Am primit pe mail, preluat de pe facebook. Mulțumim traducătorului din limba engleză. Fragmentul de mai jos este doar o parte din articolul în original, aflat la sursa menționată în final. (Redacția)
APOTEOZA PAPISMULUI ESTIC
de protopresbiter Andrei Novikov
Acest articol este o analiza a discursului Patriarhului de Constantinopol Bartolomeu, la Sinaxa Arhiepiscopilor Patriarhiei de Constantinopol, care a avut loc la Istanbul în perioada 1-4 septembrie 2018.
În discursul său – care nu a fost contrazis de nici un episcop al Bisericii din Constantinopol, a fost întâmpinat chiar și cu aprobare generală – Patriarhul Bartolomeu la nivelul ecleziastic oficial a proclamat poziția dogmatică prin care Patriarhia Constantinopolului și patriarhii săi revendica primatul administrativ și judiciar, puterea în plinătatea Bisericii lui Hristos.
Aceste prevederi sunt o aliniere la erezia latină a papalității. Dezvoltat, în special, în ultimul secol de lucrările diferiților teologi din cadrul Patriarhiei Constantinopolului, aceasta a fost numită „papismul estic”. Aceasta înseamnă revendicarea dreptului Patriarhiei de Constantinopol de a crea un model de guvernare și autoritate în Biserica Ortodoxă, similar cu cel al catolicilor, numai cu Patriarhul de Constantinopol în locul Papei și în locul Bisericii Romane – Biserica Constantinopolului.
Actualul Patriarh Ecumenic a declarat Primatul de Onoare, pe care în Biserica din secolul al unsprezecelea patriarhul Constantinopolului l-a avut în locul Papei în Dipticul Bisericii Ortodoxe, fiind o instituție specială cu autorități, prerogative și privilegii care nu au fost niciodată cunoscute în tradiția bisericii.
Papismul estic
Este lamentabil să vedem cum, după atâtea secole de luptă cu Papismul Roman, Biserica Constantinopolului însuși se încadrează în aceeași erezie, aceeași seducție ca papismul. Impunerea puterii asupra plinătății ortodoxe de către Fanar, așa cum a fost cu Papa în vremea lui, este o încercare imprudentă și mândră de a profita de poziția „Șef al Bisericii” de la Domnul nostru Iisus Hristos, de a revizui apostolatul și ecleziologia patristică, să devină mai presus de Biserică, să distrugă structura canonică a Bisericii și să priveze Bisericile locale de adevărata libertate care a fost întotdeauna atât de caracteristică și distinctivă Sfintei Ortodoxii.
Sursa – http://orthochristian.com/115685.html#sdfootnote10sym
