Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Simplitate și sfințenie

Era o femeie oarecare și foarte săracă într-un sătuc din Etoloakarnania și avea trei copii. A reușit să îi crească cu multă greutate, fiind în lipsuri incredibil de mari, însă le-a dat o educație de o demnitate unică! Aceasta a fost doamna Vasiliki. A murit în anul 1998, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului.

În ziua următoare, 15 august, sicriul simplu și ieftin, având în el trupul ei, a fost pus pe un căruț special și transportat la cimitir cu mica dubiță agricolă a preotului .

Pe drumul cortegiului funerar, câțiva consăteni prezenți discutau despre chinurile prin care trecuse Vasiliki de-a lungul vieții ei, când deodată s-a umplut tot locul de mireasmă: chiar dacă ar fi existat acolo mii de flori, nu ar fi răspândit o așa mireasmă!

Tuturor li s-a părut ciudat acest lucru și s-au întrebat care este cauza. Însă nu au putut să dea nicio explicație.

Printre cei prezenți la înmormântare a fost și un fiu duhovnicesc al pururea pomenitului Gheronda Ambrozie Lazaris (1912-2006), duhovnic plin de har al Sfintei Mănăstiri Dadios. După câteva zile de la această întâmplare minunată, acesta s-a dus la Gheronda Ambrozie, om luminat de Dumnezeu, și printre altele i-a relatat întâmplarea.

Foarte pe scurt el i-a spus doar atât:

O femeie a murit și locul s-a umplut de mireasmă.

Doar atât a spus.

La început, Gheroda Ambrozie a rămas tăcut. Apoi s-a dus în chilia lui, unde a rămas puțin timp și apoi s-a întors, spunând cuvintele neașteptate de mai jos, ca o explicație:

– Aceasta a primit darul sfințeniei! Și știi care a fost cauza sfințirii ei? Niciodată nu s-a plâns în viața ei! De astfel de oameni are nevoie Dumnezeu în lume! Ca să umple raiul și să poată avea loc a Doua Venire. Ai înțeles…?

Sursa – https://www.vimaorthodoxias.gr/peri-zois/tetoious-anthropous-thelei-o-theos/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Lacrimi din cer…

Acest mic articol nu are nicio legătură cu vreo simpatie filetistă față de ruși, ci este o reacție la cele citite în această dimineață:

 

 

Acest eveniment (petrecut în anul 2017) a fost dedicat soldaților care au murit în cel de-al doilea război mondial, înfruntând armata nazistă. În acel război au murit 28 de milioane de ruși.

Unul dintre comentariile afișate după video spune că președintele Putin ar fi afirmat că fratele lui mai mare a murit în asediul Leningradului (azi Sankt-Petersburg), când 400 de soldați au murit de foame.

Un alt comentariu spune: „ploaia a reprezentat de fapt lacrimile celor care au murit în al doilea război mondial.”

Dar să revenim la problemele Ortodoxiei; în articolul de azi de la adresa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.com/2018/11/blog-post_2.html – intitulat: „Adevăruri dure care expun pe patriarhul Bartolomeu și Fanarul” se spune de către autorul grec (Dionisios Makris):

sprijinul pe care se bizuie patriarhul Bartolomeu este Washington-ul, cu masoneria, Bildenberg, Soros etc. Pare o echipă… tare! Dar nu are Hristos, deci e praf în vânt;

– încă din vremea patriarhului Athenagora, patriarhia de Constantinopol a încercat din ce în ce mai incisiv două lucruri: apropierea și unirea-înrobirea față de Roma papistașă și transformarea Fanarului în Vatican al Răsăritului;

– întunecarea minții patriarhului Bartolomeu este totală: a ajuns marionetă supusă întru totul stăpânilor ei, iar scopul actual este izolarea Rusiei de restul Ortodoxiei, ca să nu mai existe voci care să conteste „autoritatea” de „primul fără egal” a ereziarhului Bartolomeu. Cu adevărat, este „fără egal” acest personaj, este un Iuda viu, un Arie dezlănțuit. Iar patriarhul Daniel al României – fratele lui de breaslă (masonică) îl așteaptă să „sfințească” noua super-catedrală a orgoliului complexat și să dea astfel lovitura de grație poporului român sforăitor, cu emblemă de „ortodox”;

mesajul grecilor pentru patriarhul Bartolomeu apare în alt articol (pe site-ul trelogiannis.blogspot.com) așa:

„Spui: „Eu sunt prima Biserică” și ești mândru, pretinzând supunere totală din partea fraților ortodocși.

Însă dacă Îl aveai pe Hristos în inima ta, ai fi spus că în calitate de „primul”, ești și „cel din urmă”, ultimul dintre toți, așa cum a spus El.

Însă se pare că tu te crezi mai presus de toți. Prieteniile „rele” din Occident te-au dus în înșelare.

Ai avut posibilitatea să rămâi ortodox, însă tu ai râvnit întâietate, ca un papistaș!

Păcat! Păcat că ai ajuns un papă „ortodox”! Vai, vai!”

De când a intervenit în mod schismatic în Ucraina, acest personaj insistă că tot ceea ce face este din „dragoste.” Să înțeleagă și preoțimea română că „dragostea” ecumenistă este nimic altceva decât gheară demonică.

În concluzie: singura noastră șansă de a fi ortodocși este îngrădirea de erezie. Aceasta nu este opțională, ci absolut obligatorie pentru mântuire. Nu pentru că o spunem noi, ci pentru că așa învață Sfânta Biserică, prin Sfinții ei, care au făcut așa, fără excepție, în orice vreme a istoriei bimilenare a Bisericii.

Cu Dumnezeu înainte, pe orice „vreme” !

Rămânem statornici întru dreapta credință, deși calomniați și prigoniți, bucuroși și fericiți sub mângâierea ploii harului lui Hristos Cel preaiubit!

 

pr. Ciprian Staicu

PS – să nu uităm, măcar de anul viitor înainte (dacă va mai ține Dumnezeu lumea apostată), când din nou satana va încerca să îmbete mințile părinților și ale profesorilor spre înveșmântarea în macabru demonic a copiilor – viitorul acestui neam:

Ci așa le stă bine, întru nevinovăția unui chip angelic, chiar dacă nu sunt în pas cu… moda: