Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Duhovnicie și lipsă de… duhovnicie

Preacuvioase părinte,

Îţi scriu această scrisoare fiindcă te iubesc ca pe un frate. Cu toată inima îţi spun că-mi plac mănăstirile şi iubesc pe toţi nevoitorii din ele. Din tinereţe, deşi sunt preot căsătorit, am avut şi am duhovnic un ieromonah. Îi iubesc pe călugări, căci fac lucrul lui Dumnezeu, se roagă neîncetat şi sunt făclii aprinse în Biserică.

Te ştiu că eşti un părinte râvnitor şi ai ucenici mulţi, monahi şi căsătoriţi, dar cred că pe unii din cei căsătoriţi nu ştii să le rânduieşti duhovniceşte viaţa de familie. Întrucât sunt preot căsătorit, pot să-ţi ofer câteva amănunte despre viaţa celor căsătoriţi, care se deosebeşte fundamental de cea a călugărilor.

În rezumat, astăzi, viaţa celor căsătoriţi este foarte zbuciumată datorită problemelor sociale şi nu numai. Iar naşterea de copii aduce multă responsabilitate tinerilor dar şi duhovnicilor.

Problema cea mai grea este pentru duhovnicii călugări care, necunoscând în amănunt viaţa de familie, pot greşi în mod flagrant cu sfaturile pe care le oferă fie la spovedanie, fie în discuţii libere.

Am auzit din gurile unor ucenici de-ai tăi că procedezi după o nouă teorie numită „ascultarea necondiţionată de duhovnic”, teorie, dacă o putem numi aşa, cu totul neortodoxă. Un bărbat, auzind de sfinţia ta că ai mulţi ucenici, şi-a exprimat dorinţa să îi devii duhovnic, dar s-a smintit când i-ai zis : „Te primesc, dar asculţi de mine necondiţionat?”

Asta e tema noastră: Ascultarea necondiţionată de duhovnic. Dar eu întreb: La ce se rezumă o asemenea ascultare? Se face referire la cele strict duhovniceşti, de care ucenicul trebuie să ţină seama, sau include şi rezolvarea unor probleme de gospodărie, etc, pentru care duhovnicul nu are pregătire necesară?

De exemplu: poate duhovnicul porunci unui ucenic să ia un medicament sau nu? Să
meargă la spital sau nu? Care este rolul duhovnicului în viaţa ucenicilor? Am auzit că un duhovnic-călugăr spune, între altele, aşa ucenicilor: culoarea maşinii să fie verde, apartamentul să fie la etajul trei, culoarea pantalonilor bărbatului să fie roşie, vaca să fie mulsă numai pe partea stângă, femeia să se îmbrace cu un capot albastru, acatistul să îl citească la ora paisprezece, în rezervorul maşinii ucenicul să pună numai motorină scumpă…!

Întreb: Toate acestea sunt atribuţiile duhovnicului?

Răspuns: Fireşte că nu. Duhovnicul să ţină seama ca ucenicii să nu păcătuiască, iar dacă au păcătuit, să îi spovedească, să le dea canon de îndreptare şi să-i dezlege de păcate; să-i îndrume spre lecturi duhovniceşti, să se roage pentru ei. Iar pentru cele la care nu se pricepe, să-i trimită la specialişti: medici, ingineri, profesori, avocaţi, mecanici, etc.

Să venim acum cu un exemplu edificator, din care să vedem dacă duhovnicul-călugăr a procedat corect, sfătuind după mintea lui.

O fată dintr-o familie bună, bine educată, cu pregătire superioară, s-a căsătorit cu un tânăr. Spre bucuria întregii familii, primul semn al familiei noi s-a arătat numaidecât: primul copil. Cum era firesc, viitoarea mamă se înscrie la un medic specialist, care avea și are rolul de supraveghetor al sarcinii şi asistent la naştere, bineînţeles, în colaborare deplină cu medicul de familie.

Toate au mers bine, până când viitoarea mamă, acuzând nişte dureri merge la medicul specialist, care îi prescrie un tratament. Din păcate, n-au urmat sfatul medicului, în sensul în care soţul şi duhovnicul lor au considerat că nu ar fi bine să ia aceste medicamente. Numai că după o săptămână, începând de seara şi până dimineaţa tinerei femei i s-au declanşat dureri ca de naştere, dar fiind tineri şi naivi, ea și soțul ei n-au apelat la ajutor medical, nechemând ambulanța.

Mai mult, dimineaţa au socotit că ar fi de folos, ba chiar necesar să ceară consinţământul duhovnicului şi, contactându-l telefonic, după multe ore le-a dat „binecuvântarea” să meargă la spital. După câteva ore au ajuns la spital, medicul i-a primit, a internat-o şi i-a certat, după cum se cuvenea. În trei zile, tânăra şi-a revenit, evitând naşterea prematură a copilului.

În cazul dat mai era nevoie de binecuvântarea duhovnicului-călugăr? Desigur că nu. Morala e simplă: Duhovnicul nu poate rezolva lucruri care depăşesc pregătirea lui.

Mulţumindu-ţi pentru răbdarea pe care ai avut-o citind aceste rânduri şi socotind că nu te-am supărat cu ceva, îţi doresc să fii sănătos şi plăcut lui Dumnezeu.

Pentru că mi-am exprimat convingerea mea în ceea ce priveşte injusteţea intervenţiei tale în legatură cu doamna din relatarea mea, mă simt obligat să dau o soluţie pe care o consider potrivita. I-aş fi spus aşa: „Dragă M., pentru că este o problemă medicală, te sfătuiesc să mergi urgent la spital. Fă rugăciune către Maica Domnului şi ea te va ajuta; mă voi ruga şi eu pentru tine. Mergi cu încredere, nu te teme.”

3 iulie 2018, Piatra-Neamţ

al tău prieten,

preot Vasile Savin

 

3 Responses to Duhovnicie și lipsă de… duhovnicie

  1. Felicia says:

    Fostul meu duhovnic călugar proceda după cum urmează. Cand ma spovedeam, de obicei citea din revista Viața monahilor. Cand imi spuneam păcatele spunea: asta nu e bine. Ca nu e bine știam si eu, dar sfaturi concrete cum să fac să nu le mai repet nu am primit. În schimb a început să aibă păreri in ceea ce priveste viața mea profesională, adică să ma duc la un anumit loc de muncă. I am explicat că nu se poate și i-am dat argumente bine întemeiate, respectiv că nu mai sunt pregătită temeinic pentru acel loc de muncă, dar mi-a replicat că nu e nici o problemă, să dau și eu niște hârtii pe acolo, nu contează ca nu mai sunt bine pregătită. Nu am fost de acord, ceea ce l-a supărat in mod deosebit. După o vreme am cerut binecuvântare să merg la alt duhovnic. Mi-a spus că nu fac ascultare și că nu o sa fac nimic nici la alt duhovnic, cum nu am facut nici la el. Ce părere aveți?

    • admin2 says:

      Părerea este o tristețe fără margini.

      Regulile în cazul duhovniciei sunt următoarele (valabile pentru noi toți, fără excepție):

      1. Fiecare se spovedește lui Hristos prin duhovnicul (omul, preotul sau arhiereul) în care are încredere că va face tot ce îi stă în putință pentru mântuirea ucenicilor.

      2. Duhovnicul nu poate avea nicio pretenție de la ucenicii lui, pentru simplul fapt că nu sunt ai lui, ci ai lui Hristos.

      3. Cine simte că duhovnicul nu îl duce spre mântuire, cere binecuvântare de la acesta și se duce la alt duhovnic ortodox. Fără a primi dezlegare de la duhovnic nu poate merge la altul decât dacă propriul duhovnic se comportă samavolnic cu el (a se vedea punctul următor).

      4. Duhovnicul nu are dreptul să îl refuze, să îi ceară explicații, să îl lege, să îl blesteme, să îl amenințe etc, pentru simplul fapt că nu este ucenicul lui, ci al lui Hristos, cum am spus și la punctul 2.

      Doamne ajută.

      Pr. Ciprian

  2. Baltag Lica says:

    Eu cand an dorit sa-mi schimb duhovnicul, tot asa mi-a spus preotul pe care mi-l doream duhovnic, adica sa iau mai intai binecuvantare de la duhovnicul de la care voiam sa plec. I-am spus preotului ce m-a sfatuit asa ca mi-e jena de rusinea(jena) preotului de la care voiam sa plec si de aceea nu voi merge sa-u cer binecuvantare.
    Un alt preot de la o alta biserica decat aceea unde aveam duhovnicul, nu voia sa ma spovedeasca dupa ce participasem la Sfantul Maslu la biserica unde slujea, pe motiv ca nu este duhovnicul meu, preotul respectiv fiind si parohul acelei biserici (Biserica Sfantul Pantelimon), asta in anul de dinaintea pseudi-sinodului din Creta. I-am adus dreot argumente: 1. a doua zi voiam sa ma impartasesc de ziua Sfintilor Doctori fara de arginti Cosma si Damian(1 iulie) la biserica cu hramul lor si nu mai aveam cand sa iau legatura cu duhovnicul meu; 2. de fiecare data cand mergeam la Manastirea Nicula pentru serbarea Adormirii Maicii Domnului, acolo ni se punea la dispozitie preoti(8-10 preoti) care ne spovedea pe cei care doream sa ne impartasim la hram. Deci daca acolo se putea, la dansul cum de nu se mai poate, aceeasi Biserica Ortodoxa fiind si la Nicula si in Bucuresti. A acceptat pana la urma, dar cu durere mare in suflet, caci l-am observat dupa gesturi si mimica fetei. Cum spovedania s-a tinut inainte de Sfantul Maslu, la sfarsitul slujbei ne-a impartasit, iar cand am ajuns la Santul Potir de abia a putut rosti : fii binecuvantat. A rosti gros, apasat, parca scotea cuvintele cum scoti dipul dintr-o sticla. Unde este aceasi unitate de masura in BOR, caci dupa cum am vazut, nu este. In plus acel preot de care v-am povestit aici, n-a vrut cum nici un chip sa-mi dea sau sa-mi semneze o adeverinta prin care sa dovedesc ca luasem parte la una din activitatile catehetice desfasurata in acea parohie dar tinuta de unul din subalternii dansului, cu toate ca responsabilul acelei actiuni i-a confirmat de fats cu mine ca am participat la acea instruire. O asa incapatanare la un preot n-am intalnit, unde mai pui ca este si paroh. Sau poate ca tocmai din acest motiv se comporta asa grosolan. Poate ca cineva ar zice, gasindu-le o scuza, ca si ei sunt oameni si deci supusi greselii. Mi-as fi dorit sa fie exemple de oameni, caci cu aceasta nadejde mergem catre biserica, nicidecum niste oameni fara de omenie. Omenia-i lucru mare, care nu tine seama de rangul preotesc sau mirenesc. Fara omenie, nimic este omul. Punct.
    Iata cum sta treaba cu duhivnicia neunitara, dupa parerea mea, din BOR-ul oficial(cel vazut). Daca ne mai cere cineva(duhovnicul) sa facem strict ce ne spune(indruma), atunci s-ar putea ca oamenii sa-i cam ocoleasca, deoarece unele indrumari sunt complet gresite(din cazul pe care ni l-ati prezentat).
    M-am cam intins la vorba, dar nu poti sa dai explicatii fara sa apelezi la detalii. Doamne ajuta !