Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Părinții athoniți ruși și greci uniți întru slujirea lui Hristos

Întâlnirea din video-ul de mai jos a avut loc în insula Creta, în primăvara anului 2018, cu puțin timp înainte ca Gheron Rafail Berestov să se întoarcă în Sfântul Munte Athos. Întâlnirea cu Gheron Sava Lavriotul a fost într-un loc în care părintele Rafail este găzduit, în timpul iernii, împreună cu cei peste 30 de monahi din obștea sa, pentru că părintele Rafail nu poate să mai rămână în Sfântul Munte tot timpul anului, din cauza condițiilor legate de vreme și frig și datorită stării precare a sănătății trupești a sfinției sale, iar iarna s-a mutat cu obștea în Creta. Acum, la final de septembrie, părintele Rafail și obștea sa se află în Sfântul Munte Athos și peste puțin timp, în noiembrie, cu ajutorul lui Dumnezeu vor veni din nou în Creta, pe perioada iernii.

Cu ocazia acestei întâlniri, Gheron Sava Lavriotul l-a rugat pe părintele Rafail să transmită un mesaj de întărire duhovnicească poporului român, în special celor care s-au îngrădit de panerezia ecumenistă, rămânând astfel ortodocși. Pentru că părintele Rafail a vorbit fără a mai aștepta ca părintele de lângă el să traducă în greacă cuvintele sale, înregistrarea a rămas doar în limba rusă. Cu ajutorul doamnei Ioana din Creta, de origine rusă, s-a făcut traducerea în limba greacă, iar ceea ce a ieșit este uimitor din mai multe puncte de vedere.

Binecuvântarea mea este Iisus Hristos!

Cu smerenie stau (în picioare, din respect, cu dragoste, după cum se vede și în video – n.trad.) în fața iubiților noștri frați ortodocși din România. Vă iubesc, frații mei, și vă rog să rămâneți credincioși Domnului nostru Iisus Hristos și Bisericii Lui, să nu luați actele de identitate electronice ale globalizării. Să nu mergeți pe calea ecumenismului și a ereziei, ci rămâneți credincioși Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Eu nu am cunoștințe teologice, sunt un monah al inimii, propria mea teologie este rugăciunea minții. Vă iubesc pe toți și vă rog să rămâneți uniți în numele lui Iisus Hristos.

Mai demult mă îmbolnăvisem și Iisus, cu rugăciunile duhovnicului meu, mi-a dat marele dar al smereniei (în fața voii Lui – n.trad.) și al iubirii. Vă iubesc pe toți, vă îmbrățișez și vă rog să nu urmați calea antihristului și cea a New Age.

Anathema antihristului și Noii Ere (masonice) și ecumenismului!

Să rămânem credincioși Domnului nostru Iisus Hristos și să ne dăm și viața noastră spre slava Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, jertfindu-ne pentru sfintele Lui (ale Dumnezeului Treimic – n.trad.) porunci, pentru Biserica Lui. Să nu facem pe teologii (să nu filosofăm teoretic pe seama credinței, într-un mod „teologic” scolastic – n.trad.), ci să rămânem fideli lui Hristos!

Iubiți părinți și frați ai mei din Biserica Ortodoxă Română,

Vreau să mărturisesc înaintea voastră despre părintele nostru athonit Sava Lavriotul că este un adevărat mărturisitor al adevărului Domnului nostru, al Bisericii Lui. Este credincios lui Hristos! De aceea nimeni nu are dreptul să îl ponegrească pe acest mare ascet al teologiei, pe acest mărturisitor al Bisericii noastre Ortodoxe.

Iubiți părinți (ortodocși) din România, vă iubesc (în Hristos) și stând cu smerenie în fața voastră vă rog să rămâneți uniți întru Tatăl și întru Fiul și întru Duhul Sfânt, spre slava Sfintei Treimi. Nu calomniați pe nimeni, nu țineți minte răul, nu vă certați. Să îi iertăm pe toți, să îi iubim pe toți și să îi îmbrățișăm cu smerenie și cu dragoste.

Să rămânem credincioși Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, să fim ascultători ai Sfintei Treimi și ai Bisericii Ortodoxe a lui Hristos!”

Gheron Rafail Berestov

și frații cei împreună cu mine

Creta, 2018

Îi sărutăm dreapta părintelui Rafail, îi mulțumim pentru aceste cuvinte inspirate și îi dorim sănătate trupească și mântuire în Hristos!

Notă: Aflând cu surprindere de conținutul mesajului, care a fost tradus în limba greacă doar ieri, Gheron Sava Lavriotul a ținut să precizeze într-un mail trimis mie: „părinte Ciprian, nu am știut ce a spus părintele Rafail despre mine. Eu nu sunt nici mărturisitor, nici ascet al teologiei, ci doar un om păcătos. Eu am vrut doar ca părintele Rafail să transmită un mesaj de salut către poporul român, ca acesta să aibă curaj să continue lupta cea bună. Nu am făcut această înregistrare pentru mine, ci pentru părinții și frații români ortodocși. Vă rog să mă iertați!” (Gheron Sava Lavriotul)

În concluzie, afirmația unor greci sau români că au rămas doar trei părinți aghioriți mărturisitori ai adevărului (Sava, Hariton și Epifanie) este neadevărată. Obștea părintelui Rafail, alcătuită din părinți athoniți, este mărturie vie a acestei realități a unirii întru slujirea lui Hristos a părinților athoniți rămași credincioși lui.

Afirmația că părintele Sava a rămas singur și nimeni nu mai ia în seamă mesajul sfinției sale (care este sinteză a sinaxelor athonite care au loc frecvent și concluziile lor sunt 100% patristice) de asemenea este o afirmație falsă.

Noi nu am intrat în lupta cu erezia din niciun alt motiv decât pentru că vrem să răspundem la iubirea lui Hristos cu puțina și nevrednica, dar reala noastră iubire față de El. Atât și nimic mai mult. Slavă Lui pentru toate!

traducere din limba greacă și notă de

pr. Ciprian Staicu

Recomandăm lucrarea de sinteză teologică ortodoxă:

CARTE de teologie ortodoxă: Uniți întru slujirea lui Hristos

Să nu uităm:

Să ne rugăm pentru Diana, sora noastră întru Hristos, trecută în veșnicie…

Importanța Proscomidiei – o minune contemporană

Un om de știință foarte vestit, un doctor, s-a îmbolnăvit grav. Prietenii lui, doctorii care au fost chemați la căpătâiul lui, l-au găsit pe cel bolnav într-o asemenea stare încât mai erau șanse minime de revenire.

Acest profesor universitar trăia în casă numai cu sora lui, o femeie în vârstă. El nu era cu totul necredincios, dar nu era prea interesat de chestiunile religioase, nu se ducea la biserică, cu toate că locuia nu departe de o bisericuță.

După diagnosticul primit de la ceilalți medici, sora lui era foarte întristată și nu știa cum să îl ajute pe fratele ei. Și atunci ea și-a adus aminte că lângă casa lor se afla o biserică unde ar fi putut merge să ducă o prescură și să ceară să fie pomenit fratele ei cel grav bolnav.

Dimineața devreme, fără să îi spună niciun cuvânt fratelui lui, ea s-a dus la biserică și i-a spus preotului despre durerea ei și i-a cerut să scoată și o miridă (părticică) din prescură la proscomidie și să se roage pentru sănătatea fratelui ei.

În aceeași clipă când preotul îl pomenea pe doctorul bolnav, acesta a avut acasă la el o viziune: se făcea că peretele camerei lui a dispărut dintr-odată și s-a deschis peretele catapetesmei bisericii, astfel încât doctorul putea vedea în altar. A văzut-o la ușa altarului pe sora lui că vorbește ceva cu preotul. Preotul s-a dus la proscomidiar, a scos o miridă și a pus-o pe Sfântul Disc, iar în acea clipă doctorul a auzit un sunet. În aceeași clipă el a simțit o putere care a intrat în trupul lui. S-a ridicat din pat, lucru pe care nu putea să îl mai facă de mult timp.

De îndată ce sora lui s-a întors acasă, el i-a spus:

Unde ai fost? a strigat fostul bolnav.

Am văzut totul, am văzut cum ai vorbit cu preotul în biserică și cum a scos pentru mine o părticică de prescură și m-a pomenit la slujbă.

Și atunci amândoi au început să Îi mulțumească cu lacrimi Domnului pentru vindecarea cea minunată.

Acel profesor universitar a mai trăit o lungă perioadă de timp după această vindecare, fără să uite niciodată mila lui Dumnezeu, pe care Acesta a făcut-o cu el, cel păcătos.

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/09/blog-post_605.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!

Pentru toate să spuneți: „Slavă Ție, Doamne!”

Chinurile voastre sunt multe. Loviturile cad asupra voastră neîndurătoare, din toate părțile. Însă nu deznădăjduiți. Sunt încercări, care vin asupra voastră din îngăduința Iubitorului de oameni Dumnezeu, ca să vă curățiți de patimile și de neputințele voastre.

Așadar, predați-vă pe voi înșivă în mâinile Lui cu încredere, cu curaj, cu bucurie și cu recunoștință.

Nu vă mâniați, nu fiți nemulțumiți, nu vă ridicați împotriva nici unui om. Lăsați-i liberi să facă asupra voastră și înlăuntrul vostru lucrarea proniei Domnului care, având drept scop mântuirea voastră, se străduie să scoată din inima voastră orice întinăciune.

Așa cum spălătoreasa mototolește, freacă și întoarce hainele în covată, ca să le albească, astfel și Dumnezeu ne șifonează, ne stoarce și ne întoarce pe toate părțile, ca să ne albească sufletul și să îl pregătească pentru Împărăția Lui cea cerească, în care nu poate să intre nimic necurat.

Acesta este adevărul. Rugați-vă ca Domnul să vă lumineze mintea, ca să înțelegeți acest adevăr. Atunci veți primi cu bucurie orice necaz ca pe un medicament dat de Doctorul ceresc. Atunci îi veți considera pe cei care vă vatămă ca fiind organe sau unelte binefăcătoare ale Lui. Iar în spatele lor veți vedea întotdeauna mâna marelui vostru Binefăcător.

Pentru toate să spuneți: „Slavă Ție, Doamne!” Să spuneți aceasta, dar și să o trăiți.

Vă sfătuiesc să împliniți canoanele sau regulile de mai jos:

1) În fiecare clipă să așteptați să vină vreo încercare. Și când ea vine, să o primiți ca pe un oaspete binevenit.

2) Când se întâmplă ceva opus voinței voastre, ceva care vă provoacă amărăciune și tulburare, să vă concentrați repede atenția în inimă și să vă luptați cu toată puterea, cu râvnă și cu rugăciune, ca să nu se nască în inimă nici un sentiment neplăcut și pătimaș în ea. Dacă nu veți îngădui apariția sau nașterea unui asemenea sentiment, atunci toate încercările se vor termina cu bine. Pentru că fiecare reacție sau lucrare rea, prin cuvinte sau prin fapte, sunt consecințe și urmări ale acestui sentiment.

De asemenea, dacă în inima voastră va apare un sentiment pătimaș de slăbiciune, atunci măcar hotărâți-vă cu statornicie să nu spuneți și să nu faceți nimic până când nu va dispare acest simțământ.

În fine, dacă este imposibil să nu vorbiți sau să nu acționați într-un fel oarecare, atunci ascultați nu de simțământul vostru, ci de legea dumnezeiască. Comportați-vă cu blândețe, cu pace și cu frică de Dumnezeu.

3) Nu așteptați și nu urmăriți ca încercările să se oprească. Dimpotrivă, pregătiți-vă pe voi înșine să răbdați aceste încercări până la moarte. Să nu uitați acest lucru! Este foarte important. Dacă nu vă raportați astfel față de încercări, răbdarea nu se va consolida în inima voastră.

4) Pe cei care vă lovesc și vă fac rău să îi „judecați” cu iubirea voastră și cu neținerea de minte a răului. Prin cuvintele voastre, prin comportamentul vostru, chiar și prin privirea voastră să le arătați că, în pofida a tot ceea ce ei vă fac, voi continuați să îi iubiți. Și, desigur, niciodată să nu le amintiți cât de mult v-au nedreptățit.

(Cuviosul Teofan Zăvorâtul)

Sursa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.com/2018/09/blog-post_44.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

PS – probabil aceste cuvinte ar fi potrivite și ca o introducere a unui manual al ortodoxului îngrădit de erezie, dar și al ortodoxului care trăiește în lumea secolului al XXI-lea, printre atâția păgâni și atei. Tot ceea ce trebuie să facem, precum și toate cele de care trebuie să ne ferim le găsim menționate în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți, spre a lua aminte la ele, în perspectiva mântuirii în Hristos. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Slavă Ție, Doamne! (Redacția)

Ierarhia „ortodoxă” românească actuală și satanica masonerie, urâtoare de Hristos…

Am primit pe mail:

În emisiunea din 18.09.2018, de pe Realitatea TV, Oreste Teodorescu face o mărturie importantă despre pseudo-episcopii Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române (la minutul 29,35-30,40).

Se vede că sunt vremurile din urmă, devreme ce urâciunile ies la lumină!

Mulțumim pentru informare.

Redacția

PS – ca neam am ajuns talpa iadului, prin avorturi și erezie, prin înjurături și hoții, prin curvie și lipsa iubirii față de aproapele. Acum avem o șansă să ne mai spălăm păcatele: SĂ MERGEM LA REFERENDUM ȘI SĂ SPUNEM DA ! Altfel mânia Domnului nu va mai avea niciun motiv să nu se dezlănțuie, spre a curăța pământul sfânt al României de fărădelegile noastre! Să ne dea Dumnezeu gândul cel bun!

PS 2: Ni s-a atras atenția că gazda emisiunii este un personaj dubios, conform CV-ului său. Fără îndoială așa este, dar aceștia cunosc bine hățișurile realității contemporane, îmbâcsite de sforării masonice. Noi nu ducem o luptă anti-ierarhie, nu vrem să scoatem în evidență imoralitatea nimănui, ne știm păcătoși și mai nevrednici decât toți, ci luptăm împotriva ereziei, din datorie sfântă de ortodocși, dorind pocăința celor căzuți în ea și mântuirea tuturor. Dumnezeu este Cel pe Care Îl rugăm să ne lumineze pe toți, cu harul Său!

Apoteoza papismului estic

Am primit pe mail, preluat de pe facebook. Mulțumim traducătorului din limba engleză. Fragmentul de mai jos este doar o parte din articolul în original, aflat la sursa menționată în final. (Redacția)

APOTEOZA PAPISMULUI ESTIC
de protopresbiter Andrei Novikov

Acest articol este o analiza a discursului Patriarhului de Constantinopol Bartolomeu, la Sinaxa Arhiepiscopilor Patriarhiei de Constantinopol, care a avut loc la Istanbul în perioada 1-4 septembrie 2018.

În discursul său – care nu a fost contrazis de nici un episcop al Bisericii din Constantinopol, a fost întâmpinat chiar și cu aprobare generală – Patriarhul Bartolomeu la nivelul ecleziastic oficial a proclamat poziția dogmatică prin care Patriarhia Constantinopolului și patriarhii săi revendica primatul administrativ și judiciar, puterea în plinătatea Bisericii lui Hristos.

Aceste prevederi sunt o aliniere la erezia latină a papalității. Dezvoltat, în special, în ultimul secol de lucrările diferiților teologi din cadrul Patriarhiei Constantinopolului, aceasta a fost numită „papismul estic”. Aceasta înseamnă revendicarea dreptului Patriarhiei de Constantinopol de a crea un model de guvernare și autoritate în Biserica Ortodoxă, similar cu cel al catolicilor, numai cu Patriarhul de Constantinopol în locul Papei și în locul Bisericii Romane – Biserica Constantinopolului.

Actualul Patriarh Ecumenic a declarat Primatul de Onoare, pe care în Biserica din secolul al unsprezecelea patriarhul Constantinopolului l-a avut în locul Papei în Dipticul Bisericii Ortodoxe, fiind o instituție specială cu autorități, prerogative și privilegii care nu au fost niciodată cunoscute în tradiția bisericii.

Papismul estic

Este lamentabil să vedem cum, după atâtea secole de luptă cu Papismul Roman, Biserica Constantinopolului însuși se încadrează în aceeași erezie, aceeași seducție ca papismul. Impunerea puterii asupra plinătății ortodoxe de către Fanar, așa cum a fost cu Papa în vremea lui, este o încercare imprudentă și mândră de a profita de poziția „Șef al Bisericii” de la Domnul nostru Iisus Hristos, de a revizui apostolatul și ecleziologia patristică, să devină mai presus de Biserică, să distrugă structura canonică a Bisericii și să priveze Bisericile locale de adevărata libertate care a fost întotdeauna atât de caracteristică și distinctivă Sfintei Ortodoxii.

Sursahttp://orthochristian.com/115685.html#sdfootnote10sym