Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Starea actuală din Grecia în ceea ce privește îngrădirea de erezie (sau întreruperea pomenirii ierarhilor eretici și a comuniunii cu preoții eretici ecumeniști)

Așa cum în vremea Sfântului Vasile cel Mare a izbucnit furtuna prin ereziile lui Arie și ale lui Sabelie, iar ortodocșii erau încercați și din punct de vedere practic al vieții de zi cu zi prin greutățile care decurgeau din prigoana dezlănțuită de eretici asupra lor, la fel și astăzi cei care vor să păstreze credința ortodoxă neîntinată de ereticii ecumeniști își duc cu greutate viața duhovnicească, pentru că există scindare (dezbinare) chiar și între cei care luptă sau care cred că luptă împotriva panereziei ecumeniste.

Descrierea pe care Sfântul Vasile cel Mare o face în ultimul capitol al lucrării lui „Despre Sfântul Duh” este atât de definitorie și de reprezentativă, încât ai impresia că a fost scrisă pentru situația ecleziastică din zilele noastre.

„Deci cu ce vom asemăna situația prezentă (de acum)?

Seamănă, într-adevăr, cu un război naval, izbucnit între marinari războinici, din cauza unor vechi neînțelegeri (căci au lăsat să crească în ei ura unora față de ceilalți); imaginează-ți, deci, acest tablou: flota (părților beligerante) pornește din ambele părți la atac cu mult elan. Apropiindu-se corăbiile una de alta, mânia ajunge la culme și (bărbații) încep lupta.

Presupune, dacă vrei, că în același timp corăbiile sunt zdruncinate de o furtună violentă și că o întunecime deasă, provocată de nori, învăluie totul, încât să nu se mai poată face deosebire între prieteni și dușmani, iar semnele lor distinctive nu mai pot fi recunoscute din cauza confuziei (generale).

Să mai adăugăm tabloului, pentru a-l face mai viu, o mare agitată, o ploaie torențială și valuri ridicate de furtună. Apoi, un vânt puternic, suflând din toate părțile către același punct și vasele ciocnindu-se (între ele). În această situație închipuie-ți că unii dintre luptători trădează, trecând în cursul luptei în tabăra dușmană, alții încearcă să conducă vasele purtate de vânturi împotriva atacanților, iar alții (cuprinși) de revolta pe care le-a inspirat-o invidia față de superiori și de dorința de a fi fiecare stăpân, se ucid reciproc.” (în capitolul XXX: Expunere a situației Bisericii, conform P.S.B, volumul 12, E. I. B. M. B. O. R., București, 1988, pp. 89-90)

Acest punct este călcâiul lui Ahile (punctul nevralgic, sensibil, vulnerabil – n.trad.) și al bărbaților care luptă pentru apărarea învățăturii Bisericii, precum și al anti-ecumeniștilor. A început o luptă, chiar dacă cu întârziere – nu este locul să expun aici ce trebuia să se întâmple în trecutul apropiat sau îndepărtat – iar anumiți frați nu respectă lupta noastră, așa cum este ea, însă de notat că dacă ea nu avea loc, nu știu dacă ar fi existat astăzi îngrădire de erezie sau dacă ei înșiși (frații de mai sus) ar fi purces vreodată la întreruperea pomenirii ierarhilor eretici.

Ceea ce știu bine este că cu toate că ne-am asumat o luptă care ne costă din punct de vedere personal (adică are parte de prigoană – pr. Paisie a fost oprit de la slujire de către mitopolitul ecumenist Theoclit al Florinei – n.trad.) și care are un preț ce nu este același pentru toți, acești frați în mod public pe internet nu numai că ne nedreptățesc (jignesc) în omiliile lor, dar spun și lucruri lipsite de sens.

Unul dintre ei a spus despre mine personal că eu „merg direct spre schismă”, fără să conștientizeze că el însuși este în schismă (este vorba de pr. prof. Teodor Zisis – n.trad.), pentru că atunci când te îngrădești numai de mitropolitul tău eparhiot și ești în comuniune (te împărtășești) cu alți episcopi, care nu s-au îngrădit de erezie, prin întreruperea pomenirii mai-marilor lor eretici ecumeniști, atunci de fapt răul pe care îl faci este dublu:

a) în realitate nu ai întrerupt pomenirea (nu te-ai îngrădit de erezie), devreme ce nu ai întrerupt comuniunea cu erezia, căci te împărtășești cu alți episcopi, care pomenesc pe eretici;

b) te îngrădești de mitropolitul tău (al Thesalonicului – n.trad.), care te va trage la răspundere (pe bună dreptate – n.trad.) că te împărtășești cu mitropolitul de Pireu și nu ești în comuniune cu el, cu mitropolitul de Thesalonic, dar amândoi pomenesc eretici ecumeniști. Aici, nu altundeva, este schisma.

Noi am întrerupt comuniunea cu toți cei care pomenesc pe eretici, chiar dacă unii dintre aceștia se exprimă oral sau în scris împotriva ecumenismului; câtă vreme sunt în comuniune cu ereticii ecumeniști și au îngăduit ca Sinodul ierarhiei grecești să fie de partea sinodului tâlhăresc de la Kolimbari noi ne îngrădim de ei; aceste lucruri pe care le auzim despre arhierei „cu cuget ortodox”, care însă sunt în comuniune cu ecumeniști, ni se par ca niște afirmații gratuite, fără sens, zadarnice, fără rezultate concrete pozitive.

Toți acești episcopi „cu cuget ortodox” sau „credincioși” sunt primii vinovați, pentru că cu toate că mulți credincioși au încredere în ei, nu și-au făcut datoria de arhierei. Nu mai vreau să mai aud de episcopi „cu cuget ortodox”, pentru că dacă tot atât de „ortodocși” ar fi fost și cei din trecut, din cadrul istoriei noastre bisericești, nu mai exista astăzi Ortodoxie. Din păcate, acești episcopi sunt buni numai la vorbe, nu și la fapte ortodoxe!

Ca să nu mă refer numai la mitropoliții „cu cuget ortodox”, voi aminti și pe ieromonahi, care sunt atrași de către mitropoliți după ei, iar odată cu ei tot sistemul de clerici și laici care și-au format un model de viață duhovnicească cu adevărat protestant – acest lucru se vede după modul în care toți aceștia se poziționează față de înșelarea care există până acum, referitoare la caracterul opțional, nu obligatoriu al Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol (și în general al Sfintelor Canoane – n.trad.); aceștia nu au putut să combată ceea ce eu am scris despre Canonul menționat mai sus, nu numai mitropolitul de Florina, dar nici cei care se consideră că au o educație patristică.

Prin urmare (părinte profesor Teodor Zisis – n.trad.), sunteți compromis în fața turmei, căci prin greșita interpretare a canonului 15 i-ați ținut până în prezent pe credincioși ca să nu purceadă la întreruperea comuniunii sau să o facă nu așa cum trebuie, iar în final îngrădirea lor de erezie să nu existe și de aceea sunteți dator – împreună cu cei de un cuget cu dvs – să retrageți cele afirmate despre Canonul 15! Adică, dvs sunteți în comuniune cu erezia (prin slujirea cu ÎPS Longhin Jar sau cu ÎPS Serafim de Pireu – n.trad.) și vă rog să nu mai vă bateți joc de poporul ortodox și de Biserica lui Hristos, care într-o anumită zi vă va judeca pentru a face dreptate.

Nu mă voi referi deloc la intrigile unora, care au reușit să îi dezbine pe unii aghioriți. Nu mă voi referi, în acest articol, nici la cei care vor să accentueze numai problema calendarului și aproape că au reușit să îi dezbine pe cei îngrădiți.

Cu toți cei care au colaborat la dezbinare nu vom mai fi deloc îngăduitori cu ei. Iar cei care refuză să recunoască sfințenia Cuviosului Paisie Aghioritul, pentru că ecumeniștii au declarat canonizarea lui și afirmă că ecumeniștii ar vrea în viitor să îl pună pe Sfântul Paisie pe același calapod cu „sfântul patriarh Athenagora” (mare ecumenist), cred că aceștia deja nu mai gândesc cum trebuie.

Într-adevăr există ceva deliberat în ceea ce privește canonizările (se urmărește și un scoop ascuns – n.trad.), chiar au găsit oameni naivi care pentru că ecumeniștii îi canonizează pe unii părinți contemporani consideră că nu trebuie să lupte împotriva acțiunilor greșite săvârșite de reprezentanții patriarhiei ecumenice, însă nu vom ajunge la astfel de afirmații ca cele de mai sus, chiar dacă la un moment dat Sfântul Paisie a făcut vreo greșeală și a cerut binecuvântare de la patriarhul Athenagora sau l-a sprijinit pe Gondikakis (fostul stareț al mănăstirii Iviron, mare ecumenist – n.trad.)

Nu cred că Sfântul Paisie ar fi făcut astăzi la fel sau dacă după tot ce s-a întâmplat s-ar fi aliat cu egumenii din Sfântul Munte Athos, care îl susțin în mod ridicol încă pe patriarhul actual, Bartolomeu. Personal nu consider că spun o blasfemie la adresa părintelui meu duhovnicesc, fostul mitropolit Augustin al Florinei, pentru că cred că a greșit când a reluat pomenirea, așa cum au făcut și părinții aghioriți, după întreruperea pomenirii pe care au făcut-o în vremea patriarhului Athenagora (pr. Paisie vrea să spună că mai bine nu reluau pomenirea devreme ce cei pomeniți nu s-au dezis de panerezia ecumenistă, ci au mers din rău în mai rău – n.trad.).

Însă consider că este o greșeală să le punem pe toate la același nivel. Oricine ar fi cel care dezbină îngrădirea de erezie, fie din dreapta, fie din stânga, îl rog să nu mai continue, ci să se oprească! Pentru că cel puțin pe mine, nevrednicul, mă va găsi împotriva lui. Voi fi obligat să mă delimitez, cu orice preț, de oricine aduce dezbinare, chiar dacă va fi nevoie să rămân cu totul singur!

Arhimandrit Paisie Papadopoulos

Egumenul Sfintei Mănăstiri a

Sfântului Grigorie Palama

din Filota

Sursa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.ro/2018/04/blog-post_26.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian-Ioan Staicu
Notă – Gheron Sava Lavriotul are asemenea împreună-luptători, mai bine zis Hristos îi are pe amândoi și pe mulți alții. Cei care merg pe calea acriviei sunt tot mai numeroși, indiferent de propaganda mincinoșilor, care au conștiințele „înmuiate” de comuniunea cu erezia și nu urmează prin faptă Sfinților Părinți. Scopul nostru – al ortodocșilor – este a se afla adevărul, nu a se îngropa adevărul. Oricum Adevărul-Hristos, chiar și când a fost îngropat, A ÎNVIAT ÎNTRU SLAVĂ (pr. Ciprian).

One Response to Starea actuală din Grecia în ceea ce privește îngrădirea de erezie (sau întreruperea pomenirii ierarhilor eretici și a comuniunii cu preoții eretici ecumeniști)

  1. Alexandru says:

    Hristos a inviat!

    Parinte Ciprian, m-a abordat un individ pe fb si a zis ca „dvs ati dezbinat ceata enti-ecumenista pt ca huliti impartasaniile si tainele pomenitorilor”…asa a zis el;

    Iar eu v-am luat apararea spunandu-i ca „mai mare decat impartasania si celelalte taine e CREDINTA celor care savarsesc acele taine, ca daca credinta e murdarita de erezie sau partasie la erezie, atunci taina nu are nicio valoare de sfintenie, ci de osandire”…

    I-am mai spus „mai omule, daca vrei sa te impartasesti de ochii lumii, formal, de ce nu te duci la protestanti? ca sa nu mai zici ca stai neimpartasit”
    Nu a mai zis nimic…

    Si mai e ceva: Stiti cum ii prind eu in cuvant pe cei care sunt pro-erezie, pro-partasie la erezie?
    Le spun in felul urmator:

    „Bine mai oameni buni, sa presupunem ca aveti dreptate, si ca nu trebuie sa intrerupem pomenirea sau comuniunea cu cei ce au semnat in creta, intrebarea mea e urmatoare, CE ANUME TREBUIE SA MAI FACA EPISCOPII NOSTRI CA SA FIE NECESARA INTRERUPEREA POMENIRII?

    pentru ca acesti episcopi eretici le-au facut pe toate, si rugaciune in comun, si dialoguri hulitoare la adresa credintei noastre, si tot”…

    Asa le spun parinte, tocmai ca sa ii prind in cuvant, si astfel nu au ce sa raspunda, pt ca adevarul e – si le-am spus pe sleau – „ca nu vor sa intrerupa legaturile cu oamenii lumii acesteia (masonii) si cu luxul si placerile lumii acesteia, plus ca acesti nemernici nu vor sa sufere nimic pt Hristos, ci vor sa nu aiba o cruce de dus pt Ortodoxie”…

    Doamne ajuta!

    Alex G.