Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Din dragoste față de Gheronda Gavriil Cutlumușiatul, părintele mărturisitor de Hristos

Îndrăznesc, cu mare nevrednicie, dar cu responsabilitate preoțească, să aștern aici câteva gânduri referitoare la Gheronda Gavriil Cutlumușiatul.

1. De când l-am cunoscut, acum 10 ani, nu l-am ocolit niciodată când am fost în Sfântul Munte și îndrăznesc să spun că ne-am împrietenit, în Hristos. Mi-a dat de curând o carte, spre traducere, cu rugăciuni de slavă închinată Sfintei Treimi. Are 400 de pagini, format mai mare ca A4 și este de o finețe și adâncime teologică ce m-a impresionat profund, parcă citeam o operă patristică de genul scrierilor Sfântului Simeon Noul Teolog. Iar pe copertă, la locul destinat autorului, scrie: un monah aghiorit. L-am întrebat dacă poate fi publicată în limba română, dacă mai trebuie să cer binecuvântare de la acel „monah”, a recunoscut că el este, dar s-a smerit și a adăugat că doar a adunat în acea carte ceea ce a auzit… de la alții.

2. Arhondaricul părintelui Gavriil este plin de cărți, reviste și hârtii dactilografiate – toate cu mesaje ortodoxe, patristice, anti-ecumeniste și anti-masonice. Cine caută pe acest site mai în urmă va găsi multe detalii referitoare la acestea, doar prin accesarea numelui de „Gavriil”.

3. Părintele Gavriil a întrerupt pomenirea ereticului Bartolomeu, iar părintele Irineu, francez de origine, alungat de ecumeniștii de la mănăstirea Vatopedi, slujește la Chilia Sfântului Hristodul în duh ortodox, fiind găzduit de Gheronda Gavriil.

4. Din spusele părinților athoniți ortodocși (Epifanie, Alipie, Avacum, Sava, Hariton etc) în jurul părintelui Gavriil, la chiliile vecine sunt părinți care nu au întrerupt pomenirea sau au făcut-o în duh de iconomie. Presiunea exercitată asupra părintelui Gavriil, zilnic și din toate părțile, este uriașă. Numai Maica Domnului îl ține.

5. Părintele Gavriil era foarte bolnav acum câteva săptămâni, când l-am văzut ultima oară am observat că pe frunte, acolo unde avusese în trecut o excrescență neagră (pe care a operat-o), acum toată fruntea era neagră și părintele nu se simțea deloc bine. Să ne rugăm pentru el.

6. Faptul că vor să îl dea afară din Sfântul Munte este o realitate, dar și un test și o amenințare clară pentru toți cei care vor să rămână ortodocși.

7. În articolul publicat azi la adresa http://trelogiannis.blogspot.com/2018/09/blog-post_993.html, autorul pe nume Isaac Aghioritul (pe care eu nu îl cunosc) spune chiar la început așa: „când l-am întrebat (pe părintele Gavriil) despre pomenirea patriarhului (Bartolomeu), nu mi-a spus că nu se mântuiesc cei care îl pomenim! (în original: όταν τον ρώτησα για την μνημόνευση του Πατριάρχη δεν μου είπε ότι δεν σώζονται όσοι τον μνημονεύουμε)”. Apoi se spune că părinții de la Cutlumuș (adică ereticii, care au alungat deja din mănăstire pe părinții ortodocși, cum a fost și monahul Iosif, german de origine) s-au dus la chilia lui Gheronda Gavriil și i-au spus să nu își facă griji, nu va fi dat afară.

8. Observăm din exprimarea de mai sus că părintele Isaac face parte dintre cei care îl pomenesc pe ereticul Bartolomeu, căci folosește verbul „a pomeni” la modul indicativ, timp prezent, persoana I, număr plural. Deci nu s-a îngrădit de erezie.

9. Că părintele Gavriil a spus sau nu cuvintele de mai sus nu putem știi decât atunci când îl vom întreba personal. Dacă a spus așa ceva – o dată sau de mai multe ori – înseamnă că a căzut în capcana părtășiei la erezie sau, mai grav, a neacceptării că pomenirea numelui ereticului se face spre osândă, iar cine este sub osândă oare cum se va mântui?

10. Toți cei cu nume mare au ispite mari. Este și normal, satana vrea să îi surpe prin toate mijloacele posibile. Problema principală a părintelui Gavriil nu este a fi dat afară din Athos, ci grija sfinției sale și a noastră a tuturor este a ne mântui.

11. Ceea ce otrăvește într-o oarecare măsură lupta antiecumenistă este teama de prigoană. Dacă citim scrierile Sfântului Teodor Studitul vom vedea că această teamă nu are nicio valoare mântuitoare, ci ea este dovada inexistenței mărturisirii autentice ortodoxe.

În concluzie:

a) cel prigonit, alungat, amenințat, bătut, omorât pentru Hristos are șansa să ajungă din Mărturisitor, prin suferință, Mucenic. Ce este rău în asta? Sinaxarul este plin de creștini care își doreau din toată inima prigoana și moartea pentru Hristos. Astăzi domină atitudinea axată pe… scuze.

b) tot pământul este al lui Dumnezeu. Ca să ne smerim toți, să ne amintim de Sfântul Grigorie Teologul: acesta a murit singur, în pustie, de abia s-au găsit doi oameni, care au aflat trupul lui la câteva zile după moarte, ca să îl îngroape. Și nu era oricine, ci „vulturul teologiei ortodoxe.”

c) cine se gândește că a trăit mulți ani în mănăstire și nu vrea să fie alungat din ea este în înșelare. Exemplu de mărturisire îl au pe Gheron Evstratie Lavriotul, duhovnicul părintelui Sava Lavriotul, care a fost alungat de ecumeniști din Marea Lavră după 50 de ani de viețuire acolo. Și Dumnezeu are o misiune cu sfinția sa în continuare.

d) cine pomenește pe eretici este și el eretic. Cine nu se îngrădește de eretici este și el eretic. Nu există nimic între adevăr și minciună. Noi nu acuzăm pe nimeni, ci spunem doar adevărul răspicat, iar fiecare hotărăște așa cum îl îndeamnă conștiința; fiecare vom da seama de faptele noastre, fără excepție.

Dumnezeu să îi rânduiască părintelui Gavriil încă vreme de mărturisire curată și ortodoxă, să îl ferească de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți și să ajungă la sfințenie, netemându-se de nimeni și nimic decât de Bunul Dumnezeu, spre mântuire!

Cu dragoste în Hristos,

pr. Ciprian

6 Responses to Din dragoste față de Gheronda Gavriil Cutlumușiatul, părintele mărturisitor de Hristos

  1. Γέρων Σάββας Λαυριώτης says:

    Ευλογείται. Δέν υπάρχει πάτερ Κυπριανέ μεγαλύτερη ευλογία από το νά διώκεσαι γιά τόν Χριστό. Αυτό το κατάλαβα οταν μετά από 18 x= χρόνια μέ έδιωξαν από το μοναστήρι της Λαύρας που ήμουν προιστάμενος καί ειχα μεγάλη θέση. Μου ελεγαν νά σιωπήσω καί νά μήν μιλάω καί θά εχω τιμές καί δοξες. Αλλα αυτά εινα ανθρώπινα και σέ απομακρύνουν απο τον Χριστό. Ειναι το μεγαλύτερο δώρο που μου εχει γίνει μέχρι τωρα. Μέ τόν πατέρα Γαβριήλ εχουμε μεγάλη αγάπη καί μαζί ξεκινήσαμε αυτόν τόν αγώνα. Ο Θεός νά τόν κρατήσει οσο θέλει μέσα στό Αγιον Ορος γιατι βοηθάει πολύ κόσμο καί ειναι πολύ αγαπητός. Αλλά τό καλυτερο γιά αύτον θά ειναι νά εξορισθεί καί νά διωχθεί από το κελί του. Τότε θά εχει μεγαλύτερη ευλογία.

    • admin2 says:

      Părintele Sava Lavriotul ne-a răspuns, în același Duh al iubirii lui Hristos:

      „Blagosloviți. Părinte Ciprian, nu există o binecuvântare mai mare decât să fii prigonit pentru Hristos. Acest lucru l-am înțeles când, după 18 ani (de închinoviere athonită) m-au alungat de la Mănăstirea Marea Lavră, unde eram proistamenos (adică unul dintre membrii conducerii mănăstirii și cel care răspundea de toate schiturile Lavrei – n.trad.) și aveam o funcție importantă. Mi-au spus să tac și să nu spun nimic și voi avea parte de cinstiri și slavă. Însă acestea sunt lucruri omenești și ele te îndepărtează de Hristos. Cel mai mare dar pe care mi l-a făcut Hristos până acum a fost acesta (să fiu prigonit și alungat pentru El – n.trad.).
      De părintele Gavriil ne unește o mare iubire (în Hristos – n.trad.) și am început împreună această luptă (împotriva panereziei ecumeniste – n.trad.). Dumnezeu să îl țină cât vrea în Sfântul Munte Athos, pentru că părintele Gavriil ajută multă lume și este foarte iubit. Însă cel mai bine pentru el este să fie prigonit și alungat de la chilia lui. Atunci va avea o binecuvântare mai mare (ca oricând).” (Gheron Sava Lavriotul)

  2. mihai brasoveanu says:

    Maica Domnului sa-l intareasca si sa se faca voia Fiului ei!

  3. Baltag Lica says:

    Parintele acesta Isaac Aghioritul vrea sa scoata castanele din foc cu mana Parintelui Gavriil, acuzandu-l, in cazul cand el va fi acuzat ca este in comuniune cu ereticii prin pomenirea lor, caParintele Gavriil l-a smintit prin faptul ca nu i-a spus ,,negru pe alb” ca a-i pomeni pe semnatarii din Creta inseamna caderea in erezie. Adica si-a pregatit apararea in fata a ceea ce va insemna mai incolo condamnarea Sinodului din Creta, prin raspunsul ,,ambiguu” al Parintelui Gavriil. Aceasta se cheama viclenie si vine sigur de la cel viclean. Adica nu-si asuma raspunderea pomenirii, pretextand probabil ca face ascultare de Gheronda Gavriil. Dumnezeu va judeca mai intai inimile fiecaruia dintre noi. Speram ca Parintele Gavriil sa marturiseasca cu tarie adevarul, ca sa se taie astfel din radacina alibiul celor ce cugeta asemenea cu parintele Isaac Aghioritul, iar noua sa ne devina Geronda Gavriil, prin marturisire, evident, pilda de traire ortodoxa pe mai departe.
    Doamne ajuta!

  4. Dumnezeu si Maica Domnului sa-l intareasca si sa-l ocroteasca pe Parintele Gavriil pana la ultima suflare fiind un mare exemplu de iubire si traire ortodoxa in ciuda neputintelor lui. Iar nu in ultimul rand ai multumesc Parintelui Sava Lavriotul pt dragostea sa in a marturisi cu adevarat pe Hristos prin conferintele tinute prin tara dar care din pacate nu toti au fost la fel de receptivi ba mai mult denigrand imaginea Parintelui Sava.
    Dumnezeu poarta de grija tuturor dar cu cat mai mult celor care il iubesc si nu se rusineaza sa-l marturiseasca pe HRISTOS CEL INVIAT!
    Ma iertati. Doamne ajuta-ne!