Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Starea actuală din Grecia în ceea ce privește îngrădirea de erezie (sau întreruperea pomenirii ierarhilor eretici și a comuniunii cu preoții eretici ecumeniști)

Așa cum în vremea Sfântului Vasile cel Mare a izbucnit furtuna prin ereziile lui Arie și ale lui Sabelie, iar ortodocșii erau încercați și din punct de vedere practic al vieții de zi cu zi prin greutățile care decurgeau din prigoana dezlănțuită de eretici asupra lor, la fel și astăzi cei care vor să păstreze credința ortodoxă neîntinată de ereticii ecumeniști își duc cu greutate viața duhovnicească, pentru că există scindare (dezbinare) chiar și între cei care luptă sau care cred că luptă împotriva panereziei ecumeniste.

Descrierea pe care Sfântul Vasile cel Mare o face în ultimul capitol al lucrării lui „Despre Sfântul Duh” este atât de definitorie și de reprezentativă, încât ai impresia că a fost scrisă pentru situația ecleziastică din zilele noastre.

„Deci cu ce vom asemăna situația prezentă (de acum)?

Seamănă, într-adevăr, cu un război naval, izbucnit între marinari războinici, din cauza unor vechi neînțelegeri (căci au lăsat să crească în ei ura unora față de ceilalți); imaginează-ți, deci, acest tablou: flota (părților beligerante) pornește din ambele părți la atac cu mult elan. Apropiindu-se corăbiile una de alta, mânia ajunge la culme și (bărbații) încep lupta.

Presupune, dacă vrei, că în același timp corăbiile sunt zdruncinate de o furtună violentă și că o întunecime deasă, provocată de nori, învăluie totul, încât să nu se mai poată face deosebire între prieteni și dușmani, iar semnele lor distinctive nu mai pot fi recunoscute din cauza confuziei (generale).

Să mai adăugăm tabloului, pentru a-l face mai viu, o mare agitată, o ploaie torențială și valuri ridicate de furtună. Apoi, un vânt puternic, suflând din toate părțile către același punct și vasele ciocnindu-se (între ele). În această situație închipuie-ți că unii dintre luptători trădează, trecând în cursul luptei în tabăra dușmană, alții încearcă să conducă vasele purtate de vânturi împotriva atacanților, iar alții (cuprinși) de revolta pe care le-a inspirat-o invidia față de superiori și de dorința de a fi fiecare stăpân, se ucid reciproc.” (în capitolul XXX: Expunere a situației Bisericii, conform P.S.B, volumul 12, E. I. B. M. B. O. R., București, 1988, pp. 89-90)

Acest punct este călcâiul lui Ahile (punctul nevralgic, sensibil, vulnerabil – n.trad.) și al bărbaților care luptă pentru apărarea învățăturii Bisericii, precum și al anti-ecumeniștilor. A început o luptă, chiar dacă cu întârziere – nu este locul să expun aici ce trebuia să se întâmple în trecutul apropiat sau îndepărtat – iar anumiți frați nu respectă lupta noastră, așa cum este ea, însă de notat că dacă ea nu avea loc, nu știu dacă ar fi existat astăzi îngrădire de erezie sau dacă ei înșiși (frații de mai sus) ar fi purces vreodată la întreruperea pomenirii ierarhilor eretici.

Ceea ce știu bine este că cu toate că ne-am asumat o luptă care ne costă din punct de vedere personal (adică are parte de prigoană – pr. Paisie a fost oprit de la slujire de către mitopolitul ecumenist Theoclit al Florinei – n.trad.) și care are un preț ce nu este același pentru toți, acești frați în mod public pe internet nu numai că ne nedreptățesc (jignesc) în omiliile lor, dar spun și lucruri lipsite de sens.

Unul dintre ei a spus despre mine personal că eu „merg direct spre schismă”, fără să conștientizeze că el însuși este în schismă (este vorba de pr. prof. Teodor Zisis – n.trad.), pentru că atunci când te îngrădești numai de mitropolitul tău eparhiot și ești în comuniune (te împărtășești) cu alți episcopi, care nu s-au îngrădit de erezie, prin întreruperea pomenirii mai-marilor lor eretici ecumeniști, atunci de fapt răul pe care îl faci este dublu:

a) în realitate nu ai întrerupt pomenirea (nu te-ai îngrădit de erezie), devreme ce nu ai întrerupt comuniunea cu erezia, căci te împărtășești cu alți episcopi, care pomenesc pe eretici;

b) te îngrădești de mitropolitul tău (al Thesalonicului – n.trad.), care te va trage la răspundere (pe bună dreptate – n.trad.) că te împărtășești cu mitropolitul de Pireu și nu ești în comuniune cu el, cu mitropolitul de Thesalonic, dar amândoi pomenesc eretici ecumeniști. Aici, nu altundeva, este schisma.

Noi am întrerupt comuniunea cu toți cei care pomenesc pe eretici, chiar dacă unii dintre aceștia se exprimă oral sau în scris împotriva ecumenismului; câtă vreme sunt în comuniune cu ereticii ecumeniști și au îngăduit ca Sinodul ierarhiei grecești să fie de partea sinodului tâlhăresc de la Kolimbari noi ne îngrădim de ei; aceste lucruri pe care le auzim despre arhierei „cu cuget ortodox”, care însă sunt în comuniune cu ecumeniști, ni se par ca niște afirmații gratuite, fără sens, zadarnice, fără rezultate concrete pozitive.

Toți acești episcopi „cu cuget ortodox” sau „credincioși” sunt primii vinovați, pentru că cu toate că mulți credincioși au încredere în ei, nu și-au făcut datoria de arhierei. Nu mai vreau să mai aud de episcopi „cu cuget ortodox”, pentru că dacă tot atât de „ortodocși” ar fi fost și cei din trecut, din cadrul istoriei noastre bisericești, nu mai exista astăzi Ortodoxie. Din păcate, acești episcopi sunt buni numai la vorbe, nu și la fapte ortodoxe!

Ca să nu mă refer numai la mitropoliții „cu cuget ortodox”, voi aminti și pe ieromonahi, care sunt atrași de către mitropoliți după ei, iar odată cu ei tot sistemul de clerici și laici care și-au format un model de viață duhovnicească cu adevărat protestant – acest lucru se vede după modul în care toți aceștia se poziționează față de înșelarea care există până acum, referitoare la caracterul opțional, nu obligatoriu al Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol (și în general al Sfintelor Canoane – n.trad.); aceștia nu au putut să combată ceea ce eu am scris despre Canonul menționat mai sus, nu numai mitropolitul de Florina, dar nici cei care se consideră că au o educație patristică.

Prin urmare (părinte profesor Teodor Zisis – n.trad.), sunteți compromis în fața turmei, căci prin greșita interpretare a canonului 15 i-ați ținut până în prezent pe credincioși ca să nu purceadă la întreruperea comuniunii sau să o facă nu așa cum trebuie, iar în final îngrădirea lor de erezie să nu existe și de aceea sunteți dator – împreună cu cei de un cuget cu dvs – să retrageți cele afirmate despre Canonul 15! Adică, dvs sunteți în comuniune cu erezia (prin slujirea cu ÎPS Longhin Jar sau cu ÎPS Serafim de Pireu – n.trad.) și vă rog să nu mai vă bateți joc de poporul ortodox și de Biserica lui Hristos, care într-o anumită zi vă va judeca pentru a face dreptate.

Nu mă voi referi deloc la intrigile unora, care au reușit să îi dezbine pe unii aghioriți. Nu mă voi referi, în acest articol, nici la cei care vor să accentueze numai problema calendarului și aproape că au reușit să îi dezbine pe cei îngrădiți.

Cu toți cei care au colaborat la dezbinare nu vom mai fi deloc îngăduitori cu ei. Iar cei care refuză să recunoască sfințenia Cuviosului Paisie Aghioritul, pentru că ecumeniștii au declarat canonizarea lui și afirmă că ecumeniștii ar vrea în viitor să îl pună pe Sfântul Paisie pe același calapod cu „sfântul patriarh Athenagora” (mare ecumenist), cred că aceștia deja nu mai gândesc cum trebuie.

Într-adevăr există ceva deliberat în ceea ce privește canonizările (se urmărește și un scoop ascuns – n.trad.), chiar au găsit oameni naivi care pentru că ecumeniștii îi canonizează pe unii părinți contemporani consideră că nu trebuie să lupte împotriva acțiunilor greșite săvârșite de reprezentanții patriarhiei ecumenice, însă nu vom ajunge la astfel de afirmații ca cele de mai sus, chiar dacă la un moment dat Sfântul Paisie a făcut vreo greșeală și a cerut binecuvântare de la patriarhul Athenagora sau l-a sprijinit pe Gondikakis (fostul stareț al mănăstirii Iviron, mare ecumenist – n.trad.)

Nu cred că Sfântul Paisie ar fi făcut astăzi la fel sau dacă după tot ce s-a întâmplat s-ar fi aliat cu egumenii din Sfântul Munte Athos, care îl susțin în mod ridicol încă pe patriarhul actual, Bartolomeu. Personal nu consider că spun o blasfemie la adresa părintelui meu duhovnicesc, fostul mitropolit Augustin al Florinei, pentru că cred că a greșit când a reluat pomenirea, așa cum au făcut și părinții aghioriți, după întreruperea pomenirii pe care au făcut-o în vremea patriarhului Athenagora (pr. Paisie vrea să spună că mai bine nu reluau pomenirea devreme ce cei pomeniți nu s-au dezis de panerezia ecumenistă, ci au mers din rău în mai rău – n.trad.).

Însă consider că este o greșeală să le punem pe toate la același nivel. Oricine ar fi cel care dezbină îngrădirea de erezie, fie din dreapta, fie din stânga, îl rog să nu mai continue, ci să se oprească! Pentru că cel puțin pe mine, nevrednicul, mă va găsi împotriva lui. Voi fi obligat să mă delimitez, cu orice preț, de oricine aduce dezbinare, chiar dacă va fi nevoie să rămân cu totul singur!

Arhimandrit Paisie Papadopoulos

Egumenul Sfintei Mănăstiri a

Sfântului Grigorie Palama

din Filota

Sursa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.ro/2018/04/blog-post_26.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian-Ioan Staicu
Notă – Gheron Sava Lavriotul are asemenea împreună-luptători, mai bine zis Hristos îi are pe amândoi și pe mulți alții. Cei care merg pe calea acriviei sunt tot mai numeroși, indiferent de propaganda mincinoșilor, care au conștiințele „înmuiate” de comuniunea cu erezia și nu urmează prin faptă Sfinților Părinți. Scopul nostru – al ortodocșilor – este a se afla adevărul, nu a se îngropa adevărul. Oricum Adevărul-Hristos, chiar și când a fost îngropat, A ÎNVIAT ÎNTRU SLAVĂ (pr. Ciprian).

Infiltrații… ecumeniste datorate neizolării… de erezie sau picurării de slavă deșartă?

Manipulare și minciună din partea autointitulatului teolog Mihai Chirilă

Un mic comentariu:

Hristos a înviat!
100% adevărat modul în care ați analizat situația. Încă vreo două articole de acest fel și vor pricepe manipularea chirilistă chiar și cei din morminte. Cei vii, numai orbi să fie, și nu o vor pricepe, delimitându-se de ea.
Cu minciuna noi nu vrem să avem comuniune, ci numai cu Adevărul.
Mi-a „plăcut” la fratele Mihai Silviu titlul – „schisma în formă continuată.” Ha, ha! Acest personaj se crede oare Marele Inchizitor? Înseamnă că noi, cei ce urmăm acriviei, după modelul agioriților, suntem în sfera… penalului? Cu adevărat, bezna rațiunii naște monștri (de gândire, firește; cu omul nu avem nimic de împărțit) (pr. Ciprian)

 

În vremea noastră există ceva comun cu epoca primilor creștini

Există un element comun nu numai pentru  că în secolul al XX-lea (dar și în secolul XXI), ca și în secolul I, popoarele păgâne s-au ridicat împotriva lui Hristos, umplând pământul de sângele martirilor. Epoca noastră mai are și un alt punct comun cu epoca proto-creștină: astăzi sunt puțini cei care au primit credința odată cu laptele matern (adică au fost învățați dreapta credință din pruncie – n.trad.). Mulți au venit târziu, în timpul vieții lor, la credința în Dumnezeu, iar adesea numai pe patul de moarte, după ce au trăit deja pustiirea și groaza sufletească din cauza vieții trăită fără Dumnezeu și a nebuniei împotrivirii sau a luptei lor împotriva lui Dumnezeu.

Nu a existat nici un secol în istorie mai sărac și mai decăzut din punct de vedere duhovnicesc ca secolul nostru. Și nu a existat nici o epocă mai binecuvântată în Domnul ca aceasta, pentru întoarcerea și transformarea lui Saul în Pavel.

Iar fiecare dintre noi are propriul lui drum spre Damasc, iar pe această cale dintr-o dată vede o lumină strălucitoare din cer și cere din suflet, în stare de emoție negrăită: „Doamne, ce Îmi poruncești să fac?”

Transformarea oamenilor care au crezut în Hristos a fost atât de înflăcărată încât a rămas aprinsă de la prima lor întâlnire cu Dumnezeu până la capătul vieții lor.

Astfel au fost și cei trei Noi Mucenici, care au venit în zilele noastre la mănăstirea aceasta (Optina) și pe care îi cunoaște deja întreaga lume ortodoxă: ieromonahul Vasile, monahul Trofim și monahul Therapon (este vorba despre cei trei Noi Mucenici de la Optina – n.trad.).

Starețul Ilie de la Optina

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/04/blog-post_803.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Notă: am primit astăzi un sms foarte frumos, pe care îl atașez acestui mic articol (îi mulțumesc fratelui Dinu de la Râmnicu-Sărat pentru el):

Ortodocșii niciodată nu au fost, nu sunt și nici nu vor fi dezbinați, ci ei se iubesc dinainte de a se cunoaște. Însă ce anume îi unește? Ce anume îi face să se iubească? Ce anume îi face un duh și un trup? ADEVĂRUL și învățătura de veacuri neschimbată a Bisericii.

Însă cei care vor face compromisuri de credință vor fi dezbinați în primul rând față de ADEVĂR, care este Însuși Hristos, și apoi vor fi dezbinați și de cei care-L urmează.

Nu există cale de mijloc, nu există neutralitate sau diplomație, ci ori cu Hristos ori cu diavolul.

În toată istoria Bisericii nu a existat niciun Sfânt care să fi rămas în comuniune și în ascultare față de un stareț (sau de un părinte duhovnicesc) care urma erezia. Toți au părăsit astfel de stareți „părtași la erezie.”

Iar cei care vor urma Învățăturii celei Drepte vor fi uniți și se vor iubi veșnic, dimpreună cu Maica Domnului și cu toți Sfinții, întru slava Preasfintei Treimi, Dumnezeul nostru. Amin.”

În lupta cu erezia nu sunt îngăduite jumătățile de măsură!

Radiografia momentului: Aprilie 2018

De ce auto-intitulatul teolog Chirilă nu vrea dialog cu ortodocșii ci vrea doar stare de conflict?

Notă: sunt de acord cu cele scrise de administratorul site-ului ortodoxos.ro, îl cunosc personal și știu că ceea ce face este cu binecuvântarea duhovnicului său (nu sunt eu acela). Cu toții greșim, dar trebuie să ne îndreptăm. Căci altfel nu ne mântuim. Am însă două paranteze de făcut:

a) nădăjduim ca părintele protosinghel Antim să participe la Sinaxa de la Satu Mare și să spună pe față tot ceea ce are de spus, cu înțelepciune și întru adevăr; nimeni nu își dorește altceva – dintre ortodocși – decât ca să fim uniți cu toții întru Adevăr;

b) nădăjduim să fie prezent și fratele Mihai Silviu Chirilă, împreună cu cei apropiați lui, căci ispitele pe care le are au nevoie a fi depășite, în vederea mântuirii lui personale. Ori noi îi dorim tot binele, mântuire veșnică și Dumnezeu să îl ferească de orice rău. Urarea este valabilă pentru toți oamenii, ortodocși sau eretici, prieteni sau potrivnici.

Cu respect,

pr. Ciprian Staicu

Părintele Nicolae Ragozin despre puterea celor care postesc și în zilele de luni

O femeie destul de în vârstă lătra…! Mă gândeam: cine ar putea să latre în biserică? Apoi am văzut doi oameni care o aduceau pe brațe. Femeia se opunea pentru că avea multă putere (demonică) în ea. Părintele Nicolae a ieșit din sfântul altar și a spus:

– Frați și surori, vă rog să o ia de brațe cineva dintre cei care de obicei postesc lunea.

Au luat-o două femei bătrâne și demonizata le-a urmat fără nici o împotrivire. Părintele a binecuvântat-o cu semnul Sfintei Cruci. Eu eram departe. Am auzit numai cuvântul „Maria” și încă ceva ce nu am înțeles și femeia a început să cânte o rugăciune. Își revenise.

– Demonul a ieșit din ea?

– Da, dar părintele Nicolae le interzicea demonilor să vorbească (în public). Îi alunga departe pe demoni.

– Însă referindu-se la postul din zilele de luni el insista mult?

– Da, foarte mult. Părintele mi-a spus când deja începusem să țin post lunea:

– Este foarte bine că postești lunea. Cei care postesc în zilele de luni au cu adevărat o mare putere!

Părintele Nikolai spunea că atunci când ne vom prezenta la Înfricoșătoarea Judecata, vom primi aripi îngerești dacă am respectat așa cum trebuie aceste zile de luni! (în general, ziua de luni este afierosită de Biserică spre cinstirea Puterilor îngerești celor fără de trupuri)

(fragment din convorbirea cu titlul: Părintele Nicolae alunga demoni)

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/04/blog-post_322.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian-Ioan Staicu
Hristos a înviat!

Unii aruncă cu pietre, alții îmbrățișează în dragostea răbdătoare a lui Iisus Hristos. Răspuns al lui Gheron Sava Lavriotul către Mihail Silviu Chirilă

Notă: înainte de textul propriu-zis vreau să accentuez faptul că relația dintre Gheron Sava Lavriotul și mine este una de prietenie, de frățietate în Hristos, de slujire a Lui. Nu am cunoscut în toată viața mea om cu mai multe calități și cu lipsă de răutate ca sfinția sa. Nu poate – și dacă ar vrea – să mintă, căci conștiința sa respinge total aceasta. Consider prietenia mea și a tuturor celor care îl iubesc pe Gheron Sava ca pe un dar minunat al lui Hristos, ca să ne întărească și să ne unească în lupta cu erezia. Faptul că unora nu le convine aceasta este 100% problema lor și îi compătimim. Noi îi iubim și ne rugăm Domnului pentru mântuirea lor. Iar numele meu este Ciprian-Ioan; habar nu am la cine se referă cei care folosesc cuvintele „preotul Staicu” (numele acesta de familie este extrem de întâlnit în România). Cu urări de mântuire, pr. Ciprian-Ioan.

 

Răspuns către Mihai Silviu Chirilă

(este punct cu punct la afirmațiile anterioare ale destinatarului, apărute pe net)

 

1. Dvs și pr. Teodor Zisis și pr. Matei Vulcănescu vă referiți (iar ei îl și pomenesc, ca preoți – n.trad.) la mitropolitul Serafim de Pireu ca fiind ortodox, în vreme ce el este în comuniune cu patriarhul ecumenic Bartolomeu, de asemenea sunteți în comuniune cu ÎPS Longhin Jar, care este la rândul lui în comuniune cu patriarhul Kirill al Moscovei. Ce nu înțelegeți? Sunteți în comuniune cu ereticii. Această teorie o spunea mai demult și pr. Teodor Zisis și este interpretarea patristică a modului de intrare în comuniune cu ereticii. Opriți-vă și nu vă mai bateți joc de poporul credincios!

2. Sârbii l-au întrebat pe părintele Ciprian Staicu ce se întâmplă în România și care este situația cu pr. Teodor Zisis și cu românii care sunt într-un cuget cu el, iar părintele  Ciprian a dat un răspuns. Nu ne-am ocupat de dvs în mod personal.

3.  La întrebarea dacă episcopul Artemie este schismatic, noi răspundem din nou astfel: episcopul Artemie a hirotonit horepiscopi singur, lucru cu care noi nu suntem de acord și i-am spus acest lucru. Însă el nu este schismatic. Ar fi dacă ar forma un sinod al lui propriu și din acest motiv noi încercăm să îl ferim de schismă. Am spus deja în toate omiliile noastre că nu trebuie să ne facem propriile noastre sinoade și astfel să cădem în capcana zelotismului. Voi, însă, în loc să îi ajutați pe oamenii aceștia, îi împingeți în prăpastie și îi afurisiți (condamnați, excomunicați, blestemați), fără să încercați să îi ajutați. Noi ne-am asumat riscul de a fi acuzați că suntem schismatici (cu toate că nu suntem – n.trad.), mergând și spunând acestor luptători veritabili împotriva ereziei că au făcut o greșeală, că nu trebuie să își creeze sinoade și că trebuie să mențină linia Sfinților Părinți. Iar voi din casele voastre îi acuzați pe ei, dar și pe noi. Iată ce iubire creștină și evanghelică aveți! Bravo, felicitări!

4. Am răspuns deja mai sus.

5. Nu am știut dinainte ce hirotonie vor face (și că vor hirotoni pe cineva – n.trad.), nici ce alte hirotonii au mai făcut. După întâlnirea avută le-am spus că nu este corect ce au făcut și să remedieze cumva situația. Unde vedeți dvs că noi am fost de acord cu hirotonia și că am strigat „vrednic este”, devreme de noi nu am făcut aceasta? Trageți concluzii fără să știți ce am spus și trebuie să vă cereți scuze, dacă sunteți un om sincer.

6. Toți știu că atunci când arhiepiscopul Longhin Jar slujește împreună cu mitropolitul Onufrie, amândoi (și toți cei prezenți – n.trad.) îl pomenesc pe patriarhul Kirill al Moscovei. Încetați cu minciunile!

7. Lumea vrea ca aceste lucruri să fie auzite în mod public. Eu nu sunt conducătorul nimănui. Și vin (singur sau împreună cu alți părinți -n.trad.) în continuare în România pentru că suntem chemați în calitate de părinți aghioriți și pentru că avem legături strânse cu Schitul Prodromu, pe care l-am ajutat foarte mult (adică pe părinții de acolo – n.trad.). Sunt de acord să fim împreună în lupta cu erezia, dar să fim în adevăr și să știți că nu fac absolut nimic de la mine, ci întotdeauna cu binecuvântarea părintelui meu duhovnic, care este și el prigonit, precum și prin împreună-sfătuirea cu ceilalți părinți aghioriți ortodocși. Ce anume nu înțelegeți?

Domnule Chirilă, scrieți următoarele minciuni: „în timp ce cei din gruparea Sava-Staicu-Radeni luptă contra noastră, noi chiar luptăm contra ecumenismului, atât cât putem, la nivel personal, local, național și internațional.”

Răspuns: niciodată în viața mea nu m-am ocupat de domnia ta sau de pr. Matei Vulcănescu sau de pr. Teodor Zisis (adică nu v-am atacat cu ceva – n.trad.). Lumea știe că voi m-ați acuzat, iar singurul lucru pe care îl fac este să vă răspund. Nu vă temeți de Dumnezeu pentru minciuna spusă? Cum că chipurile eu lupt împotriva dvs și a pr. Teodor Zisis, când oricine poate să vadă că doar răspund la acuzațiile voastre? Nu vă temeți nici de oamenii care văd minciunile voastre? Reveniți-vă și veniți la Satu Mare să discutăm și să luptăm împreună împotriva ereziei. 

Iar în final vreau să vă spun că vă iubesc cu adevărat și vreau să mergem împreună în lupta împotriva ereziei. De aceea și vin (împreună cu alți părinți greci – n.n.) la Satu Mare. Să fim uniți și să bineplăcem lui Dumnezeu și ortodocșilor. Amin.

Hristos a înviat!

Doamne ajută!

Gheron Sava Lavriotul

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian-Ioan Staicu

Răspuns inter-ortodox (sârbesc, grecesc și românesc) către cei mai activi și acizi eretici neo-ecumeniști

A sărit satana în sus și a dat cu coarnele de tavan. Iar când a căzut jos, direct în brațele noilor „teologi” s-a cuibărit. Însă nu e nici o problemă, textul din Ioan 8, 44 este valabil și ieri și azi și în veșnicie.

1. Doamna Sanja din Serbia a trimis dovada că pr. Matei Vulcănescu minte (nu ne miră, doar atâta poate omul care pomenește un eretic și care s-a anathematizat pe sine în Duminica Ortodoxiei a anului 2018 – înfricoșător lucru):

„Pr. Matei Vulcănescu spune că părintele Simeon Vilovski nu îl mai suportă (nu mai este în legătură cu) pe episcopul Artemie pentru că episcopul Artemie ar fi în schismă. După părerea lui, episcopul este în schismă datorită hirotoniilor horespiscopilor.

Această afirmație nu are nici o logică pentru că, așa cum știm, prima hirotonie de horepiscop a fost în aprilie 2015, a doua în august 2015, iar a treia și ultima în iunie 2016, dar poza de mai jos a fost făcută la sfârșitul lunii august 2017 (în care părintele al cărui chip este încercuit cu roșu și care stă de-a dreapta episcopului este chiar arhimandritul Simeon).

Deci cum ar fi putut să nu mai aibă nici o legătură părintele Simeon cu episcopul Artemie după acele hirotonii, dar totuși la un an după ele să stea cu el la masă?

Marko Pejkovic (cel care a tradus la sinaxa de la Barajevo și care apare în această poză, fiind tânărul cu ochelari, primul din dreapta) a fost martor al acestei întâlniri și al altora dintre episcopul Artemie și părintele Simeon. Marko mi-a spus astăzi – afirmă doamna Sanja – că a văzut cu ochii lui cu acea ocazie (surprinsă în poza de mai sus) cum pr. Simeon a sărutat mâna dreaptă a episcopului Artemie și i s-a adresat cu cuvintele „Preasfinția Voastră.” Iar Marko a spus că poate oricând da mărturie scrisă despre aceasta.”

Sanja Gnjatovic

Nota noastră: îi mulțumim frumos doamnei Sanja, prietena noastră în Hristos. Acest text de mai sus are un singur scop: de a arăta minciuna pr. Matei (aude și el, sărmanul ceva și, crezându-se foarte deosebit, „brodează” o realitate cum o născocește el pe o informație, ca un fel de… Matrix). Ce și cum se întâmplă la sârbi vom afla în timp, nu sunt problemele noastre, nu este episcopul nostru, dar sunt frații noștri ortodocși. Iar cercetarea cu atenție a tuturor aspectelor realității prezente ne va ajuta să tragem o concluzie clară și sănătoasă, nu să aruncăm în alții cu noroi numai pentru că altceva nu știm a face.

2. Gheron Sava Lavriotul a trimis un comentariu, pe care l-au publicat – fără traducere – frații noștri români căzuți în erezie. Pentru că pr. Sava mi-a trimis și mie pe mail acest text, îl traduc mai jos, din dragoste și din respect față de persoana lui – ca om care trudește pentru Hristos, în adevăr, fără minciuni, fără calomnii și fără compromisuri, ca un misionar neobosit, care dorește doar slava Bisericii și slujirea ei smerită:

Spre informarea poporului care poartă numele de creștin și mai ales către poporul român

 

Văzând câte minciuni au scris Mihail Silviu Chirilă și pr. Matei Vulcănescu, răspundem astfel:

De la început spunem că nu îl avem ca episcop (eparhiot) pe Preasfințitul Artemie, nici nu îl pomenim ca fiind episcopul nostru. Am fost invitați în Serbia ca să îi ajutăm pe frații noștri sârbi în lupta antiecumenistă împotriva ereticilor, lucru pe care ar trebui să îl facă toți părinții care luptă pentru Ortodoxie.

Am fost invitat să țin o omilie împotriva sinodului tâlhăresc din Creta; sârbii nu l-au invitat nici pe pr. Theodor Zisis, nici pe pr. Matei Vulcănescu, nici pe Mihai Silviu Chirilă, care nu au întrerupt pomenirea ecumeniștilor și Îl batjocoresc pe Dumnezeu!

Cunoaștem toate canoanele menționate în articolul de pe orthodox.info de așa-numiții „teologi”, dar care în realitate sunt neteologi și antipatristici, canoane despre schismatici, însă acestea nu ni se potrivesc nici nouă, nici episcopului Artemie, iar lucru acesta îl vom demonstra pe larg la Satu Mare, în data de 19 mai 2018.

Însă pot ei să spună că episcopul Artemie este schismatic? Cine îl numește schismatic? Pentru că a hirotonit horespiscopi? Pentru că este prigonit și singurul episcop care s-a împotrivit ecumenismului în Serbia?

Ceea ce noi am făcut și i-am spus episcopului Artemie a fost ca să evităm ca el să creeze propriului lui sinod și atunci să ajungă cu adevărat schismatic!

Voi (se referă la gruparea lui Zisis-Vulcănescu-Chirilă – n.trad.) doar condamnați, fără să încercați să îi ajutați pe părinții care luptă împotriva ecumenismului, ci faceți tocmai invers.

Mihai Chirilă și pr. Matei și pr. Theodor Zisis pomenesc pe Bartolomeu al Constantinopolului, pe Chiril al Moscovei și pe ecumenistul Serafim de Pireu și pe cei care acceptă sinodul din Creta, iar astfel ei sunt nu numai schismatici, ci chiar eretici! Pot ei să vorbească despre Ortodoxie din moment ce se împărtășesc cu episcopul Longhin, care îl pomenește pe patriarhul Chiril, unul dintre cei mai mari ecumeniști și eretici din toată Ortodoxia?!

Sunt fățarnici (mincinoși) și evită dialogul cu noi, pentru că nu au argumente pentru a sta împotriva adevărului. Pentru că în esență Matei Vulcănescu și Theodor Zisis pomenesc eretici!

Îi invităm pe toți aceștia la Satu Mare pentru un dialog deschis în fața creștinilor, astfel încât aceștia să vadă care este adevărul.

Gheron Sava Lavriotul

 

traducere din limba engleză, respectiv din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Notă: să nu ne mâhnim că unii aruncă cu noroi în oricine. Pentru că nu prea pricep românește, să le mai spun încă o dată că la Barajevo: NU am slujit cu sârbii, NU ne-am împărtășit cu ei (din precauție, vrând să îi cunoaștem mai întâi), NU am semnat vreo adeziune la Eparhia de Rașca, NU am făcut nimic ce ar putea ține de schismă, ci doar AM STAT DE VORBĂ. Și nici nu vom face cele de mai sus; iar dacă linia urmată de sârbi este și va fi curat ortodoxă, așa cum ne-o dorim să fie și a noastră, atunci vom fi în comuniune cu ei, altfel HOTĂRÂT NU. Dacă nici acum nu pricep cei „interesați”, recomandăm un consult de specialitate, desigur precedat de o Sfântă Spovedanie, poate sunt ceva patimi care le întunecă judecata minții; cu urări de sănătate și mântuire și cu nădejdea într-un dialog proxim și rodnic în Hristos, pr. Ciprian.