Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Lupul și oile contemporane

Dragă părinte I.,
Cu toată dragostea îți scriu această scrisoare, nădăjduind că ești în pace cu Dumnezeu și cu semenii.
Pentru că îmi voi da numele la sfârșitul acestei scrisori, îți vei aduce aminte că ne cunoșteam cu mult înainte de hirotonia ta ca preot, când erai foarte tânăr, în timpul scolii; după aceea am slujit împreună, bucurându-ne de darul preoției, ca dar al lui Hristos, prin punerea mâinilor arhiereului, pe care l-ai primit.
Au trecut anii; eu sunt aproape bătrân, iar tu ești în floarea vârstei. Te felicit pentru doamna C., scumpa ta preoteasă și pentru copiii pe care ți i-a dat Dumnezeu. Mă bucur că sunteți o familie frumoasă….
Îmi amintesc că erai un băiat liniștit, prietenos, doritor să afli tot ce-i bun pentru viața ta, pentru sufletul tău, pentru mântuirea ta. Îmi amintesc că vorbeam despre scumpa noastră Ortodoxie cea dulce, prigonită dar mântuitoare și mă minunam de dragostea ta pentru dogmele ortodoxe.
Se vedea în ochii tăi tineri și pătrunzători dragostea ta pentru Biserica Ortodoxă, singura mântuitoare și, când îți citeam unele profeții despre încercările care urmau să vina – iar acum au venit – te simțeam ca pe un viitor posibil sfânt, fiind un om puternic.
Anii au trecut… încercările prevestite de Sfinți au năvălit peste Corabia mântuirii, peste scumpa noastră Biserică. Furtună mare s-a dezlănțuit, ca de demult pe Lacul Ghenizaret; atunci Apostolii au strigat… acum aproape toți tac precum niște femei fricoase în vreme de război; toți se ascund și deși valurile îi copleșesc, auzi pe câte unul că zice: să stăm liniștiți, nu se întâmplă nimic rău, nu vrem să ieșim din Biserică.
Da, dragul meu părinte, tânăr și voinic… dar n-ar trebui să facem și noi ceva? Măcar să strigăm, să anunțăm oile că-i furtună, să pregătim ancorele, să facem ceva…
Tu, dragul meu părinte, spui așa: stăm liniștiți, nu ieșim din Biserică, cum face de pildă părintele Vasile și ceilalți  „schismatici, neascultători, mândri…”
Mă cerți și-mi spui că „am ieșit din Biserica”!  Oare asta am făcut?
Într-o zi, înainte de Sfintele Paști, m-ai sunat și m-ai luat la rost, cu un ton aspru: „părinte Vasile, strigai ca la un copil de clasa a doua, ai înnebunit, te-ai despărțit de Biserică, ești schismatic, neascultător, înșelat, mândru, ești căzut în ispita de-a dreapta…
Mi-ai dat atâtea palme cât n-am primit de când m-a făcut mama. Este drept, am avut răbdare, dar ți-am spus și eu ce aveam de spus: despre ecumenism, despre „sinodul din Creta”, ce-i cu oprirea pomenirii ierarhului (când și cum se face și când nu se face). Ți le-am spus pe toate. Știi că nu te-am jignit, eu nu jignesc pe nimeni. Nu este nevoie. Să vorbim frumos, dar să mărturisim Adevărul: există o singură Biserică, iar aceasta este Ortodoxia. Celelalte nu sunt biserici, ci schisme și erezii.
Da, dragul meu părinte și prieten, văzând că ți le spun pe toate, rând pe rând, spre lămurirea ta și văzând că toate sunt adevărate și că nu mai aveai cuvânt de împotrivire, ți-ai pierdut puțin (sau poate mai mult) cumpătul și ai strigat la: cine ești tu să-ți judeci stăpânul ?
Ei, acum nu-s supărat că, deși-s mai bătrân decât tatăl tău, m-ai tutuit și m-ai aruncat cât-colo… Treacă și asta…
Mai rău este că nu înțelegi cel mai important lucru: am oprit pomenirea nu judecându-mi stăpânul, ci arătând cine este lupul care atacă oile mele și pe ale tale… Care-i lupul? Panerezia ecumenismului. Înțelegi? Am strigat: Atenție ! Atenție ! Lupul… iar oaia-păstor ce face?…
Am lungit cuvântul și n-am punctat esențialul. Apropo de cuvântul tău, pe care-l consideri o acuză la adresa mea și o apărare a… somnului tău. Deci: ce înseamnă poza atașată acestei scrisori?
Răspuns: când am văzut această poză pe internet, mi-am adus aminte de discuția noastră. Când mă uit la ea râd în hohote dar, când mă gândesc la tine, îmi vine să plâng. De ce ?
Poza are doua planuri, prezentate cu un titlu foarte grăitor. Ce vedem? O turmă de oi, în spatele căreia este un lup mare, bătrân și flămând, cu gura căscată, cu colți mari și puternici, gata să atace oile și să le înfulece. În fața oilor ce vedem? Un umil străjer care, văzând lupul, strigă: Atenție! Atenție! Lupul!
Bietele oi, sunt fără păstor ?! Ba da, au păstor, doar că oile nu vor păstor, ci lup.
Ce vedem în al doilea plan?  O oaie-păstor se desprinde de suratele sale, ridică piciorul drept ca un sportiv profesionist și-i arde un picior străjerului care-o luase la fugă… L-a lovit așa de tare că bietul străjer s-a dezlipit de pământ ca o minge care zboară în tribună din piciorul portarului. Ei, acum e acum: cine să fie oaia-păstor bătăușă? Ghicitoare-ntr-un picior, ghici, părinte, cine-i? Dar celelalte oi care stau cu lupul în spatele ei ce-or fi zis văzând surata cea vitează? Simplu: dă-i tare, este schismatic, nu trebuie să trăiască, deranjează turma și… pe lup.
Străjerul a strigat, a fost bătut, dar a scăpat de lup. Dar oile și oile-păstor? Că lupul tot lup rămâne, chiar dacă stă cu oile… Înțelegi, dragul meu părinte și prieten?
Cu dragoste pentru oi,
cel mai neînsemnat păstor,
pr. Vasile Savin,
15 iunie 2018
Piatra Neamț

17 Responses to Lupul și oile contemporane

  1. Maricica says:

    Vrednic este pr Vasile!

  2. anador says:

    O scrisoare de pus la inima tuturor, dar și de pus în ramă ca să nu uităm nici o clipă!
    Așa se întâmplă când oile nu sunt oi și când nici oaia-păstor nu este păstor!
    Cât despre străjer…, acesta a primit un șut care îl trimite direct în brațelele lui Hristos! Nicăieri nu poate afla un loc mai bun!
    Sărutăm dreapta părintelui Vasile, prețuim calda lui mărturisire și îi dorim cuvânt cu putere multă spre înmulțirea străjerilor!

    • admin2 says:

      Mulțumim pentru… șuturi !!! De la orice fel de … lup sa oaie.

      • Adrian says:

        Parinte, de ce se zice … „Sfântul Sinod al B.O.R.” pe cand cred ca mai firesc ar fi sa se zică „Sinodul SFINTEI Biserici Ortodoxe din România”..
        In Biserica sunt Sfinti, sunt si in sinod ?
        Probabil ca da, daca in calendar este trecut un fericit (Augustin cel cu dogma eretică filoquie), in sinod avem un preafericit, nu-i asa?

  3. Mihail says:

    Acum 5 ani, pe data de 16 iunie 2013, a trecut la Domnul Parintele Arhimandritul Iustin Parvu, vrednic de pomenire, incununand o viata de mucenicie si de slujba pentru Hristos si neamul romanesc ! Te iubim si acum, ca si atunci Parinte Iustin – Marturisitorul nostru drag de la Manastirea Petru Voda!

  4. anador says:

    Un sfat pretios :

    Un părinte din Sfântul Munte spunea că atunci când spunem „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”, Bunul Hristos spune „Îi sunt dator aceluia”, şi notează şi ne va răsplăti cu zece drahme. Atunci când spunem „Slavă Ţie, Dumnezeule” spune „Îi sunt dator aceluia cu o sută de drahme”. Aşadar să ne învăţăm să spunem „Slavă Ţie, Dumnezeule!” Să nu fim nemulţumitori. Este un lucru înfricoşător nerecunoştinţa. Cârtim încontinuu, murmurăm încontinuu, vrem şi asta, vrem şi cealaltă, de ce să n-o am şi pe asta, de ce să nu o am şi pe cealaltă. Iar pentru cele pe care le avem deja, nu spunem un „Slavă Ţie, Dumnezeule”, de parcă Dumnezeu ar fi fost împrumutat la noi, iar acum şi-a întors datoria.
    Noi suntem incapabili să spunem „Slavă Ţie, Dumnezeule” pentru darurile pe care ni le-a dat deja, dar cum vom păzi cuvântul Sfântului Apostol Pavel „Mulţumiţi pentru toate”? Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să spunem pentru toate „Slavă Ţie, Dumnezeule”, pentru toate, chiar şi pentru cele rele. Iar noi nu spunem nici măcar pentru cele bune pe care ni le-a dat.
    ———————————————————————–
    Extras din cuvântul adresat tinerilor din Tesalonic al Stareţului Nikon Aghioritul

  5. Mihail says:

    Frumoase filme, cu minuni din lumea ortodoxa, care ne si intaresc duhovniceste, dar ne si avertizeaza sa parasim patimile, pe linkurile:
    https://www.youtube.com/watch?v=PbnPfHG5bZ0
    https://www.youtube.com/watch?v=qcoIyCBdX_8
    https://www.youtube.com/watch?v=qgF4qC-Bv8U
    https://www.youtube.com/watch?v=fUohgsTzG7M

  6. Baltag Lica says:

    Si fiii lui Zevedeu (Sfintii Apostoli Iacoc si Ioan) erau foarte energici si se aprindeau repede, parca se numeau si fiii tunetului, asa ca Parintele Ciprian-Ioan are cu cine semana. Ne mai suparam, ne mai contrazicem, esential este pana la urma sa nu mergem pe acelasi drum cu ecumenistii si cu cei pomenitori cu buna stiinta. Pana la urma, toti cei ce sunt in acelasi duh, de Duhul Sfant vorbim, Hristos ii/ne va uni. Eu, din cate am ,, vazut”(simtit) pana acum, n-am identificat un interes ascuns la Parintele Ciprian-Ioan. Poate sa fie o insufletire mai iesita din comun, sau o reactie mai transanta, dar ceva ascuns cu scop rau n-am identificat. Desigur ca nici dansul nu le poate cuprinde pe toate, ca si noi toti dealtfel. Asa ca, daca mai ,,tuna” cateodata, sa-l iertati, caci firea dansului este, asa cum am mai precizat, una mai energica(transanta). Scopul dansului este de a-si mantui mica turma pe care nu cu putin efort a reusit sa o adune in jurul domniei sale. Observati-i cuvantul de invatatura de la fiecare Sfanta Liturgie si din acest cuvant va veti da seama cu ce fel de om stati de vorba, sau mai bine zis ce fel de Pastor aveti in fata. Acum cand scriu a inceput ploaia afara, probabil(sigur) fiii tunetului ne-au auzit ca i-am pomenit si si-au facut simtita prezenta lor la acest comentariu. Sau ce credeti dv., ca daca Parintrle Ciprian era pe o cale gresita, mai ramanea fara sa fie ,,pus la zid” pana acum? Nu a fost pus la zid si nici nu vor avea cum, caci, asa cum precizam anterior, nu are interese ascunse, altele decat cele de mantuire a micii turme pe care o pastoreste asa cum poate. Iertati-ma, daca am suparat pe cineva, caci nu aceasta mi-a fost intentia. Doamne ajuta sa fim o singura turma toti cei ingraditi de ecumenism si erezie!

    • admin2 says:

      Vorbim despre Hristos, Îl propovăduim pe Hristos, încercăm să Îi urmăm lui Hristos. Și nu ne este de ajuns timpul acestei vieți ca să ne facem datoria cum se cuvine, darămite să mai și realizăm „ceva.”
      TOȚI ÎN JURUL LUI HRISTOS, NU ÎN JURUL PREOTULUI!
      Nu merit nicio laudă, dar mă bucur când sunt muștruluit, că îmi este de folos pentru mântuire.
      Mai bine să înghițim în sec aici decât… în veșnicie.
      Binecuvântați și iertați!
      Cu respect, pr. Ciprian.

        • BALTAG LICĂ says:

          Vremurile pe care le anunță Părintele Justin Pârvu sunt doar pentru cei care iau aminte la adevărata credință ortodoxă și nu se supun „tăvălugului nivelator ecumenist”. Așa a fost și pe vremea comunismului, adică unii erau chinuiți prin închisori pentru dreapta credință, în timp ce populația țării „se odihnea” sub oblăduirea înaltului cler ortodox. De ce credeți că spune Părintele Justin în acest articol că nu am avut duhovnici pe măsura vremurilor care au trecut? Pentru că dacă erau duhovnici care să pună mai presus pe Hristos decât propria lor viață, atunci poporul român nu ajungea unde a ajuns astăzi, adică unde l-a condus „protecția” înalților prelați care „au căzut la pace” cu autoritățile comuniste. Cel puțin în Rusia se știe de către toată lumea ceea ce a făcut Mitropolitul Serghie, acesta „căzând la pace” cu puterea sovietică, la fel cum s-a întâmplat ceva mai târziu la noi, sub pretextul că Biserica Ortodoxă o va duce mai bine. Iată binele la care s-a ajuns dacă marii noștri ierarhi au căzut la înțelegere cu puterea comunistă, uitând complet de cei din închisori, asta pentru a nu supăra cumva pe tătucul „Secera și Ciocanul”. Și nici acum nu-l supără, căci nici vorbă ca Biserica Ortodoxă Română să-și canonizeze mărturisitorii din temnițele comuniste, dar nu numai comuniste. Adică „sunt căzuți la pace” ierarhii noștri și în vremea de astăzi. Că va urma o nouă prigoană nu ne îndoim a crede, mai ales că nu numai Părintele Justin Pârvu ne-o spune, ci și mulți alți Sfinți Părinți. În vedenia Sfântului Închisorilor, vedenie din noaptea de Crăciun petrecută în închisoare, chiar Maica Domnului îi spune Sfântului Închisorilor din România că Domnul Hristos pregătea încă de atunci, prin oferirea de exemple de luptă creștină, terenul pentru prigoana ce va urma. Credem că nu-i greu de înțeles astăzi la ce vreme făcea referire atunci Maica Domnului. E clar că despre aceste timpuri vorbea, căci așa cum ne spune Părintele Justin Pârvu, aceasta este cea mai mare criză din istoria creștinismului. Așa că ceea ce facem noi astăzi nu este altceva decât „pregătirea” sau antrenamentul pentru ce va urma. Și mult nu vor mai accepta „înalții prelați” a fi contraziși în problemele de teologie , probleme în care dânșii se vor a fi precum Papa, adică infailibili. Așadar să ne întărim până mai avem vreme, căci prezicerile acestea în curând ne vor bate la ușă. Să mulțumim și pentru cele ce am primit, dar mai ales pentru cele pe care le vom primi, căci toate sunt bine cântărite și doar cu scop mântuitor. Să nu scăpăm cumva cununile cele îndoit mai strălucitoare, căci ele sunt mai mari decât în primele veacuri ale creștinismului, căci sunt specifice vremurilor de pe urmă, adică proporționale cu mărimea suferințelor. Doamne ajută să nu fim sau să ajungem dezertori ai oștirii Tale !

      • anador says:

        https://www.youtube.com/watch?v=uAlOQHyDFsw&feature=share

        Fără Dumnezeu sunt mai mic.
        Sunt mai mic decât bobul de grâu,
        Sunt mai mic decât neghina,
        Sunt mai mic decât pulberea de făină măcinată la moară,
        Mai mic decât bobul de mei sau de linte,
        Decât bobul de muștar, decât bobul de mac,
        Mai mic decât nisipul din râu, decât nisipul din mare și decât nisipul din ocean,
        Mai mic decât o picătură de apă într-un ocean înghețat,
        Mai mic decât orice bob și decât orice grăunte.
        Sunt mai mic decât firul de praf, decât puricele negru,
        Sunt mai mic decât punctul de după propoziție,
        Mai mic decât cea mai scurtă prepoziție din carte,
        Mai mic decât buricul degetului, decât vârful unghiei,
        Sunt mai mic decât negrul de sub unghie.
        Sunt maimic decât firul de iarbă, decât paiul de fân uscat,
        Decât praful ce-l spulberă vântul, decât stropul de ploaie.
        Sunt mai mic decât grăuntele de polen, decât bobul de rouă,
        Sunt mai mic decât umbra unui purice proiectată pe spatele unui câine.
        Sunt mai mic decât o secundă, decât un oftat, decât un suspin,
        Sunt mai mic decât o privire în treacăt, decât o muscă,
        Sunt mai mic decât bătaia din aripi a unei muște,
        Sunt mai mic decât necurăția lăsată în urmă de țânțar.
        Sunt mai mic decât firul de păr, decât clipitul din geană.
        Sunt mai mic decât un fir de mătreață,
        Sunt mai mic decât porii pielii,
        Sunt mai mic decât organismele protozoarelor,
        Sunt mai mic decât parameciul, decât euglena verde și amiba,
        Sunt infinit mai mic decât un microb,
        Sunt mai mic decât un virus, decât orice agent patogen,
        Sunt mai mic decât celula, mai mic decât nucleul celulei,
        Decât un scuipat pe stradă, decât o înjurătură de bar,
        Decât o coajă de sămânță scuipată în treacăt,
        Decât un ciob de sticlă, decât un hârb de oală,
        Sunt mai mic decât viermele de pământ,
        Decât viermele din gunoi și din mocirlă, decât viermele din cireașă,
        Decât viermele din lemn, decât viermele din carne,
        Sunt mai mic decât furnica, sunt mai mic decât orice bob pe care-l cară furnica,
        Sunt mai mic decât un sâmbure de susan,
        Sunt mai mic decât o scânteie,
        Decât vârful unui chibrit deja aprins, decât bobul de tăciune,
        Mai mic decât vârful unui ac, decât orice gămălie,
        Sunt mai mic decât orice buburuză,
        Mai mic decât punctele negre de pe spatele ei,
        Mai mic decât grosimea unei foi de hârtie,
        A unei foițe de aur bătută și răzbătută,
        Sunt mai mic decât secunda, decât milisecunda, decât microsecunda,
        Mai mic decât nanosecunda, decât picosecunda,
        Mai mic decât attosecunda, zetosecunda și yoctosecunda,
        Sunt mai mic decât toate subunitățile de diviziune ale secundei, la infinit.
        Sunt mai mic decât orice orice milionime, trilionime de spațiu și timp.
        Sunt mai mic decât cel mai mic om de pe pământ,
        Decât orfanii și văduvele, decât oropsiții și obidiții lumii,
        Decât cei din azile, din spitale, din închisori,
        Decât cei ascunși în peșteri și în crăpăturile pământului,
        Decât cei care caută în gunoaie, decât cei care dorm pe stradă și în canale,
        Sunt mai mic decât tâlharii, decât curvele și decât vameșii,
        Sunt mai mic decât cea mai mică insectă,
        Decât cea mai mică plantă, decât mușchii și lichenii,
        Decât cel mai mic atom sunt mai mic, decât cea mai mică pâlpâire de lumină.
        Decât toți sunt mai mic, decât toate,
        Sunt mic, nesemnificativ și neimportant,
        Și nu mi-e destul, încă tot nu m-am micșorat pe sine-mi destul…
        Încă și mai mic să fiu aș vrea, și mai mic, mai pitic…
        Fără Dumnezeu mic sunt,
        Fără Dumnezeu, mic și nimic sunt.
        Nimicul dintru care am fost zidit….
        Ah, smerenia lui Hristos, cea de neajuns și de negrăit…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *