Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Arta de a iubi

Dedicăm acest filmuleț tuturor celor atinși de aripa de înger a iubirii adevărate!

Redacția

4 Responses to Arta de a iubi

  1. Marius Sebastian says:

    Mulţumesc părinte. Se pare ca am nevoie de un DSRL.

  2. anador says:

    FACEBOOK Prințesa de hârtie
    24 septembrie la 20:25 ·

    Într-o dimineață, când băiețelul se afla în clasă, Profesoara le-a spus copiilor:

    -Astăzi o să facem un desen.

    -Grozav, s-a gândit Băiețelul, căci îi plăcea mult să deseneze.

    Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenuri și vapoare… și si-a scos cutia cu creioane colorate și a început să deseneze.

    Dar Profesoara a zis:

    -Așteptați, nu începeți încă! Și a așteptat până i s-a părut că toți copiii sunt pregătiți.

    -Acum o să desenăm flori, a zis Profesoara.

    -Grozav, s-a gândit Băiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase și le-a colorat în roșu, portocaliu și albastru.

    Dar Profesoara le-a spus copiilor:

    -Așteptați, vă voi arăta eu cum să colorați. Și a desenat o floare roșie cu tulpină verde.

    -Acum puteți începe, a zis Profesoara.

    Băiețelul a privit floarea Profesoarei, apoi s-a uitat la floarea lui. A lui era mai frumoasă decât a Profesoarei.Dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a Profesoarei.

    Era roșie cu o tulpină verde.

    * * *

    Într-o altă zi, când Băiețelul intrase în clasă prin ușa din curte, Profesoara le-a spus copiilor:

    -Azi o să facem ceva din argilă.

    -Grozav, și-a zis Băiețelul, căci îi plăcea să lucreze cu argila. Știa să facă tot felul de lucruri din argilă: șerpi și oameni de zăpadă, elefanți și camioane… și a început să frământe bucata de argilă.

    Dar Profesoara a zis:

    -Stați, nu sunteți gata să începeți! Și a așteptat până ce toți copiii au fost gata.

    -Acum o să facem o farfurie, a zis Profesoara.

    -Grozav, s-a gândit Băiețelul, căci îi plăcea să facă farfurii. Și a început să facă farfurii de toate formele și mărimile.

    Dar Profesoara le-a zis copiilor:

    -Așteptați, vă arăt eu cum să faceți! Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.

    -Așa, acum puteți începe, a zis Profesoara.

    Băiețelul s-a uitat la farfuria Profesoarei și apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui decât farfuria adâncă făcută de Profesoară,dar n-a spus un cuvânt.

    Și-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă și mare ca cea făcută de Profesoară.

    Și, foarte curând, Băiețelul a învățat să aștepte, să privească și să facă lucruri ca cele făcute de profesoară.

    Și, foarte curând, n-a mai făcut nimic de unul singur.

    * * *

    Și s-a întâmplat, într-o zi, ca Băiețelul și familia lui să se mute într-o altă casă, într-un alt oraș. Și Băiețelul a trebuit să meargă la altă școală. Școala nouă era și mai mare și nu avea nicio ușă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce niște trepte înalte și să meargă de-a lungul unui coridor lung până ajungea în clasa lui.

    În prima zi de scoală, Profesoara le-a spus copiilor:

    -Astăzi o să facem un desen.

    -Grozav, și-a zis Băiețelul, și a așteptat să spună Profesoara ce să facă. Dar ea n-a spus nimic. S-a plimbat doar prin clasă. Când a ajuns lângă Băiețel, i-a spus:

    -Tu nu vrei să desenezi?

    -Ba da, a zis Băiețelul. Ce desen să facem?

    -Nu știu până nu-l faci, a zis Profesoara.

    -Cum să-l fac?, zise Băiețelul.

    -Cum îți place ție, răspunse ea.

    -Să-l colorez cum vreau eu?, a mai întrebat Băiețelul.

    -Cum vrei tu, a fost răspunsul ei. Daca toți ați face același desen și l-ați colora la fel, cum să știu eu cine l-a făcut?

    -Nu știu, zise Băiețelul.

    Și a început să deseneze o floare roșie cu tulpina verde…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *