturisirii ortodoxe,

pr. Ciprian Staicu

 

Care este sensul teologic ortodox al slujirii preoților îngrădiți de erezie cu preoții neîngrădiți de erezie, în frunte cu un ierarh care pomenește un eretic?

Vineri, 16 martie 2018 (conform articolului de la adresa http://www.katanixis.gr/2018/03/blog-post_451.html#more), pr. Teodor Zisis a participat la slujba citirii Acatistului Buneivestiri (așa cum este rânduiala în Grecia: împărțit în patru părți, în fiecare vineri din primele patru săptămâni câte o parte, în cadrul Pavecerniței Mici, iar în săptămâna a cincea a Postului, ca și la noi, se face Denia cu tot Acatistul Buneivestiri), la mănăstirea Sfintei Paraschevi din Ptolemaida, singura mănăstire din Grecia care a întrerupt pomenirea ierarhului eretic ecumenist.

Apoi, la arhondaricul mănăstirii, pr. Teodor Zisis a vorbit credincioșilor, anunțându-i cu bucurie că în jur de 40 de preoți (din România au fost în jur de 10 preoți, ceilalți fiind probabil membrii ai obștii de la Bănceni) au slujit împreună în Duminica Sfântului Grigorie Palama la Bănceni, că grecii vor organiza după Paști la Thesalonic o mare conferință despre îngrădirea de erezie și apoi i-a întărit pe oameni, dându-le curaj că Maica Domnului nu îi va lăsa pe ortodocși și că lucrurile se vor îmbunătăți. S-a accentuat faptul că ÎPS Longhin Jar, arhiepiscop de Bănceni, a slujit cu ocazia de mai sus și cu preoți care au fost deja „caterisiți” de ecumeniști, astfel nerecunoscând „caterisirea” primită pentru mărturisirea dreptei credințe de către aceștia.

Vreau să accentuez câteva lucruri referitoare la cele spuse în video de mai sus de către pr. prof. Theodor Zisis:

a) se pare că pr. Teodor a înțeles mesajul ÎPS Longhin, că trebuie depășite cu pace diferențele de „opinie” (cum le spun unii, când de fapt sunt moduri de raportare – reale sau false – la mărturisirea patristică, pentru că nouă nu ne aparține nimic din SOLUȚIA mărturisirii, ci ne revine numai datoria punerii ei în practică, așa cum au făcut-o, la vremea lor, ortodocșii din generațiile anterioare, autorii acestei soluții fiind exclusiv Sfinții Părinți, inspirați și călăuziți de Duhul Sfânt);

b) pr. Teodor îl compară pe ÎPS Longhin cu Sfântul Vasile cel Mare, spunând că primul l-a depășit pe al doilea. Într-adevăr, din punct de vedere arhitectural cu siguranță vasiliadele din secolul al IV-lea nu arătau precum minunatele clădiri de la Bănceni. Fără discuție. Din punct de vedere teologic, însă, ÎPS Longhin pomenește un eretic. Deci situația e gravă. Sfântul Vasile cel Mare a întrerupt pomenirea ierarhului său care l-a hirotonit diacon, dar a făcut-o și după ce a ajuns episcop (vedeți detalii și sinteză la adresa – https://ayeaye20.wordpress.com/2016/07/18/sf-vasile-cel-mare-necomuniunea-cu-cei-ce-semneaza-documente-eretice/). Așadar, cu tot respectul pentru vlădica Longhin, la cele care țin de mântuire mai are încă o cale de parcurs până va ajunge – să dea Domnul – să se asemene cu Sfântul Vasile cel Mare. Iar primul pas pe această cale este întreruperea pomenirii episcopului eretic Onufrie!

c) aici este momentul potrivit pentru a cita câteva cuvinte ale ÎPS Longhin de la recenta Sinaxă de la Bănceni (în ziua a doua a desfășurării acesteia, 4 martie 2018):

„Din sala desfășurării Sinaxei cineva întreabă: Poți avea comuniune cu preotul care tace?

ÎPS Longhin (video, la ora 1, minutul 28, secunda 53): Dacă el tace, înseamnă că îl ține dracul! Apoi dacă văd ca este în pericol credința mea, este în pericol totul în jur și eu în inima mea țin în taină, cu cine țin? Trebuie să știe poporul ce facem, de unde mergem, de unde venim! Trebuie să mărturisim!”

Foarte adevărat, Înaltpreasfinția Voastră, însă ESENȚA mărturisirii împotriva ereziei nu este cuvântul antieretic, ci ÎNGRĂDIREA DE EREZIE PRIN ÎNTRERUPEREA POMENIRII ȘI A COMUNIUNII. Aceasta este învățătura patristică, nu alta. Și pe aceasta, nu pe alta, trebuie să o urmăm. Nu avem voie nici măcar comentarii să facem la ea, ci trebuie doar să o aplicăm.

Ori la Bănceni, acum două duminici, au slujit ÎMPREUNĂ: ortodocși îngrădiți de erezie, eretici pomenitori de eretici (ex: pr. Eftimie Mitra), alții anathematizați de propriile lor cuvinte și în același timp pomenitori de eretici, adică de cei aflați în comuniune neîntreruptă cu ereziarhi semnatari în Creta (cazul pr. Matei Vulcănescu, pomenitor al IPS Serafim de Pireu, aflat în comuniune clară cu ereziarhul Ieronim – slujind cu el fără probleme). Așadar, în catedrala aceea măreață au slujit toți aceștia, în frunte cu ÎPS Longhin. Concluzia?

Un grec din New York, pe nume Panaghiotis Televantos (are și un blog ce îi poartă numele) face un comentariu la cele petrecute la sinaxa de la Bănceni (la adresa http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/03/blog-post_150.html). El spune așa: ați văzut că se poate? Slujesc împreună cei îngrădiți cu cei neîngrădiți, sunt în comuniune, au DRAGOSTE !

Tot cu dragoste vă transmit și eu următoarele:

a) răspunsul la întrebarea din titlu este că SENSUL acestei împreună-slujiri este BATJOCORIREA ORTODOXIEI; să nu vă fie cu supărare, dar asta este, nu ne putem ascunde după deget, căci nu am intrat în lupta aceasta tremurând ca varga, ci punându-ne viața la picioarele Crucii lui Hristos;

b) consecința slujirii ortodocșilor cu ereticii este CATERISIREA, conform Sfintelor Canoane;

c) ați transformat acrivia într-o sperietoare și îi țineți pe oameni în somnul îmbrățișării CU DRAGOSTE a ereziei; această atitudine este hulire a Sfinților Părinți (iar, să nu vă fie cu supărare, dar adevărul trebuie spus);

d) ABSOLUT ORICARE SFÂNT PĂRINTE ar fi aflat despre așa ceva ar fi întrerupt DE ÎNDATĂ ORICE COMUNIUNE cu oameni care gândesc și acționează astfel;

e) vlădica Longhin a explicat clar – de la Dumnezeu a fost – că toți cei „ortodocși în cuget”, care nu zic nimic sau cei care zic, dar nu fac sunt SUB STĂPÂNIREA SATANEI. Slavă Domnului pentru acest cuvânt inspirat de Duhul Sfânt, demn de un ierarh care vrea să urmeze exemplul Sfântului Vasile cel Mare!!!

Concluzie: suntem în săptămâna închinată Sfântului Ioan Scărarul. Să mergem în sus, pe această scară de care ne vorbește Sfântul Ioan, nu în jos, spre locul unde se află trădătorii lui Hristos!

 

Cu dragoste neprefăcută,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

 

Notă: deja este aproape gata transcrierea tuturor celor spuse la Bănceni, pentru cei care nu au timpul necesar să asculte 7 ore de înregistrări video. La momentul potrivit vor fi analizate, în lumina Sfinților Părinți (desigur, după prezentarea și celor spuse cu adevărat de pr. Teodor Zisis și de pr. Serafim Zisis, că ceea ce a ajuns la urechile auditoriului prin vocea „traducătorului” pr. Matei Vulcănescu au fost distorsionate, cu voie sau fără voie, în primul rând datorită imposibilității exprimării lor în limba română, căci „traducătorul” nu cunoștea acele cuvinte teologice, esențiale pentru discuția purtată la Bănceni). Post cu folos!

Numai cine vrea 100% mântuire are o șansă la ea

Redăm un comentariu pe care cineva l-a pus pe un alt site, dar nu credem că acolo „va rezista”. Este o analiză la rece, care respinge total părtășia nevinovată la erezie. Mulțumim.

„Cunoaştem un om după roadele sale care sunt făcute până în clipa de faţă (în trecut), dar în clipa de faţă nu ştim dacă mai are aceste roade şi de aceea este rău să judecăm ca păcătoşi pe cei care au făcut rele în trecut deoarece nu ştim cum sunt aceştia acum, în clipa de fată, deoarece în clipa aceasta poate deja s-au hotărât să nu le mai facă, poate deja s-a spovedit.

Învățătura ortodoxă cuprinde toată învățătura pe care ne-a lăsat-o nouă Dumnezeu, inclusiv învăţătura care se referă la întreruperea comuniunii cu erezia, întrerupere care este obligatorie pentru cel care vrea să rămână ortodox, inclusiv învăţătura care se referă la cunoaşterea învăţăturii ortodoxe, cunoaştere care este tot obligatorie pentru cel care vrea să rămână ortodox (şi cel care ştie este vinovat…, dar şi cel care nu ştie este vinovat…, pentru că nu ştie deoarece nu vrea să ştie). Deci, şi de ştiu şi de nu ştiu învăţătura ortodoxă, toţi cei care nu întrerup comuniunea cu erezia schimbă învățătura ortodoxă și sunt eretici, sunt de partea ereziei, aceştia încurajază erezia (inclusiv cei care nu ştiu), propovăduiesc erezia, aprobă erezia, asupresc, prigonesc… .

Învățăturile eretice, faptele eretice, nu pot exista fără primirea gândurilor eretice în mintea ereticului.

Deci:

Cine are fapte eretice (comuniunea cu erezia este o faptă eretică) are sigur 100% şi cuget eretic şi are şi învăţătură eretică deoarece practic (cu fapta) învaţă şi îndeamnă la erezii şi pe sine şi pe alţii;

Cine are fapte eretice este eretic şi în faptă şi în gândire (are sigur 100% şi cuget eretic) şi este eretic şi în învăţătură deoarece practic (cu fapta) învaţă şi îndeamnă la erezii şi pe sine şi pe alţii. Cel care este în comuniune cu erezia are această faptă eretică prin care practic (cu fapta) învaţă şi îndeamnă şi pe sine şi pe alţii la comuniune cu erezia, deci este eretic și în faptă și în învățătură și în gândire (are sigur 100% şi cuget eretic);

Cine are învăţături eretice – învaţă erezii şi pe alţii, acesta învaţă şi îndeamnă la erezii şi pe sine şi pe alţii (îndemnul la comuniune cu erezia este o învăţătură eretică), acesta are sigur 100% şi cuget eretic, acesta are şi fapte eretice deoarece această învăţătură este tot o faptă;

Cine are învăţături eretice – învaţă erezii şi pe alţii, acesta învaţă şi îndeamnă la erezii şi pe sine şi pe alţii, acesta este eretic şi în învăţătură deoarece învaţă şi îndeamnă la erezii şi pe sine şi pe alţii, acesta este eretic şi în gândire (are sigur 100% şi cuget eretic), acesta este eretic şi în faptă deoarece învăţătura este tot o faptă. Cel care îndeamnă la comuniune cu erezia are această are această învăţătură eretică prin care învaţă şi îndeamnă şi pe sine şi pe alţii la comuniune cu erezia, deci este eretic și în învățătură și în gândire (are sigur 100% şi cuget eretic), este eretic şi în faptă deoarece această învăţătură este tot o faptă;

Cine primeşte gănduri eretice primeşte erezii în minte (primirea gândului rău de la diavol de a rămâne în această comuniune cu erezia este un gănd eretic) şi are sigur 100% cuget eretic, are şi învăţătură eretică şi fapte eretice deoarece acesta se învaţă şi se îndeamnă pe sine la erezii, iar această învăţătură este tot o faptă;

Cine primeşte gânduri eretice primeşte erezii în minte şi este eretic în gănire (are sigur 100% cuget eretic), este eretic şi în învăţătură şi în faptă (se învaţă şi se îndeamnă pe sine la erezii, iar această învăţătură este tot o faptă). Cel care primeşte gândul rău de la diavol de a rămâne în această comuniune cu erezia, are aceast gând eretic, deci este eretic în gândire (are sigur 100% cuget eretic), este eretic și în învățătură şi în faptă deoarece se învaţă şi se îndeamnă pe sine la comuniune cu erezia, iar această învăţătură este tot o faptă;

În clipa în care cineva primește gândul rău de a rămâne în această comuniune cu erezia , în acea clipă acest cineva schimbă învățătura ortodoxă și este eretic. În clipa în care cineva primește gândul rău (şi cineva care ştie şi cineva care nu ştie, pentru că nu ştie deoarece nu vrea să ştie) și gândește că ar fi un lucru bun să rămână în comuniune cu erezia şi primind gândul rău hotărăşte în mintea sa să rămână în comuniune cu erezia sau gândeşte că este un lucru rău să rămână în comuniune cu erezia, dar primind gândul rău hotărăşte în mintea sa să rămână în comuniune cu erezia, în acea clipă acest cineva schimbă învățătura ortodoxă și este eretic.

În clipa în care cineva primește gândul rău de a rămâne în comuniune cu erezia, zicând în mintea sa că rămâne în comuniune cu erezia, hotărând în mintea sa să rămână în această comuniune cu erezia, în acea clipă acest cineva schimbă învățătura ortodoxă pe care ne-a lăsat-o nouă Dumnezeu, învăţătură prin care Dumnezeu ne-a spus să nu fim în comuniune cu erezia; deci acesta contrazice învățătura ortodoxă, contrazice Adevărul, luptă împotriva lui Dumnezeu.

Întreruperea comuniunii cu erezia trebuie să cuprindă, obligatoriu:
şi întreruperea comuniunii cu erezia, în minte – cu gândurile eretice (primirea gândului rău de la diavol care îl îndeamnă să rămână în această comuniune cu erezia este un gând eretic, iar neprimirea acestui gând rău şi primirea gândului bun…);
şi întreruperea comuniunii cu erezia, în vorbă – cu învăţăturile eretice (îndemnul la comuniune cu erezia este o învăţătură eretică, iar îndemnul la întreruperea comuniunii cu erezia … );
şi întreruperea comuniunii cu erezia, în faptă – cu faptele eretice (comuniunea cu erezia, în faptă, este o faptă eretică, iar întreruperea comuniunii cu erezia … ).

Cel care are învățături eretice, fapte eretice, are sigur 100 % şi gânduri eretice în mintea sa eretică deoarece învățăturile eretice, faptele eretice, nu pot exista fără primirea gândurilor eretice în mintea ereticului.

Cine vrea să scape cu adevărat de erezie trebuie să se lepede de erezie şi cu mintea şi cu vorba şi cu fapta.

Întreruperea comuniunii cu erezia este absolut obligatorie pentru cel care vrea să fie ortodox – pentru cel care vrea să aibă nădejde foarte mare de mântuire, fericire adevărată, libertate adevărată, o viață cu adevărat liberă, uşoară, o viaţă cu tot ceea ce vrea (un ortodox este mulţumit cu ceea ce are şi ştie că are tot ceea ce-i este de folos), pentru cel care vrea să aibă o conștiință liberă (liberă de rele, liberă de mustrările conştiinţei, nechinuită), pentru cel care vrea raiul.

Cine vrea să fie ortodox toată viața trebuie să vrea cu adevărat (cu hotărâre 100 %) să trăiască tot timpul aşa cum a zis Dumnezeu, trebuie să facă tot timpul voia lui Dumnezeu (doar acesta este permanent pe calea credinţei ortodoxe), deci un ortodox trebuie să facă tot timpul ce este bine, adică: să primească gândurile ortodoxe şi să nu primească gândurile rele; să vorbească vorbe ortodoxe şi să nu vorbească vorbe rele; şi, să facă fapte ortodoxe şi să nu facă fapte rele.

Greutatea păcatului săvârşit de cineva apasă asupra conştiinţei acestui cineva care a făcul păcatul şi îl face sigur 100 % nefericit pe acest cineva care a săvârşit păcatul până în momentul în care acesta vrea cu adevărat (cu hotărâre 100%) să se ridice din păcat cu ajutorul lui Dumnezeu (numai aşa, numai cu ajutorul lui Dumnezeu se poate ridica din păcat).
Cel care cade în păcatul ereziei se închină unui idol (se închină celui rău), acesta face un păcat infinit de greu. Cel care cade în păcatul ereziei are tupeul de a contrazice învăţătura ortodoxă a lui Dumnezeu zicând că această învăţătură ortodoxă a lui Dumnezeu nu ar fi bună şi că ar fi bună învăţătura lui eretică (învăţătura rea primită de el de la cel rău), aşezând astfel această învăţătură ortodoxă a lui Dumnezeu în locul învăţăturii eretice şi învăţătura eretică în locul învăţăturii ortodoxe a lui Dumnezeu; are tupeul de a aşeza pe Dumnezeu în locul celui rău şi pe cel rău în locul lui Dumnezeu; are tupeul de a lupta împotriva lui Dumnezeu… .

Dumnezeu măntuieşte pe toţi oamenii care vor cu adevărat (cu hotărâre 100 %) să se mântuiască, dar numai dacă vor şi ei mântuirea aşa, cu adevărat (cu hotărâre 100 %). Deci, pentru a primi cineva în dar mântuirea de la Dumnezeu atunci când trece din viata aceasta pământească în viaţa veşnică trebuie neapărat să aibă în clipa morţii această voinţă hotărâtă 100% să facă voia lui Dumnezeu (trebuie să vrea cu adevărat să iubească pe Dumnezeu deoarece doar așa arată şi el că vrea să primească darul mântuirii de la Dumnezeu, doar aşa poate primi mântuirea de la Dumnezeu) şi pentru că este bine să iubim pe Dumnezeu cu adevărat toată viaţa noastră ca să fim fericiţi şi toată viaţa aceasta pământească şi pentru că este bine să iubim pe Dumnezeu cu adevărat şi nu din interes (interes pentru a câştiga raiul, interes pentru a scăpa de iad – frică de iad…) şi pentru că nimeni nu ştie clipa morţii (nu ne este de folos să ştim clipa morţii), pentru toate acestea trebuie ca acest cineva să aibă permanent această voinţă hotărâtă 100% să facă voia lui Dumnezeu, trebuie să vrea cu adevărat (cu hotărâre 100%) să facă voia lui Dumnezeu permanent pentru că numai aşa va avea putere permanent să facă numai bine şi să nu facă rele. (Puterea aceasta de a face binele este primită de om de la Dumnezeu doar atunci când vrea şi omul să o primească şi de aceea omul trebuie să vrea permanent binele.)
Doar cel care vrea cu adevărat (cu hotărâre 100 %) să facă voia lui Dumnezeu toată viaţa, doar acesta este hotărât 100 % pe calea credinţei ortodoxe toată viaţa, doar acesta are toată viaţa fericită şi aici pe pământ pentru că doar aşa este şi fericită şi uşoară cu adevărat (sigur 100%) toată viaţa, doar acesta are toată viaţa şi nădejde foarte mare de mântuire şi iubire…”

 

Iar apropo de dezbinare, publicăm o mare parte dintr-un comentariu al unei alte persoane, pe un site:

„Revin cu aceeași problemă: dezbinarea.Există niște persoane care se pricep foarte bine să facă acest lucru,care este f. grav,așa cum afirmă Vlădica.Eu mă uit mirat cum Păr.Matei,implicat în mai toate scandalurile(disputele)reușește să iasă basma curată,iar învinovățiți sa fie tot alții.

La Oreokastro a fost în mijlocul disputelor,contribuind la dezbinare,luând parte la ea,în aprilie 2017,de altfel un moment foarte important al luptei.
Un alt moment interesant este cel al conferinței susținută de cei doi Părinți:Teodor Z. și Evstratie, unde Păr. Evstratie a vorbit foarte bine,însă unde Păr. Matei prin stilul dânsului binecunoscut,a reușit prin traducerea făcută textului și în urma comentariilor pe marginea lui,aproape să-i dea un alt sens,o altă direcție și culmea,să mai ducă și la concluzia că Par. Evstratie ar spune una,iar Par. Sava alta,fapt infirmat de realitate după aceea, din fericire.

Însa s-a putut vedea cât de ușor se pot manipula lucrurile și denatura de către o persoană.Din păcate s-a trecut prea ușor și peste acest moment și aspect. Orișicum,se vede f. clar cum acolo Păr. Evstratie spune un lucru f. clar și exact iar Păr. Matei încearcă să le ducă cu multă dibăcie într-o altă direcție și cu alt sens și culmea,să le întoarcă împotriva a două persoane înrudite spiritual și chiar încercând să le dezbine.

Atenție la acel moment că este aproape o capodoperă în acest sens.Și toată acea dispută a fost întreținută de dânsul în mediul virtual românesc.

A urmat un alt moment foarte important:disputa pe marginea expresiei părtășie la erezie-,unde din nou,mizând pe impactul pe care la căpătat disputa în tabăra Părinților nepomenitori din România,a reușit să transfere disputa și pe plaiurile elene,adâncind și acutizând criza,dânsul contribuind din plin la aceasta.

Și culmea, la Bănceni, în filmarea din 3 martie,tot dânsul stă cu alura aceea de nevinovat în fața Vladnicului,în capătul mesei.Mai mult, cu această ocazie Vlădica spune foarte bine că aceste certuri între preoții nepomenitori din România sunt o problemă a lor și trebuie rezolvată intern, fără imixtiuni din afară.

Ei bine, uitați-vă la Păr.Matei cât de ascultător și bine intenționat este: abia plecat de la Bănceni și-a început din nou misiunea,nicidecum păsându-i de povața Vlădicului. Vezi articolul de pe site-ul astrodrom din data de 14 martie 2018 semnat de Par. Matei V.

Bineînțeles, Păr.Teodoros Z. si Păr.Serafim Z. pt. că nu cunosc limba română,nu știu ce face și ce scrie pr. Matei prin România,adică nu cunosc lucrarea dânsului „de împăcare” din România,cu atât mai mult cu cât Vlădica le-a cerut la Bănceni celor din afară,să nu se implice în disputele din România,acestea fiind o chestiune internă,și care trebuie rezolvate exclusiv de Părinții din țară.
Atunci care-i rostul Părintelui Matei din nou?!(sau iarăși?!).
Nu am nimic cu Părintele Matei.Țin la dânsul și m-am folosit de multe lucruri de la dânsul.Nu îl judec,poate că nu le-a făcut cu intenție, dar eu am sesizat aceste aspecte și am dorit să vi le aduc la cunoștință, pentru problematizare și spre îndreptare/zidire, nu pentru gâlceavă.
Cred că trebuie îndreptate niște lucruri,luate niște măsuri, căci altfel totul se năruie, prin aceste „nevinovate” sau ”mici” detalii. Tot ce se zidește cu atâta migală și jertfă, se năruie prin astfel de gesturi.

Iar pe Părintele Matei îl rog să mă ierte,ceea ce am scris nu am scris cu răutate,doar că mă preocupă și mă doare.”

 

Notă: stilul de traducere al părintelui Matei din limba greacă în română este al unei bătrâne din piață care vinde cartofi; știe și el să pălăvrăgească, dar teologia ortodoxă nu o înțelege, neavând vocabularul necesar pentru aceasta. Stilul de traducere din limba română în greacă este și mai și: al unui tânăr școlar de clasa a III-a care tocmai a auzit de la alții de … integrale. (pr. Ciprian)

Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii. Cu Sfinții, pe urmele Sfinților, având mintea lui Hristos

Recomandăm trei articole dedicate acestei a patra duminici din Postul Mare, când Biserica lui Hristos, Sfânta Ortodoxie, îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Ioan Scărarul.

Scara – autorul si cuprinsul lucrarii

 

Sfântul Ioan Gură de Aur – Predică la Duminica a IV-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul)

 

SFÂNTUL IUSTIN CEL NOU DE LA CELIE: PREDICĂ LA DUMINICA A PATRA DIN POST (A SFÂNTULUI IOAN SCĂRARUL)

Să avem parte de rugăciunile tuturor acestor Sfinți !