Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cu atenția spre conștiință și cu gândul la veșnicie…

Întru această zi (18 ianuarie), învăţătură despre Împărăţia Cerurilor

Împărăția Cerurilor, pe care o așteaptă cei ce slujesc lui Dumnezeu, este veșnică și fără de moarte. Pentru ea s-au lepădat ei de lumea aceasta și de toate poftirile ei și nu ni se cade noua să le mai pomenim.

Că, iată, le-am lăsat, pentru porunca lui Dumnezeu, ca să nu iubim cele vremelnice și să pierdem cele veșnice.

Ca nemincinos este cuvântul Celui ce a zis: „Tot cela ce-și va lăsa casa și țarina sau pe tată sau pe mamă sau femeie sau copii sau frați sau surori, însutit va lua, iar în veacul ce va să fie, viața veșnică va moșteni !”

Însă nu este precum unii tâlcuiesc, că acestea le-a zis Domnul doar pentru cei ce în vremea prigonirii au pătimit pentru numele Lui. Căci El nu zice numai pentru aceia, ci despre toți care pentru numele Lui de răutățile lumii acesteia și de toate poftele ei și de toate averile lepădându-se, despre toți aceștia zice că viața veșnică împreună cu Mucenicii vor moșteni.

Și pe toți cei săraci cu duhul și curați cu inima și pe cei blânzi și pe cei ce se tem de El, fericindu-i, Mântuitorul le zice: „A voastră este Împărăția Cerurilor.”

Căci Mucenicii, numai în puțină vreme nevoindu-se, s-au săvârșit, iar cel din viața călugărească, pătimind în toate zilele și în toată vremea pentru Hristos, mucenic se face, dând război nu numai împotriva trupului și a sângelui, ci și împotriva stăpâniilor și a puterilor și a domnitorilor întunericului din lume și împotriva, duhurilor vicleșugului, până la suflarea lui cea mai de pe urmă, arma dumnezeiască având și pătimind el se încununează de la Hristos, Cel ce ne ajută și ne desăvârșește pe noi.

A Căruia este slava acum și pururea și în vecii vecilor ! Amin.

 

Să ne amintim de Petre Ţuţea… Cum gândeau românii de altădată… Şi ce bine gândeau… şi făptuiau ceea ce gândeau…

„Fiecare popor asimilează în cursul istoriei sale valorile spirituale ale fiecărei epoci, împrumutându-le pecetea duhului său. Când un popor imită servil, atunci suportă istoria, iar când asimilează și transformă valori, clădindu-și un univers propriu, în acest caz din urmă face istorie.” (Proiectul de tratat, p. 96, Editura Thetis)

„Popoarele sunt forțe colective colosale, întreguri naționale, și nu sunt o simplă sumă aritmetică de energii individuale. Așa trebuie înțeles rolul personalităților în istorie, o personalitate devine istorică în sânul unui popor când păstrează caracterul de exponent al intereselor lui și când nu se situează în mod arbitrar în afara corpului social al națiunii. Simion Bărnuțiu a făcut  două afirmații care sunt esențiale pentru dezvoltarea României moderne: nu există libertate individuală fără libertate națională și mergeți cu poporul, ca să nu rătăciți.” (Ibidem, p. 97)

„Revenind la spiritul veacului care, într-un fel, determină acțiunile politice interne și externe ale poporului român, ne permitem să afirmăm că acest spirit nu ne poate încorpora prin absorbție, suveranitatea și autonomia noastră spirituală permițându-ne să alegem, să încorporăm și să asimilăm tot ceea ce este universal valabil și, în același timp, compatibil cu firea și cu interesele noastre vitale.” (Ibidem, p. 97)

Sensul istoriei noastre naționale este determinat de veacurile de luptă trăite aci de poporul nostru, din ghinda câtorva legiuni romane dezvoltându-se un stejar viguros în noul climat.” (Ibidem, p. 97)

„Gustav Adolf, regele suedezilor, a definit suveranitatea în acești termeni: între coroana mea și Dumnezeu nu există nimic. Când între coroana mea și Dumnezeu s-a interpus spada cuceritorului, a încetat suveranitatea.” (Ibidem, p. 85)

Dragi români ortodocși, judecați singuri unde ne aflăm în momentul de față și ce este de făcut…

Căci țelul neamului nostru nu este viața, ci ÎNVIEREA!

Pr. Andrei Cojoacă

Din mila lui Dumnezeu, cuvânt lămuritor pentru cei care în mod blasfemiator întreabă fără încetare: „cum e cu harul”, neîntăriți duhovnicește prin rugăciune fiind…

Luna ianuarie, ziua a 16-a

Întru această zi, cuvânt despre un călugăr ce s-a lepădat de Hristos, dar apoi, iar l-a mântuit pe el Dumnezeu

Un frate se lupta mult cu păcatul desfrânării. Iar, întâmplându-i-se lui a trece pe lângă un sat din Egipt și văzând o fată de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea și a zis tatălui ei: „Dă-mi-o mie pe ea, să-mi fie soție”.

Iar el i-a zis: „Nu pot să ți-o dau, până nu voi întreba pe dumnezeul meu.” Deci a zis demonului: „Iată, un călugăr cere pe fiica mea, să i-o dau lui?” Iar demonul, răspunzând, i-a zis: „De se va lepăda de Hristosul lui și de Botez și de făgăduința călugărească, să i-o dai.”

Iar călugărul de toate s-a lepădat. Și îndată a văzut el, ca un porumbel ieșind din gura lui și zburând la cer. Iar slujitorul la idoli mergând la demon, i-a spus ca, iată, s-a lepădat.

Atunci diavolul i-a zis: „Să nu-i dai lui pe fiica ta de soție, că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui.” Și venind el la călugăr, i-a spus: „Nu pot să ți-o dau pe ea, că Dumnezeul tău încă îți ajută ție și nu S-a depărtat de la tine.”

Și, acestea auzindu-le, fratele a cugetat întru sine: „Dacă eu, ticălosul, chiar lepădându-mă de Dânsul și de Botez și de făgăduința călugărească, Bunul Dumnezeu tot îmi ajută mie, cât de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu.”

Și asa, și-a venit întru sine și, abătându-se de acolo, s-a dus în pustie. Și a mărturisit păcatul lui la un stareț mare, iar starețul i-a zis lui: „Să șezi cu mine în peșteră și să postești trei săptămâni, mâncând numai la doua zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu pentru tine.”

Și mâhnindu-se starețul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Rogu-mă Ție, Doamne, dăruiește-mi mie sufletul acesta și primește pocăința lui…” Și l-a ascultat Dumnezeu pe el.

Apoi, sfârșindu-se prima săptămână, a venit starețul la frate și l-a întrebat, zicând: „Oare văzut-ai ceva?” Și, răspunzând, fratele a zis: „Adevărat, am văzut un porumbel, zburând sus la înălțimea cerului și deasupra capului meu stând”. Iar starețul i-a zis lui: „Să crezi, luând aminte la tine însuți, și să te rogi lui Dumnezeu întotdeauna.”

Iar după a doua săptămână, a venit starețul la fratele iarăși și l-a întrebat pe el: „Oare văzut-ai ceva?” Iar el a zis: „Am văzut un porumbel zburând pe lângă capul meu.” Și i-a poruncit starețul zicându-i: „Priveghează cu mintea și te roagă!”

După aceea iarăși a venit, sfârșindu-se săptămâna a treia, și l-a întrebat pe el: „Ce lucru ai văzut?” Iar el a zis: „Am văzut porumbelul că a zburat și a stat deasupra capului meu și am întins mâna ca să-l prind pe el, iar el, repezindu-se, a intrat în gura mea.”

Apoi, a lăudat starețul pe Dumnezeu și a zis: „Iată, a primit Domnul pocăința ta, de acum să iei aminte la tine.”

Iar fratele a zis: „Iată, de acum, împreună cu tine voi rămâne, părinte, până ce voi muri.”

Dumnezeului nostru slavă!

Invitație pentru TOȚI iubitorii Adevărului-Hristos

Înomenirea Cuvântului și mărturisirea ortodoxă mântuitoare. Hristosul ortodoxiei și hristoșii mincinoși ai ecumenismului O conferință susținută de părinții aghioriți: Sava Lavriotul, Hariton, Evghenie și Alipie – duminică 27 ianuarie 2019

Frumusețe în Hristos

Traducere:

”O fată foarte frumoasă a fost întrebată cum de avea o așa de mare frumusețe, cu toate că nu folosea deloc produse cosmetice.

Răspunsul ei a fost următorul:

– Pentru buzele mele folosesc adevărul.

– Pentru glasul meu folosesc rugăciunea.

– Pentru ochi folosesc compasiunea.

– Pentru mâinile mele folosesc săvârșirea faptelor bune.

– Pentru chipul meu folosesc sinceritatea.

– Pentru inima mea folosesc iubirea…”

Redacția

Iarna… pe potecă

Guy Feeds Animals in the Woods

Snow White IRL!

Publicată de The Pet Collective pe Luni, 7 ianuarie 2019

O, de am fi și noi așa de flămânzi de Hristos!